* DRAGI LOCUITORI AI GRĂDINII MAICII DOMNULUI!
UN STAT CRIMINAL TREBUIE ELIMINAT! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DRAGI LOCUITORI AI GRĂDINII MAICII DOMNULUI!

UN STAT CRIMINAL TREBUIE ELIMINAT!

Gabriel Bonta

Scria cineva la postarea în care spuneam că Chițoiu este un criminal: nu e treaba noastră să judecăm faptele.

Nu, nu e treaba noastră să judecăm, că doar suntem maimuțe plângăcioase care și-au delegat judecata pe mâna <<onoratei instanțe>>, adesea un cuib de viespi și de trântori alimentați de albinele lucrătoare, adică de noi.

Nu e treaba noastră să le spunem criminalilor criminali, hoților hoți, violatorilor violatori, pedofililor pedofili.

Atunci, mă rog frumos, care este treaba individului în societate?...
Să ne lăsăm mulși ca vitele, să ne ia statul 55% din brutul muncii noastre, să plătim ca dobitocii accize pe carburant, pe alcool, pe țigări, taxe de drum, roviniete, impozite pe clădiri, pe mașini, pe bunurile noastre cumpărate din cei 45% care ne mai rămân după ce statul nenorocit și-a vârât mâna adânc în buzunarele noastre? Suntem legume mișcătoare cumva și încă n-am aflat eu? Ce naiba e cu atitudinea asta mioritică, de oi bune de muls și apoi de sacrificat pentru alimentarea burdihanelor statului mafiot și ticălos?

Băi, nu m-am născut eu să gâdil urechile nimănui, o țară cufundată în dobitocie și tâmpenie am lăsat acum 15 ani când am plecat de aici, mai târâtoare și fără coloană vertebrală v-am găsit acum!

Ați alimentat fabricile de diplome și ați transformat universitățile patriei în tipografii de titluri, ați făcut doctori și conferențiari niște handicapați care nu fac diferența între un alcool care ia foc în preajma unui arc electric și care aruncă apă cu găleata pe corpul transformat în torță vie al unei femei. Ați făcut ca niște bolnavi psihic să ajungă să coordoneze lucrări de doctorat în academia SRI și să ajungă să meargă și la târfe cu antemergător și cu girofarurile pornite!

Mda, asta este radiografia unui stat eșuat, format din mioare și bovine în loc de cetățeni implicați, format din cârcotași care se leagă de sacralitatea Nașterii Domnului în loc să ia atitudine în fața mizeriei din politică, format din babe plângăcioase și din bărbați care scriu <<muie>> pe Facebook, dar care n-au curajul să miște un deget pentru comunitatea lor.

O Românie în care se trăiește mai bine, zic unii, dar în care se moare mai des. O Românie în care ți-e frică să te duci la tratament într-un spital cu spaima că iei vreo nosocomială și te duci pe tărâmul celălat în plânset de bocitoare și-n lacrimi îmbinate cu <<Dumnezeul să-l ierte! Om bun a fost!>>

O națiune de bovine și de oi își merită conducătorii! Nu mai dați vina pe străini că vă fură țara, gândiți-vă că nu străinii vă iau 55% din munca voastră și nu străinii vă mai iau apoi și pielea de pe oasele voastre prin taxe peste taxe!

Scoateți capul din rahatul în care de generații dospiți confortabil și arătați lumii întregi că mai există diamante în rahat! Poate, poate, un idealist ca mine și ca #OameniiLiberi cu care vorbesc zilnic și ne facem planuri de viitor, poate, poate, vom îmbrăca odată costumul de scafandru pentru a scoate acele diamante din rahat. Rahat în care am fost, din care am plecat, și în care, ca un masochist ce sunt, am decis să mă întorc!

Scuzați-mă, dar nu m-am născut eu să vă gâdil urechile, dragi locuitori ai Grădinii Maicii Domnului! Luați-l pe Isus model și scoateți impostorii din casele voastre cu biciul, cu scorbaciul, cum se spune în Ardeal!

Un stat criminal trebuie eliminat! Altminteri, ne va elimina el pe noi prin Chițoii, Dăncilii, Bădălăii și toți ceilalți impostori din politică!

[Preluat de pe Facebook]

*) Titlul ne aparține

https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/141742903917146

* CONFORTUL ÎN CERTITUDINI ȘI ABSENȚA ÎNTREBĂRILOR *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

CONFORTUL ÎN CERTITUDINI ȘI ABSENȚA ÎNTREBĂRILOR

Ciprian Mihali

Se prea poate ca limbajul lui Iulian Bulai să nu fi fost cel mai potrivit când a descris nașterea lui Iisus în limbajul tehnic al societății contemporane, limbaj pe care noi, desigur, nu-l stăpânim. Ca om politic, probabil că era folositor să fie ceva mai grijuliu cu sensibilitățile unei societăți hipersensibile și ușor iritabile.

Dar nu despre asta aș spune eu un cuvânt, ci despre învârtitul în cerc pe care îl practicăm cu nesfârșit entuziasm. De fiecare dată când un subiect de așa-zis interes general revine în actualitate („revoluție”, „BOR”, „homosexualitate”, „unguri”, „islam”, dar și „educație”, „sănătate”, „siguranța rutieră” etc.), el este reluat exact de unde a fost lăsat, condus pe aceeași traiectorie circulară și abandonat de unde a fost început.

Despre revoluție auzim aceleași lamentații, cu o variație de 1%. Sunt convins că dacă mâine s-ar repune pe tapet ideea unui nou referendum pentru familie, discuțiile publice ar avea loc fix în aceiași termeni ca în 2018. Iar asta pentru că nimeni (nimeni dintre actorii relevanți, cel puțin) nu a învățat nimic, nu a capitalizat nimic din schimburile anterioare, nu a dovedit că ar fi capabil să adauge un strat de cunoaștere și de înțelegere peste straturile anterioare de ignoranță și certitudini.

Confortul în certitudini și absența întrebărilor sunt teribile. Toată lumea participă la dezbateri cu propriile sale adevăruri și nu are niciun fel de disponibilitate de a le depune la intrare în speranța că ar putea adăuga un sens nou, superior, ideilor sale. Iar asta – lipsa predispoziției pentru învățare – e semnul stagnării, dacă nu al regresului într-o lume a înțelegerii unor fenomene tot mai complexe.

Iar atunci când un politician schimbă paradigma discursivă, într-un limbaj nepotrivit, da, chiar șocant pe alături, reacția dominantă e una singură: indignare până la leșin și până la blestem. Și în acest fel se ratează din nou, mereu și mereu, problema gravă din spatele cuvintelor pe care autorul lor a vrut să ne-o pună în fața ochilor, poate poate o vedem în toată dimensiunea ei tragică: soarta tragică a zecilor de mii de copii abandonați, închiși, înfometați, terorizați, traficați sau violați. Pentru că e mult mai important să se audă vocea indignată și populistă a politicienilor puterii, lipsiți de soluții de 30 de ani încoace, decât să se caute responsabili și soluții pentru nedreptățile, abuzurile și tragediile pe care le tolerăm în jurul nostru.

Pereții groși ai orfelinatelor sunt ridicați din cărămizile indiferenței noastre și ale imaginii mereu pozitive pe care o avem fiecare despre noi înșine.

[Preluare de pe Facebook]

[https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/141022907322479]

* ABUZUL DE MESAJE DĂUNEAZĂ SĂRBĂTORII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ABUZUL DE MESAJE DĂUNEAZĂ SĂRBĂTORII

Ciprian Mihali

A transmite urări și gânduri bune de sărbători este, în sine, o intenție cât se poate de nobilă. Dar mijloacele de comunicare în masă și rețelele sociale au transformat o asemenea intenție într-un bombardament agasant.

Orice mutație tehnologică se însoțește în timp de deprinderea modurilor de a o folosi. Așa cum nici o invenție sau inovație tehnică nu este bună sau rea în sine, ci doar felul în care este utilizată o face bună sau rea, la fel este și internetul (cu rețelele lui sociale, cu comunicarea lui instantanee, cu toate facilitățile neașteptate).

Noi suntem azi încă în faza consumului excesiv, needucat, al comunicării. Cu o estetică al cărei gust nici nu merită comentat, dar care își are locului ei în privința stârnirii impulsurilor oamenilor de a comunica, noile tehnologii au transformat populații neînvățate să acordeze dorința de a spune ceva cu posibilitatea de a o face nestingherit pentru a afla ce este politețea și respectul față de intimitatea celuilalt.

Haideți să o spunem mai simplu: atunci când ai în lista de „prieteni” sute sau mii de persoane și decizi să le transmiți tuturor o imagine găsită sau primită de pe internet, nu se cheamă că transmiți urări prietenilor, că te gândești cu o putere de gândire demnă de un computer la sutele și miile de prieteni deopotrivă. Înseamnă doar că maschezi sub un gest mecanic lenea de a spune câteva cuvinte simple celor câțiva la care te gândești cu adevărat. Acest gest mi se pare nereflectat și egoist, întrucât cel care se hotărăște să-i asalteze pe ceilalți cu un desen sau un filmuleț nu se gândește că s-ar putea ca destinatarul să fie dezamăgit, agasat, ignorat chiar în lipsa unui mesaj simplu și personal.

Știu, mi se va răspunde că gestul a fost făcut cu sinceritate și cu bunătate. Probabil, dar acest gest rămâne, încă o dată, unul egoist. Iar atunci când, de Crăciun, de Anul Nou, de Paște sau cu altă ocazie aceste gesturi se înmulțesc inflaționist, valoarea lor scade sub zero, sporind la cei singuri sentimentul de singurătate, la cei care vor să se rupă de lume sentimentul imposibilității de o face, iar la cei ocupați sentimentul de agasare.

De sărbători, vă urez tuturor să fiți mai puțin egoiști și să nu vă gândiți la toată lumea grămadă. Alegeți din listele facile de facebook sau whatsapp cei câțiva oameni care contează în viața dumneavoastră și spuneți-le un gând din suflet, în loc să-i scufundați într-o magmă indistinctă alături de oameni pe care nu-i cunoașteți și de care, de fapt, nu vă pasă nici în timpul anului, dar nici acum. Învățați să folosiți cu moderație telefonul, așa cum tot cu moderație trebuie să vă raportați și la bucate și la băuturi. Căci excesul de mesaje dăunează înțelegerii și păcii dintre oameni.

[Preluare de pe Facebook]

[https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/140463444045092]

* NU VĂ E RUȘINE DUPĂ 30 DE ANI? BULEVARDUL MILEA? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

NU VĂ E RUȘINE DUPĂ 30 DE ANI? BULEVARDUL MILEA?

Mădălin Hodor

Puţin după ora 23.00, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, îmbrăcat cu o scurtă militară îmblănită şi încins cu diagonala cu pistol, ministrul Apărării Naţionale a intrat în camera de la etajul 6 al sediului CC al PCR, unde era instalat comandamentul de transmisiuni, şi i-a cerut căpitanului Dan Plăvuţiu să ia un radio-telefon şi să-l însoţească afară. Era foarte tensionat şi vorbea singur. Din cauză că era extrem de montat nu îşi dădea seama că dialogul imaginar pe care îl purta în gând putea fi auzit de cei din jur. Căpitanul Plăvuţiu făcea parte din grupa de ofiţeri de transmisiuni pe care Milea o solicitase la ora 17.30, grupă compusă din alţi trei ofiţeri (căpitan inginer Marius Tufan şi maiorii Dănuţ Stan şi Marian Răducu) şi condusă de colonelul Dumitru Folescu. Ministrul le ordonase să se instaleze la etajul 6 pentru a-i asigura legăturile operative cu trupele aflate în dispozitivele constituite în zona Piaţa Unirii – Universitate - Romană, precum şi în zonele limitrofe. Transmisioniştii au primit zece indicative, fiecare corespunzătoare unei unităţi din teren. Ei urmau să lucreze sub indicativul „Rondoul”, indicativ sub care opera ministrul Apărării în situaţie de război.

Plăvuţiu mergea la doi paşi în urma lui Milea astfel încât l-a auzit clar mormăind, chiar înainte de ieşi din clădire: „Vă arată tata Milea ce este un tanc!” Nu a înţeles pe moment la ce se referă şi nici nu a apucat să vadă cu ochii lui, pentru că între timp au fost ajunşi din urmă de aghiotantul ministrului, căpitanul Alexandru Bucur, care i-a luat radio-telefonul şi i-a spus să rămână în sediu. Urma să-l însoţească el pe Vasile Milea.

A respectat ordinul şi s-a întors, astfel că a aflat ceva mai târziu sensul cuvintelor. După puţin timp a auzit canonda intensă declanşată la câteva străzi distanţă şi apoi l-a văzut pe colegul său Tufan revenind „de pe teren”. Era palid, speriat şi i-a spus că văzuse oameni morţi, sânge peste tot, maşini arzând şi că baricada fusese „spartă cu tancul”. A înţeles. În drum spre Intercontinental ministrul Apărării se monta pentru ceea ce plănuia să facă. Îşi făcea planul în gând, astfel încât apare total neverosimilă varianta în care Vasile Milea a acţionat la Baricadă în virtutea unui impuls de moment, după ce a văzut că fusese incendiat primul TAB care încercase să spargă barajul. De fapt, îşi propusese de la bun început să treacă cu tancurile peste ei. Ca orice tanchist care se respectă. Şi cine să ştie cel mai bine cum se trece cu tancul peste oameni, dacă nu un absolvent al Academiei Militare, Facultatea de Arme Întrunite şi Tancuri?

Episodul, oricât de macabru este el, nu constituia, nici pe departe, nici prima crimă săvârşită de Vasile Milea în acele zile şi nici cea mai abominabilă. La ora la care ordona tancurilor să spargă baricada de la Intercontinental, ministrul Apărării înnota deja, până în gât, în sângele românilor. La fel ca şi ceilalţi criminali „strânşi uniţi” în jurul Comandantului Suprem şi care „îşi făcuseră mâna” încă de la început, de la Timişoara.

Dincolo de ordinele directe pe care le-a dat în ziua de 17 decembrie 1989 pentru repimarea manifestaţiilor (vezi nota telefonică de la ora 13.00 adresată unităţilor din garnizoana Timişoara, în care indică explicit modalităţile de acţiune a blindatelor împotriva demonstranţilor), Vasile Milea rămâne, în opinia mea, alături de Ceauşescu, Postelnicu, Vlad, Guşă şi ceilalţi, principalul vinovat pentru introducerea stării de război în România în acele zile. Decizia de a inventa o invazie străină (prin emiterea indicativului „Radu cel Frumos”) pentru a acoperi represiunea Armatei, Securităţii şi Miliţiei, s-a luat în deplin acord de către aceşti loialişti ai lui Ceauşescu şi nu putea fi implementată fără complicitatea lui Vasile Milea. Mai mult, acest fapt a constituit cadrul pentru desfăşurarea tuturor evenimentelor ulteriore, inclusiv a celor care au avut loc după fuga lui Ceauşescu din CC. Toate acţiunile ministrului Apărării arată că a implicat Armata în măcel deplin conştient şi mistificând realitatea cu cinism, doar pentru a-şi păstra funcţia, fapt care reprezintă un act de trădare a uniformei militare fără precedent. Un ministru care îşi antrenează subordonaţii în genocid cu premeditare.

Mitul trecerii „din totdeauna” a Armatei de partea Revoluţiei s-a născut pe baza episodului sinuciderii lui Vasile Milea. În competiţia începută imediat după ora 12.05 în ziua de 22 decembrie 1989, şi intitulată „Urma scapă turma”, moartea „eroică” a lui Milea (prima variantă care a fost circulată intens a fost că el a fost asasinat de Ceauşescu) le-a oferit lui Stănculescu, Guşă, Hortopan, Eftimescu, Rus şi celorlalţi capi ai Armatei un atu mediatic decisiv. Şi posibilitatea de a scăpa de orice responsabilitate pentru ceea ce făcuseră până atunci. Drept urmare, în deplin consens, toată lumea a fost lovită instant de o amnezie subită, astfel că nimeni nu a mai considerat potrivit să vorbească în acele ore (şi nici mult timp după aceea) despre faptul că Armata trăsese, începând cu 17 decembrie 1989, cot la cot cu Securitatea, asupra populaţiei.

Iar astăzi cand au trecut 30 de ani de când Vasile Milea a omorât bucureșteni, ce poate fi mai rusinos decât să avem în București Bulevardul Milea? Exista ceva mai schizofrenic astăzi cand ne pregătim să îi omagiem pe cei uciși atunci? Exista rusine mai mare pentru statul român și reprezentanții lui?

Nu stiu. Si eu si altii am spus si scris despre asta in mod repetat pana ne-am plictisit. Nu ne-a auzit nimeni și nu a interesat pe nimeni. Autorități care cheltuie bani cu nemiluita pe floricele, luminițe și alte zorzoane gasesc costisitoare schimbarea numelui bulevardului. Dar cand vine vorba de alte personalități mai mari sau mai mici, în viața sau decedate se gasesc bani și este voința.

Eu nu vad decat nesimțire, indolența și nepăsare. Plus o uriașă ipocrizie.

De fapt, de ce nu am scuipa pe morții revoluției fix in momentul cand apărem la televizor sa ii plângem? De ce nu?

[Preluare de pe Facebook]

[https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/138602924231144]

* VIITORUL *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

VIITORUL

Ciprian Mihali

Rezultatele evaluării PISA nu trebuie citite doar din perspectiva distrugerii învățământului în ultimii 30 de ani, ci, mai ales, din aceea a viitorului mediu și îndepărtat. Copiii evaluați în 2018, cei introduși așadar în mecanismul educațional de analfabetizare, își vor termina studiile preuniversitare spre anii 2028-2030, iar cele universitare spre 2030-2035. Ei vor deveni membrii cei mai activi ai societății într-un orizont de 15-20 de ani, pe acest temei educațional precar și compromis, care nu le-a oferit nici măcar competențele minimale pentru operații simple sau judecăți elementare.

Dacă în acest moment, printr-o acțiune de urgență bazată pe consens național, toți cei cu putere de decizie în România lansează un program de terapie intensivă pentru educație, rezultatele lui vor fi vizibile abia în 10-15 ani. Este perioada în care noi și cei care vin după noi trebuie să putem rezista și să ținem societatea în viață. Altfel, daunele pe care riscă să le producă analfabetismul și toți actorii lui se pot dovedi ireversibile.

Dar, pentru moment, nici palidul program prezidențial „România educată”, nici prestația modestă a unei ministre nelalocul ei și nici dorința rectorilor de partid (aceia care de ani de zile contribuie la distrugerea învățământului românesc) de a se eterniza pe posturi dincolo de două mandate nu ne încurajează să credem că ar exista în societate forța și voința necesară pentru a lansa un program de reabilitare a educației românești.

Dezastrul educației are vinovați preciși. Vina acestora constă nu doar în aceea că au privat generații întregi de pasiunea și bucuria cunoașterii, de șansa unei evoluții armonioase a personalității, ci au privat o societate întreagă de șansa unei dezvoltări durabile. Au sufocat infinite posibilități de afirmare a României ca o națiune demnă și puternică. O țară în care jumătate dintre copii sunt analfabeți funcționali este o țară cu un viitor îngustat, hărăzită înapoierii, prejudecăților, obscurantismului și manipulării. Este o țară în care orice amenințare devine pericol real, potențat de incapacitatea de a reacționa, de a evalua situațiile critice și de a găsi soluțiile bune. Vedem deja manifestări ale acestui pericol în catastrofele care au avut loc până acum.

Ne așteaptă cel puțin 10 ani grei și apoi alții, mult mult mai grei, dacă nu facem ceva. AZI.

[Preluare de pe Facebook]
[https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/133251608099609]