marți, 3 iulie 2018


*Fara titlu inutil

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



FARA TITLU INUTIL

Alexandru Ghillis

     Prin anii ’80, un proaspat proprietar ce-si ducea traiul in apartamentul situat deasupra noastra, isi gasea de treaba zilnic, ciocanind si slefuind prin casoiul lui, aducandu-ne la disperare. Intr-o dimineata, nici nu se facuse de 5, omul se apucase de pus, probabil, parchetul in camera de zi. Mort de somn, cu ochi carpiti, si imboldit de soata, am urcat la etaj si i-am batut in usa. Dupa ce mi-a deschis nervos, la reprosurile mele privind ora prea matinala, mi-a trantit usa in nas, boscorodindu-ma ca atunci avea el timp de asa ceva si ca, daca nu-mi convine, sa discutam barbateste. Imediat s-a redeschis usa si a aparut nevasta-sa cu un oloi mare in maini, racnindu-mi ca arunca cu apa fiarta peste mine, de nu plec. Am plecat, ca era periculoasa situatia. Culmea e, ca niciunul dintre vecinii de palier, ai lui sau ai nostri, nu a dat semne de viata, tacand cu totii chitic din spatele usilor, de unde, desigur, ascultau sa vada, nerabdatori, finalul scenei matinale. Aceea era doar una dintre mai multe alte intamplari asemanatoare cu respectivul, cu care am ajuns in cele din urma, fara niciun rezultat pozitiv, pe la vechile comisii tovarasesti de impaciure de la sector.

     Dupa ’90, cei despre care povestesc au plecat sa munceasca cu carca intr-o tara occidentala. Am multumit Domnului. De atunci si pana de curand se asternuse linistea binecuvantata asupra noastra. Am spus, pana de curand. Fiindca s-au intors sa-si manance aici pensiile lor in euro. Si a inceput iar ciocanitul, slefuitul, tranteala unor materiale, etc. Tare, nu-i asa? Viata-i plina de surprize!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu