* Aventuri in Epoca de Aur - BANCHETUL
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca
subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub
forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat
de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut
gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu
eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere
jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Din ciclul,
Aventuri in Epoca de Aur Banchetul*
Alexandru
Ghillis
*O idee de scenariu de film de lung metraj,
datand din anul 1970. Am scris sub influenta puternica a noilor scoli de film ceha
si poloneza, dar si sub impresia filmului “Reconstituirea” al lui Lucian
Pintilie.
Un cuplu tanar se saruta pe o banca. Baiatul o mangaie
pasionat pe fata, ii dezmiarda stangaci buzele cu varful limbii sale, ii mangaie
cu buzele ochii si fruntea, ii rasfira cu degetele parul ei lung si blond.
Dupa-amiaza de vara intr-un frumos parc
romantic. Alei umbroase cu zone insorite, arbori uriasi si pajisti moi. Liniste
si pace accentuate de fosnetul frunzelor, de bazaitul insectelor, de zborul
nehotarat al fluturilor si, poate, de soaptele celor doi. Pe lacul din parc
plutesc maiestuos lebede albe. Deasupra, intr-o parte a lacului, se intinde un
gratios pod suspendat, care uneste doua coline impadurite, in depresiunea
carora s-a format lacul. Mai sus de unul din capetele podului, deasupra
copacilor de pe colina, se zaresc ruinele unui castel.
Acum se aude harait de difuzoare, o voce
care numara pana la zece, repeta, apoi amuteste brusc si intra sfarsitul unui
cantec si incepe radiojurnalul. Tanarul cu jeansi albi si fata cu pletele-i
aurii se plimba agale pe malul lacului, pe podul suspendat la inaltime, unde se
harjonesc si se saruta. Baiatul tine nonsalant o ghitara pe umarul stang, in
timp ce cu dreapta strange talia fetei. Banuim ca ii povesteste ceva hazliu,
probabil lucruri fara importanta pentru urechi straine.
La restaurantul situat pe debarcaderul de
la marginea lacului, se fac ultimele pregatiri in vederea marelui banchet dat
in cinstea aniversarii unui an de la intrarea in productie a Combinatului X. Se
instaleaza lumini, se incearca microfoanele, se alatura mesele, formand siruri
lungi, paralele - geometrie seaca - acoperite cu fete de masa albe. Chelneri
grasi si picolite ciolanoase alearga de colo-colo, aranjand mesele si scaunele,
se cearta, se cheama cu voci ridicate sau injura. Un chelner tuciuriu si masiv,
cu o chelie lucind de transpiratie, cu gulerul camasii desfacut si papionul
lipit pe gatul transpirat, isi ciupeste nervos mustacioara, in timp ce
instruieste o picolita balaie.
Niste barci cu copertina hoinaresc lenes
pe lac, iar sus pe pod, in partea cealalta a lacului, se zaresc cei doi tineri
aplecati peste balustrada. Adie o boare subtire, care umfla din cand in cand
umbrelele decolorate, ce acopera din loc in loc mesele. Fondu.
S-a inserat. Debarcaderul este populat de
o multime de invitati si sosesc continuu altii. Numerosi gura-casca - fara
invitatii - isi cumpara bere si se tolanesc pe iarba, in lumina reflectoarelor,
chiar pe malul lacului, langa debarcader. Cu sticle de bere in maini, se uita,
rad si discuta, privind poate cu invidie, barfind pe cate cineva. Probabil,
dintre cei norocosi, care au izbutit sa aibe un loc pe debarcader.
Galagie, rasete. Luminile fluorescente se
oglindesc in apa lacului pana departe, brazdandu-l cu dungi luminoase,
tremurande, traversate maiestuos - din cand in cand - de cate o lebada
impasibila, care dispare apoi in intuneric, devenind o vaga pata alba ce se
topeste in noapte. In lumina cruda a felinarelor roiesc roiuri de musculite,
gaze de noapte, agitate parca de harmalaie. Adierea racoroasa ce strabate
dinspre lac, infioara poalele fetelor de masa. Totul este scaldat intr-o lumina
puternica alb-albastruie, imaginea avand o gama intermediara larga de griuri de
la albul fluorescent pana la negru intens. In afara marelui spatiu aflat in
lumina reflectoarelor si a altor insule de lumina, intunericul este deplin si
oamenii, care forfotesc haotic de colo-colo, dispar ca si cum s-ar topi, atunci
cand ies din zonele intens luminate.
Cateva masini Volga si Dacia 1300 negre,
stralucitoare, stopeaza pe rand si din ele, in aplauzele invitatilor oficiali,
care au format un coridor viu, coboara, plini de morga, cei din conducerea
Combinatului, reprezentantii ministerului si ai oficialitatilor orasului.
Totul incepe cu o cuvantare bolovanoasa,
poticnita, a unui oficial si din care nu se prea aude mare lucru din cauza
harmalaiei. Aplauze, voci incurajatoare din randurile comesenilor. Cateva fraze
pompoase si conventionale din partea unui reprezentant al ministerului,
amintind de anumite directive etc. Aplauze indelungate, in timp ce berea este
data pe gatlejurile infierbantate ale chibitilor aflati pe malul lacului si sub
copacii monumentali. Rumoare intre acesti gura-casca, care n-au cum sa auda
bine cuvantarile stereotipe. Unii s-au catarat in copaci si stau ca pasarelele,
balambanindu-si alene picioarele si-si paseaza sticlele de bere care vin de
jos. Sunt in majoritate barbati, probabil nefamilisti. Mult tineret, cu
siguranta provenit nu de mult de la tara la oras, pentru a se califica intr-o
meserie. Sunt tinerii brigadieri ai noului Combinat.
Dupa toastul oficialitatilor se trag
focuri de artificii si snopuri luminoase se sparg pe cerul de smoala, luminand
totul ca ziua, apoi cad stingandu-se deasupra luciului apei.
Cei doi tineri indragostiti stau asezati
pe ruinele de la baza castelului. Fata este abandonata la pieptul baiatului
care, cu ochii spre spectacolul din vale, ingana o melodie nedistincta, ciupind
corzile ghitarei.
Pe estrada, o orchestra, probabil a
Combinatului, ataca niste melodii romanesti ale timpului. Un diseur cu aspect
de fante de mahala, cu voce plata, anosta.
La inceput, atmosfera de pe debarcader
este destul de crispata, retinuta, dar pe masura ce trece timpul si bauturile
curg in valuri, se fac glume, se rade si se vorbeste tot mai tare. Infuleca si
beau zdravan si cei care n-au avut norocul sa aiba o invitatie pe debarcader. O
fac tolaniti in iarba, pe malul lacului sau sub copaci.
Petrecerea se incinge. Se formeaza
grupuri-grupuri, in general pe categorii sociale. Discutii mai calme ori mai agitate,
personaje de compozitie diverse, detalii.
Aceleasi grupuri, aceleasi personaje in
fazele ce se vor succede. Pe masura ce trece timpul, se incheaga o tensiune in
crestere.
Cei doi sunt tot pe ruine. Baiatul sta
culcat, cu capul in poala fetei, care se joaca, rasfirandu-si usor degetele in
parul lui.
Jos, barbatii mai tineri isi permit unele
indrazneli cu fetele, care si asa sunt putine. Astfel ca, daca la inceput unele
au acceptat sa danseze cu ei, acum ii evita pe cat posibil si prefera sa danseze
intre ele. Baietii stau pe margini si se marginesc sa bea, avand ochi avizi
spre ele...
In ansamblu, lumea este foarte bine
dispusa, ba chiar, unii sunt beti de-a binelea. Intr-un grup tocmai se discuta
despre cineva care s-a accidentat cu masina. O voce din off spune ca "asa
le trebuie astora cu masini, ca unii are si ceilanti n-are si le da cu tifla
" si ca "fuge ai dracu' de parca-s piscati de cur ".
Comentariile devin contradictorii, aprinse, in privinta femeii aflate in masina.
Diverse opinii. Concluzia: tot o putoare era. Cineva, bine afumat, conchide
filozofic ca "arde ei, oamenii, d-apai masinile !"
Directorul administrativ danseaza cu o
vampa planturoasa, o combinatie trista intre Loren - Eckberg. Este secretara
lui.
Mare veselie, grupuri, muzica, chiuituri,
dans. Cate cineva, mai cherchelit, se suie pe estrada si incearca sa tina un
toast sau sa cante o populara sau un slagar cunoscut, dar este tras jos de
altii care vor sa incerce acelasi lucru. Oricum, chiar cand cineva reuseste sa
gangaveasca cateva cuvinte, tot nu se intelege nimic, fiindca orchestra canta
in acelasi timp.
Cei doi tineri amorezi stau alaturi pe
jos, rezemati de zidul de piatra al castelului si mananca crenvursti, sorbind
si dintr-o sticla de bere, pe care si-o trec de la unul la altul. In iarba, la
dreapta baiatului, odihneste ghitara. Dintr-un grup apropiat de petrecareti,
care i-au remarcat ca nefiind de-ai lor, se aude o voce anonima: "bai, Tom
Gions ! Ia zi-i, ba, ceva !...".
Reprezentantul ministerului, cel care
cuvantase la deschiderea banchetului, vomita peste balustrada, in apa. Doi
subalterni il tin de subtiori, iar unul din directorii combinatului ii sprijina
delicat fruntea cu palma. Sub privirile holbate de efort ale celui ce vomita,
la cativa metri in fata lui, trece maiestuos o lebada alba. Trei sau patru
indivizi, cu aspect de functionari superiori, il mascheaza cu trupurile lor,
spre a nu fi vazut de ceilalti meseni intr-o asemenea postura stanjenitoare.
In WC-ul public, doi barbati tineri, unul
cu aspect de boxer, cu fata tumefiata si expresie de alcoolic, iar celalalt -
un pirpiriu - actionand sub aripa protectoare a celui puternic, hartuiesc o
tanara fardata strident. Au inghesuit-o intr-un colt, o pipaie si vor s-o
convinga sa vina cu ei in parc. Ii vorbesc trivial, iar ea le raspunde in
acelasi mod, ca ar avea chef sa si-o traga, dar nu cu ei. Pe peretele din
spatele ei se vede un desen pornografic si, alaturi, niste mesaje specifice
unui asemenea loc. Desenul este in parte sters, probabil de ingrijitoarea
incaperii.
Cei doi temerari incearca s-o molesteze pe
fata, care riposteaza energic si tipa strident. Apare in tromba prietenul
acesteia si se incinge o bataie de betivi langa pisoare, pe cimentul pe care
balteste urina. Fata se apara si loveste si ea. Il loveste pe pirpiriu cu
genunchiul intre picioare si acesta se chirceste de durere, zbatandu-se pe
cimentul ud, tinandu-se cu mainile de locul lovit.
Cativa insi isi fac linistiti nevoile in
pisoare si asista amuzati spectacolul. Unul dintre ei este un paznic
contractual, imbracat in uniforma de postav paros, chipiu lasat pe ceafa,
centiron lat. Cand vede ca vin, alertati de galagie, multi altii, in frunte cu
nea Achim - secretarul organizatiei PCR - incepe sa ia atitudine si sa urle la
combatanti, in timp ce isi plimba indecis degetele peste slitul pantalonilor,
testandu-l daca-i incheiat. Cu cealalta mana isi tot indreapta geanta de la
sold.
Nea Achim, clatinandu-se usor, striga
ragusit de furie, ordonandu-le beligerantilor sa paraseasca imediat onorabila
petrecere. S-au comportat ca vandalii si doar au fost prelucrati, cu multe zile
inainte, cum vor trebui sa se comporte la aceasta festivitate. Societatea
socialista nu poate tolera asemenea manifestari huliganice, ce nu fac cinste
unor tineri brigadieri. Nea Achim face o morala constructiva, zbierand pana-i
apar clabuci de scuipat in colturile gurii.
Batausii pleaca ochii spasiti si cineva
mormaie neconvingator niste scuze. Nea Achim s-a inecat din cauza nervilor si
este congestionat la fata. Ii priveste sever. Muschii obrazului ii tresar
scurt. E o clipa de tacere prelunga, incordata. Apoi sopteste ragusit,
poruncitor: "afarrra cu totii !!! "...si intra intr-o cabina,
trantind usa. Se aude zavorul, inchizandu-se.
Toti ceilalti parasesc in liniste WC-ul.
In spatele lor, pe perete, desenul pornografic cu detaliile sterse.
Un snop urias de artificii se inalta
stralucitor si se stinge in cadere deasupra lacului.
Undeva, pe debarcader, baiatul cu ghitara
si fata cu plete blonde au fost inconjurati de un grup vesel de tineri. Se simt
toti bine. Baiatul canta ceva, acompaniindu-se cu ghitara, iar ceilalti bat
ritmul, lovindu-si palmele. Incetul cu incetul, toti incep sa danseze,
contorsionandu-si trupurile. Parul lung si blond al fetei se agita ca o flacara
aprinsa printre dansatori. La un moment dat, se face loc in jurul ei si ea
danseaza singura, absenta, batand din cand in cand ritmul cu palmele peste
pulpe. Paru-i blond unduieste ca o cascada de lumina.
La masa conducerii se poarta discutii
despre productie, despre viitorul de aur al combinatului etc, etc. Se
toasteaza, se canta si se spun bancuri deochiate.
Intr-un colt al mesei lungi, colective,
directorul administrativ are o mica discutie cu nevasta. O drama consumata in
soapte taioase. Incearca sa potoleasca istericalele starnite de gelozie in
slabanoaga sa sotie. Gelozie provocata de atentia excesiva cu care o trateaza
sotul ei pe aceasta secretara fandosita. O mironosita, exagerat de sulemenita
si care acum o priveste cu ironie parca, in timp ce, cu buzele-i pline - a la
Sophia Loren - cuprinde senzual buza paharului cu vin. Cerceii lungi i se
leagana zglobiu, sclipind vesel deasupra umerilor perfecti, dezgoliti
promitator de un decolteu adanc.
Destui petrecareti se uita curiosi sau
amuzati spre grupul in care evolueaza cei doi tineri frumosi. Totusi, unii mai
varstnici vad totul cu mai putina simpatie, chiar banuitor si se aud unele
remarci rautacioase:
- Ce dracu' vor astia ?
- Tineretu' de azi. Nebuni. Cand eram ca
ei aveam alte preocupari.
- I-as tunde, le-as da cateva si... la
munca, fi-rar ai dracului ! Noi ne plecam capul, nu ca ei.
O femeie grasa, mustacioasa:
- Capra aia desantata !...
Directorul administrativ, enervat, ii
intoarce spatele bietei sale sotii, care ramane in scaun sa-si framante bratele
uscative. Sotul ei s-a suit pe un scaun si, cu paharul in mana, da tonul la
"multi ani traiasca ! ". mai-mai sa cada cu scaun cu tot. Isi va
regasi echilibrul precar.
Tensiunea creste progresiv. Diseurul se
zbuciuma ca intr-un film mut, cantand un tango languros, gesticuland larg cu
mainile, la incheietura carora tremura mansetele dantelate ale camasii cu
jabou.
Decolteul secretarei il vrajeste pe
directorul administrativ. Este hipnotizat de pieptul ei, care urca maiestuos si
coboara lent in ritmul regulat al respiratiei, iar ea speculeaza momentul si
respira mai adanc si mai provocator.
Cateva perechi razlete danseaza. Nevasta
directorului plange discret la locul ei, la masa, suspinand deasupra farfuriei
cu resturi de friptura si chistoace de tigari cu urme de ruj, stinse in
grasime.
Vizavi de ea, un barbat intre doua varste,
imbracat in costum negru si cu parul dat cu briantina, pieptanat lins peste
cap. O fixeaza indelung cu privirea, stand cu barbia sprijinita in palma, in
timp ce, cu cealalta mana, manevreaza delicat intre dinti cu o scobitoare,
tinand degetul mic ridicat. Femeia intalneste privirea ostentativa a
barbatului, inceteaza brusc, jenata, a mai plange si zambeste rusinata, plecand
ochii. Scotoceste in poseta cu miscari nervoase si scoate rujul si oglinjoara.
