* Viata intre apeluri la 112

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Viaţă între apeluri la 112

Alexandru Ghillis

Dom’le, îmi zice mai deunăzi chioşcarul de la care îmi iau zilnic presa, mă bucur să te văd în fiecare dimineaţă! Nu aveam părul alb, mă lămureşte el, când am început să lucrez p-acilea şi constat adesea cum dispar peste timp figuri vechi - devenite familiare – şi apar treptat altele noi… Dar, din păcate, mai mult oameni peste care s-au aşternut deja ceva ani, fiindcă cei tineri nu prea mai cumpără presa, ei ocupându-se acum cu internetul. Da, îi spun, dar ce-ţi veni aşa, tam-nisam? Păi, uită-te vizavi, că iar îl adună Smurdu’ de pe jos pe nenorocitu’ ăsta de Florică! Nu-i prima oară, zic. Da’ până când? Omul dă din umeri, mustăcind a lehamite.

În timp ce evoluţia mentalităţilor unora stagnează, captivă la nivel de Ev Mediu, alţii sunt – poate dintr-o eroare de concepţie - materializaţi direct într-o viaţă pământeană pe care, probabil, nu şi-ar fi dorit-o niciodată. S-ar putea ca şi acest nefericit Florică să fie unul dintre rătăciţii fără scăpare. A apărut în preajma noastră, ca de nicăieri, cu peste un deceniu în urmă. Pe lângă alţi câţiva dezmoşteniţi ai soartei, dintre care cei mai mulţi au dispărut pe rând, nu se ştie cum şi unde. Practic, nimeni nu le tine evidenţa. Însă Florică a rămas boschetarul fidel aceleiaşi străzi.  

Este cunoscut de tinerel, de când s-a alăturat celorlalţi „colegi” stradali, deprinzând repede statul lor fără rost pe treptele magazinelor, pufăind tigări cerşite şi cu veşnicul pet de bere ieftină ţinut cu grijă alături. Un timp, mă întrebam cine naiba îi aprovizionează zilnic pe ăia cu atâta bere, până am observat că, din puţinii bani dăruiţi de milostivii naivi aflaţi în trecere, aceşti concetăţeni îşi reînoiesc stocul de băutură. Fiindcă de mâncat, ei mănâncă din ce primesc de pomană de la diverşi miloşi din zonă şi produse deja expirate, din supermarketul din apropiere.

Cu mai mulţi ani în urmă, licean fiind încă, al meu fiu vedea în Florică un alt tânăr apropiat de seama lui, ajuns poate la ananghie şi, din banii lui de buzunar, îi mai strecura din când în când câte un pol, palmat repede de boschetar. Asta până într-o zi, când băiatul a realizat cât de naiv fusese, văzând cum Florică a refuzat categoric oferta unui loc de muncă şi cazare gratuită. Nu. Omul a rămas consecvent vieţii sale în aer liber, fără de muncă şi doborât de băutură, dormind în nopţile calde pe cartoane, la vreo margine de trotuar, iar iernile tot pe cartoane, în unele holuri de blocuri. Acolo unde se întâmplă să nu fie dat afară pentru mizerie şi miros pestilenţial. Acum, la circa patruzeci de ani, mult decrepit înainte de vreme, slăbănog şi înnegrit de soare ori de murdărie, mai mereu căzut lat pe trotuare în propria-i vomă şi toate nevoile slobozite involuntar, este adesea adunat de Smurd, cărat într-un spital de urgenţă, trezit, dezinsectizat, spălat cu furtunul şi îmbrăcat cu alte haine, din donaţii. Cele vechi fiind incinerate. Asta-i viaţa lui Florică şi a altora ca el! Între două apeluri la 112.

* Nihil sine Deo: un motto de succes

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

“Nihil sine Deo”, un motto de succes

Alexandru Ghillis

Sub acest motto: „Nihil sine Deo”, ştim că a avut loc naşterea şi modernizarea României ca stat european. Adică, o dată cu consolidarea Regalităţii în România şi până la abolirea ei forţată în 1947.

Nu împlinisem trei ani pe atunci, aşa că nu cred că ar fi cazul să primesc eventuale reproşuri pentru afirmaţiile mele, emise astăzi doar în calitate de simplu cetăţean liber, nefiind nici istoric, nici analist politic ori înregimentat politic, cum n-am fost în viaţa mea nici mai mult decât un oarecare pionier în clasele primare. Imediat după 1990, m-am aflat printre zecile de mii de participanţi entuziaşti la venirea Regelui Mihai I în ţară şi am suferit, văzând mai apoi cum a fost tratat de noua „democraţie originală ilesciană”. Dacă atunci, după ’90, s-ar fi reparat nedreptatea comisă în ’47 de către comuniştii români, asistaţi de tancurile sovietice, acum România ar fi fost şi ea, poate, unul dintre statele europene prospere, cu Monarhie constituţională. Însă, trocul de la Ialta a hotărât altfel destinul ţării.

