marți, 25 decembrie 2018


* Un mos, doi mosi, doar primul castigator!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Un moş, doi moşi, doar primul câştigător!

Alexandru Ghillis


Din păcate, esenţa religioasă a sărbătoririi Naşterii Domnului este uitată sau pur şi simplu ignorată de cea mai mare parte a populaţiei, mai ales a celei tinere, sărbătoarea fiind asimilată consumismului excesiv şi distracţiei, de la copiii preşcolari şi până la adulţi. Nu foarte mulţi ştiu că personajul Moş Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi de mici, ca pe un moşneag bonom cu barba albă şi stufoasă, îmbrăcat în veşnicul costum roşu, purtând şi fes rosu şi cizme (oare, de ce nu şi blugi?), este o creaţie de pe la începutul anilor ’30 a unui designer american pentru o reclamă la Coca Cola şi care a cucerit întreaga omenire creştină şi nu numai. Atât imaginea lui Moş Crăciun, cât şi a celebrei Coca Cola. De atunci, peste tot în lume, multe persoane se deghizează în Moş Crăciun, pentru a satisface naivitatea copiilor care aşteaptă darurile dorite prin scrisori trimise moşului sau este doar publicitate facută la anumite produse, alături – mai nou – de crăciuniţe îmbrăcate destul de sumar.

Şi acum îmi amintesc amuzat de singura dată când, de Crăciun, a venit moşul în casa noastră, unde, copil fiind, îl aşteptam nerăbdător. A sunat la uşă, i-am deschis-o şi a intrat. Eram impresionat, fiindcă arăta aşa cum îl ştiam din poze şi avea peste umăr sacul cu cadouri pentru mine. Mi-a spus că mi-a citit dorinţele şi, ca să primesc ce mi-a adus, să-i recit o poezioară sau să-i cânt ceva. Desigur că m-am conformat imediat şi mi-am primit cadourile, iar moşul a plecat. Însă, în mintea mea tot farmecul momentului a prins să pălească, deoarece mi s-a părut ciudat că moşul vorbea cu vocea puţin îngroşată a lui tanti Lili, o prietenă de familie. I-am şi spus mamei impresia mea şi a încercat să mă convingă că mă înşelam, dar am reţinut expresia figurii ei, cum se abţinea să nu pufnească în râs. Peste puţin timp, a apărut şi tanti Lili în vizită. De atunci, m-am cam lămurit cum stătea treaba cu Moş Crăciun!

În perioada şcolii, a facultăţii şi după aceea, până în 1989, de Crăciun, moşul sosea doar ca ilegalist în casele majorităţii românilor, fiindcă fratele lui vitreg, Moş Gerilă – o creaţie stalinistă -  sosea doar în ajun de Anul Nou la televiziunea română, în mari intreprinderi, unde împărţea cadouri modice pentru copiii sindicaliştilor şi pe la grădiniţe şi orfelinate.

Moş Crăciunul clasic şi Coca Cola au ieşit din ilegalitate abia după schimbarea de regim din 1990, deşi moşul îşi făcuse de cap şi înainte, ca ilegalist, intrând pe scara de serviciu chiar şi în casele unor potentaţi comunişti, care consumau - pe lângă whisky - Coca Cola (cumpărată şi ea din magazinele gospodăriei de partid) despre care ni se băga în cap că este băutura de pierzanie a tineretului occidental. Pe atunci, habar nu aveam că ajută în timp la consolidarea diabetului şi a obezităţii. Acum, nu ne pasă de propria pierzanie şi bem în neştire Coca Cola. De Anul Nou, cui îi mai este dor de Moş Gerilă şi de „fraţii Petreuş”?