Isi reface rujul de pe buze si apoi isi tamponeaza ochii cu o mica batista alba
cu buline.
Barbatul continua s-o priveasca in tot
acest timp, morfolind ganditor scobitoarea intre buze. Apoi se ridica brusc si
se apleaca peste masa, recomandandu-se galant "Bejan, contabil sef, doamna
". Se ridica de la masa si, ocolind-o, o invita pe femeie la dans. Ea
mimeaza surprinderea si incuviinteaza timid. Se indreapta amandoi spre ringul
de dans.
Se apropie zorile. Grupuri mai mari sau
mai mici s-au imprastiat prin parc. Altii pleaca si-si iau ramas bun de la
cunostinte.
Dansul s-a terminat. Bejan, contabilul
sef, o conduce inapoi la masa pe sotia directorului, apoi se scuza si pleaca
grabit.
A disparut si directorul administrativ cu
secretara si cu altii. Nevasta lui, la masa, zambeste tamp in gol. Mai sunt
destui petrecareti la mese, dar multi sunt raspanditi in afara debarcaderului.
Bejan se reaseaza la masa, in fata femeii.
Ii toarna un sprit si apoi isi ciocnesc usor paharele pline. Intervine imediat
un moment penibil, pana sa gaseasca amandoi un subiect banal de discutie. Brusc,
scoate niste fotografii alb-negru uzate si incepe sa vorbeasca repede,
intinzandu-i-le pe rand femeii. Intre o fotografie si alta, ramane multumit de
aprecierile ei mute si arboreaza un suras larg si bland. Ii stralucesc cativa
dinti imbracati in metal. In lumina crud-albastruie a lampilor fluorescente,
dintii metalici arunca sclipiri pretioase.
Printre copaci se strecoara un inceput de
lumina palida, vag alburiu-pacloasa, a zorilor unei noi dimineti de vara. In
atmosfera zorilor, parcul rasuna de chiote si cantece lalaite. Peste lac
pluteste o ceata subtire ca un abur si nici macar concertul puternic al
broastelor nu este in stare s-o imprastie.
Un grup de cheflii mai varstnici
inconjoara tiptil o banca, pe care dorm imbratisati cei doi indragostiti.
Respiratiile suieratoare ale betivilor si fosnetele pasilor lor in iarba ii
trezesc pe tineri, care se uita buimaci in jur.
Unul dintre betivi, ranjind multumit,
calca in picioare ghitara de langa banca, scuzandu-se ironic, balbait. Coardele
rupte scot un sunet jalnic, ca un plans sugrumat. Baiatul sare in picioare,
incercand sa riposteze vehement.
Intre timp, in parc s-a asternut
linistea, subliniata acum de tipetele neplacute ale paunilor. Betivii sunt
excitati de situatie si agresivi. Se leaga de parul lung al tanarului, care
"sanchi, vrea sa fie mai smecher si sa dea pe spate gagicile, bulangiul
dracului ! ". Se leaga de fata si-si intind pofticiosi mainile spre ea,
s-o pipaie. Ii spun vorbe murdare, cu voci suierate ragusit, excitate.
Tanarul sare ca un arc destins,
infigandu-se cu capul, ca un berbec, in stomacul celui mai apropiat dintre
agresori. Acesta icneste si se prabuseste in iarba, unde incepe sa vomite.
Ceilalti derbedei il doboara pe baiat la pamant si il lovesc salbatic cu
picioarele, mormaind injuraturi aprige. Unul se repede spre fata incremenita de
uimire si de spaima. Incearca sa tipe, dar nu-i iese decat un scancet slab,
intrerupt de o palma mare si neagra care ii astupa gura.
Au apucat-o de pletele-i lungi si blonde
si au trantit-o in iarba. Se zbate si se lupta cu unghiile, dar degeaba. O
amuteste o palma grea peste obraz. O bruta si-a proptit o mana in gatlejul ei,
in timp ce, cu cealata, ii rupe bluza la piept, descoperindu-i sanii, ii
dezveleste impudic picioarele, rupandu-i apoi si chilotii. In acest timp,
ceilalti, in asteptare, chicotesc excitati. Cercul se inchide tacut in jurul
fetei si nu se mai aud decat tipetele departate, slabe, ale paunilor din parc.
Sotia directorului administrativ tine
intre degetele-i nervoase un mar mare si frumos, pe care il cojeste. Lama
cutitului sclipeste scurt si des.
Sotul ei - directorul - impreuna cu altii,
l-au trezit pe ingrijitorul grajdurilor de la hipodromul din parc si i-a
ordonat sa inseueze niste cai. Acum, alearga cu totii in galop nebun printre
copaci, chiuind bezmetici. In fruntea hoardei dezlantuite calareste, chiuind
nebunatic, chiar directorul, strangand-o in brate, ca pe o cosanzeana, pe
secretara lui cu piept bogat si buze voluptoase, gen Sophia Loren.
Filmata in "ralenti", scena este
de un romantism grotesc. Miscarea incetinita, sacadata, devenita un balet plin
de falsa grandoare, este insotita de un vesel mars eroic. Calul alb pe care
calareste directorul, cravata acestuia fluturandu-i peste umar, parul rar
umflat de vant, secretara cuibarita la pieptul lui, cocul ei savant, care in
curentul galopului se desface, umflandu-se incet. De asemenea, escorta bizara
care-i insoteste etc., etc. Un fals sublim.
Padurea rasuna de larma galopului nebun si
de chiotele calaretilor matinali. Ceata trece in goana-i turbata - in frunte cu
directorul si secretara lui - ravasind noroaiele unor baltoace. Stropi negri si
bucati de noroi se ridica incet, sacadat, un evantai de jerbe negre, ce cad
lent, depunandu-se pe pantalonii albi si trupul inert al tanarului ce zace in
iarba.
Chiotele si zgomotele copitelor se
indeparteaza, inconjurand acum lacul, printre copacii monumentali ce-l
strajuiesc. Se vad - intr-o panoramare spre stanga - calaretii, care apar
fulgurant si dispar la fel printre trunchiurile si frunzisul copacilor, vizavi,
peste lac. Zgomotele se pierd treptat si se lasa tacerea.
A rasarit soarele. Din iarba umeda de roua
se ridica un abur usor, tremurat, abia perceptibil. S-a asternut o liniste
adanca, ireala, subliniata de ciripitul vesel al vrabiilor si de gunguritul
turturelelor, care anunta inceputul unei noi zile senine de vara. Pe lac, lebedele
si-au reluat plutirea lor calma si demna.
Aparatul panorameaza discret si decoleaza
intr-o planare foarte lina si inceata, scanand de la cativa metri inaltime,
peste debarcaderul intesat de mese murdare si scaune in dezordine, printre care
cativa chelneri si picolite se clatina morti de oboseala, straduindu-se sa faca
ordine. Planarea continua in tacere deplina , ca peste resturile unui camp de
batalie, aici presarat cu betivani dormind in iarba, cazuti in cele mai
grotesti pozitii. Sunt risipiti de-a lungul malului si la liziera padurii.
Aparatul continua planarea lui lenta printre copaci si se fixeaza asupra
tanarului, insangerat si murdar de noroi. Acesta se ridica greu si se indreapta
schiopatand spre un trunchi gros, de copac batran, din spatele caruia se aud
suspinele unui plans infundat.
O vedem pe fata care, cu fusta si bluza
rupte, sta asezata cu spatele rezemat de trunchiul copacului si plange
incetisor. Lacrimile ii lasa dare curate pe obrazul murdar. Tanarul
ingenuncheaza cu greu in fata ei si ii mangaie in tacere obrajii, stergandu-i
lacrimile cu degetele-i tremurande si ranite.
Deodata, sare brusc in picioare si, cu un
urlet de deznadejde, de revolta, pornit din adancul fiintei, se repede cu
pumnii, lovind in nestire trunchiul tacut al copacului. Camera se ridica incet,
plutind lin deasupra coroanei copacilor, oferind de sus panorama larga a
padurii, peste care se rostogoleste ecoul prelung al strigatului de deznadejde.
- SFARSIT -