În fond, teoretic, Monarhia este singura formă de organizare statală în care monarhul domneşte, fără a avantaja un partid sau altul, ceea ce nu se poate întâmpla într-o Republică, cu un preşedinte care provine dintr-un partid jucător în alegeri şi care nu se va putea delimita – în adâncul sufletului său – de acel partid, care l-a propulsat în fotoliul prezidenţial. Din păcate, momentul istoric al revenirii Regelui în ţara sa, s-a consumat fără rezultatele aşteptate de foarte multă lume scăpată cu creierii nespălaţi de propaganda comunistă, care mai acţionează şi azi prin „spălaţi sub acoperire”, în special pe reţelele de socializare online. Exemple elocvente au fost multe dintre comentariile online la un excepţional articol, publicat de către Silviu Sergiu, un jurnalist cunoscut, în legătură cu funeraliile organizate Reginei Ana. Tocmai acele comentarii de la acea vreme m-au incitat la a posta acum aceste rânduri, cu riscul, probabil, de a fi incriminat la rândul meu. 

Voi fi scurt, la obiect. Să presupunem că, în urma unui eventual viitor referendum, se va reveni la Monarhia constituţională şi tronul României va fi ocupat vremelnic de către cea care, ca prim moştenitor, a preluat prerogativele monarhice din partea Regelui Mihai. Aşadar, virtuala Regină Margareta - aflată în prezent în stand by - neavând urmaşi, de cine ar putea fi urmată la tron, în aşa fel, încât şi poporul să fie şi el de acord „în cuget şi simţire”? La ora actuală, în afară de Majestatea Sa Margareta, nu s-a făcut prin nimic cunoscută poporului român absolut niciuna dintre distinsele sale surori. Mari speranţe s-au năruit, pentru cei mai mulţi dintre monarhiştii români, după ce, din motive obscure, Principele Nicolae a fost exclus din succesiune şi i s-a retras titlul. Se ştie că Regele Mihai ţinea enorm la nepotul său, astfel că, decizia de „excomunicare” luată pe neaşteptate, este încă o enigmă pentru mulţi şi dă naştere la cele mai aberante supoziţii. Astăzi, 30 septembrie 2018, cu prilejul festivităţii căsătoriei Principelui Nicolae la Sinaia, s-au aprins din nou speranţele multor monarhişti români, mai ales tineri, în viitorul României secolului XXI. Nihil sine Deo!

* De 27 de ani, alai cu vedete şi bogătani de carton în peisaj mioritic

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

De 27 de ani, alai cu vedete şi bogătani de carton în peisaj mioritic

Alexandru Ghillis

Spiritul majoritar tolerant, rareori cu accese xenofobe, dar răbdător, zeflemist şi bonom se regăseşte, chipurile de veacuri, în lejeritatea neaoşă a multor români de a-şi „băga în...”/a „da în...” absolut orice nu le convine – termeni generoşi, care spun totul –  şi, astfel, au trecut prin vremuri grele, aproape neschimbaţi până azi de toate vicisitudinile abătute asupra lor.

   

Cu peste două decenii în urmă, curând după „loviluţie” (în naivitatea noastră, iniţial crezusem că, în sfârşit, mămăliga a explodat şi a fost revoluţie, dar un pic mai târziu ne-a căzut fisa că, de fapt, doar i s-a dat mămăligii brânci în foc) ne uitam curioşi la unicul post TV existent, TVR, înghiţind cu toţii în prostie, volens-nolens, aproape tot ce emitea pe sticla televizorului fosta trompetă a naţional-comunismului ceauşist, intrată pentru o bună perioadă după anul 1989 în serviciul fesenismului-ilescian. Se auto-numise „Televiziunea Română Liberă”.

Pe scurt, faza tare care ne-a lăsat pe moment muţi de uimire, a fost apariţia multor specimene umane, ieşite rapid la vedere în scurtă vreme după evenimentele sângeroase care au zguduit ţara. Erau noii milionari autohtoni, în dolari, ridicaţi din foşti securişti, la vedere sau acoperiţi, mahări din fosta nomenclatură comunistă, lucrători din comerţul socialist interior şi cel exterior, ori chiar foşti ciobani cu mulţi bani negri strânşi la teşcherea în timpul durului regim dictatorial. Însă tunurile financiare de amploare au fost date statului român – sub umbrela noilor politicieni – de către indivizi aflaţi în posturi cheie operaţionale din industria socialistă, din comerţul exterior, aflate în general sub controlul ocult al Securităţii. Majoritatea noilor îmbogăţiţi peste noapte este strict rezultatul devalizării premeditate a marilor obiective economice şi, ulterior, rodul contractelor oneroase încheiate, de aceiaşi sau de urmaşii lor, doar cu statul român, fiindcă nu exista şi nici nu se dorea o alternativă.  Unii dintre aceşti noi potentaţi ai vremii au investit nişte bani „vopsiţi” în mass-media, s-o diversifice şi să pună în funcţiune posturi de radio şi staţii de televiziuni comerciale generaliste, de ştiri şi tabloide (de fapt, cam acelaşi lucru!).

A început o concurenţă acerbă pentru cât mai mult profit, cu orice preţ, prin satisfacerea nevoii de bârfă ieftină cu producţii de subcultură, apreciate de segmente largi ale telespectatorilor. Majoritatea acestor televiziuni umplu spaţiile lor de emisie cu diverse cancanuri picante din lumea showbiz-ului, probleme în cupluri de artişti ori la unii aşa-zişi oameni de afaceri – steluţe căzătoare – sau talk-show-uri în serii interminabile despre răspopiţi acuzaţi de sodomie, erotism şi asistente TV, manelişti mai cunoscuţi, transgenderi vocali şi o groază de alte emanaţii ale underground-ului socio-cultural, aducătoare de profit gras. Oh, da! Somn uşor! Este reţeta ideală pentru reuşita manipulării maselor prin televiziune.