miercuri, 9 mai 2018



* Conditiile de spitalizare la stat ar fi mai bune daca...


Ai talent jurnalistic?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat absolut gratuit pe www.jurnalism-independent.blogspot.ro (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


CONDITIILE DE SPITALIZARE LA STAT AR FI MAI BUNE DACA...

Alexandru Ghillis

Eh, aici e aici! Am învăţat de mici că Atotputernicul dăruieşte din dragostea Sa, însă oamenii trebuie să-L ajute cu forţe proprii, pentru a merita afecţiunea Lui! Sunt multe de spus despre ce ar trebui făcut în favoarea sănătăţii populaţiei, aparent fiind toate mărunt tocate, aproape până la saţietate, de o bună bucată de vreme.

Dacă, pe bună dreptate, se aruncă numeroase şi reale atenţionări asupra factorilor politici diriguitori şi a celor răspunzători de decizie (sau indecizie?) managerială, a insuficienţei sau lipsei multora dintre echipamentele ori materialele esenţiale pentru tratamente curente şi îngrijiri post-operatorii, a unor neglijenţe la întreţinere, intenţionate ori ba, în detrimentul gradului de confort normal al cazării spitaliceşti – generând automat mica corupţie locală – constatăm de ani buni, nu fără mirare, că prea puţin se îndreaptă degetul acuzator şi asupra altor aspecte de mare importanţă: convieţuirea civilizată a pacienţilor spitalizaţi şi respectarea disciplinei şi ordinii, care ar trebui să existe în aceste instituţii.     

Consultând o statistică mai amplă, găsim că în România populaţia consumă anual, în medie, un tub de pastă de dinţi şi două săpunuri. Deprimantă estimarea, dar să nu uităm că ţara nu înseamnă numai centrele sale urbane cu un confort locativ adaptat, pe cât posibil, secolului în care trăim. Există încă o Românie profundă, cu zone aproape izolate, în parte lipsită de canalizare şi apă curentă, chiar şi de electricitate, iar în peste 50% dintre localităţile rurale, toaletele (elegant fiind spus) se află dosite în fundul curţilor.

Ei, bine! Pacienţii internaţi în spitalele de Stat provin din toate colţurile ţării, din oricare dintre localităţile acesteia, mari, mici sau minuscule. Astfel că, adaptarea la o convieţuire comună temporară, în relativul confort urban spitalicesc, diferă în funcţie de indivizii implicaţi şi de condiţiile oferite lor de stabilimentul de sănătate în care se află.

Numai ca urmare a deficienţei manageriale, dezordinii şi indisciplinei poate fi explicată proliferarea infecţiilor nosocomiale, cu efecte letale în unele spitale de Stat. Paciente în pijamale, halate şi papuci (cu precădere din maternităţi), personal mediu sanitar şi, uneori, chiar medical,  în uniforme „sterile” de spital, sunt văzuţi adeseori bântuind cu sacoşe prin magazinele alimentare din apropierea unor spitale, după care, desigur, se reîntorc lejer cu toţii în spital. Pacienţi în pijama şi papuci, nu prea mulţi totuşi, pot fi văzuţi uneori, vara, fumând în stradă, pe trotuar, în faţa spitalului sau în curtea acestuia. Bineînţeles, că revin apoi în saloanele din care au ieşit. Este strict interzis, prin lege, fumatul în interiorul spitalelor, dar sunt destule încăperi ale acestora de unde mai răzbate pe sub uşi mirosul fumului de ţigări. Ca o paranteză, apropo de tutun şi de fumat, trebuie repetat şi accentuat – deşi multora nu le va fi pe plac – că obiceiul de a fuma, aparent normal,  inofensiv şi relaxant, pleacă iniţial de la una sau mai multe ţigări, ajungându-se repede la dependenţă şi la creşterea nevoii numărului de ţigări fumate zilnic, ceea ce face ca tutunul destinat consumului să fie considerat – şi este, neoficial, considerat – unul dintre cele mai periculoase droguri, fiind ieftin şi uşor accesibil oriunde, oricui şi la orice vârstă. Din păcate, obiceiul de a consuma acest drog letal cu bătaie lungă este adânc înrădăcinat de secole în milioane de oameni de pretutindeni, din toate categoriile sociale, cum s-ar spune „de la vlădică la opincăşi, ca atare, nu poate fi complet interzis.

Nu mai revenim detaliat asupra scenelor cu vizitatori veniţi direct din stradă, să-i vadă pe cei dragi internaţi în spital, şi-i găsim imediat în saloane, aşezaţi roată pe paturile dimprejur. Ba, îi mai aduc bolnavului şi borcane cu „mâncare bună de acasa” (că mâncarea insipidă, de regim, din spital nu-i place!). Să reamintim pe scurt şi de neglijenţe administrative, mai rar sau mai des întâlnite, printre care destule wc-uri şi băi comune, pestilenţiale, ajunse aproape de nefolosit; utilizarea (accidentală?) a aceluiaşi mop întrebuinţat la toalete, pentru a spăla în grabă pardoseala  coridorului de pe etaj, etc., etc. Toate aspectele negative mai sus-pomenite, ca şi altele nemenţionate acum, pot fi surse sigure ale producerii  mediului septic, periculos pentru pacienţi, ale acelor infecţii de spital, aşa-numitele infecţii nosocomiale.

În câteva saloane ale unui cunoscut spital de Stat bucureştean am văzut  odată, lipite pe dosul uşilor, mici afişe xeroxate adresate pacienţilor, cu următorul conţinut (redau aproximativ): „Vă rugăm să nu mai consumaţi alimente în salon. Sala de mese vă stă la dispoziţie!”; „Vă rugăm să folosiţi în mod civilizat instalaţiile sanitare. Nu vă urcaţi cu picioarele pe scaunul de toaletă şi apăsaţi clapeta rezervorului, pentru a trage apa după folosire!” sau „Vă rugăm ca, înainte de consultaţii sau de operaţie, să folosiţi duşurile pentru a vă spăla!”. Oare, de ce?

(Publicat in www.evz.ro – 2018) Republicat in 2018 pe blogul personal www.jurnalism-independent.blogspot.ro .  



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu