* SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE! *
VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI
COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE!
Corina Băcanu
Când îi dau de mâncare copilului meu, mă gândesc de
multe ori la mama. Mama, care trebuia să fie foarte creativă în bucătărie ca să
găsească ce să îmi dea să mănânc în anii ‘80, când Ceaușescu a decis să
înfometeze populația pentru a lichida toate datoriile externe.
Am fost hrănită cu formule de lapte deficitare,
suc de orez fiert ca să completeze formulele de lapte, cu gheare de pui, oase
de vită, salam de soia, organe, ulei de rapiță, pâine intermediară, cremvurști
expirați, creveți, conserve, pâine prăjită cu zahăr deasupra, chec din 2 ouă,
ardei umpluți 1% carne restul orez, lapte rar, carne rar, banane și portocale
poate doar de Crăciun, pufuleți, pufarine, eugenii și cam atât. Iernile le
petreceam îmbrăcată în fâș sub plapumă și mă spălam în chiuvetă cu apă
încălzită.
Îi mai aud pe unii că aveau de toate în
comunism. Eu am mâncat prima dată șuncă de praga în 1990. Ananas un an mai
târziu. Ăia care aveau de toate erau
membri de partid sau securiști. Dacă erai pielea pwlii comuniste, cum erau
părinții mei, fără carnet, atunci făceai foamea.
Mama încropea niște “pilaf” cu oase de pui, ca
să dea gust neghinei, bea o poșircă numită “inka”, pe post de cafea, făcea
ciorbă dintr-un un cartof, o ceapă și 3 gheare și ne tremura sufletul în noi
iarna, la coadă la pipote și inimi.
”O pilă în comunism este mai valoroasă decât o
moşie în capitalism”, așa că bunică-mea, ca să ne accepte și pe noi la Casa de
Comenzi, a vrut să devină membru de partid. De foame. N-a mai apucat, că a
venit “Revoluția”.
Vorbeau ieri doi proști la coadă la supermarket -
care și-au pus în coș un Jack Daniels,
avocado, mango, pui și pâine proaspătă, speranța tării, deci, care nu aveau mai
mult de 20 de ani - că ce bine era dacă ar fi trăit în comunism. Că “după
terminarea facultății ar fi avut casă și loc de muncă”, că așa le-a povestit
lor mamaie. “Acuma e greu, acuma tre să dai interviuri și să te zbați ca să
muncești”.
Bosulinilor, în primul rând că voi nu ați fi
făcut facultate. Voi ați fi mers pe șantier imediat după liceu. Dar judecând
după cum vorbeați, cred că nici liceul nu-l terminați, poate maxim o școală
profesională. Pe vremea lui Ceaușescu jobul vostru ar fi constat în cărat
baloți la uzină iar casa voastră ar fi fost o garsonierâ într-un bloc de
nefamiliști. În loc de Jack ați fi tras o pufoaică prin pâine, iar în loc de
avocado ați fi mâncat un colț de masă.
Dacă e să mă deranjeze ceva, mă seacă tâmpiții
care romanțează anii siniștri ai copilăriei mele și tinerețea călcată în
picioare a părinților mei.
Băi, puleți, ăia care o duceau bine atunci erau
securiștii, membri de partid și turnătorii. Nu mă îndoiesc, la cât erați voi de
inteligenți și dornici să vă ajungeți sugând o ceapă, sigur făceați parte din
una dintre categoriile astea. Ca să fii om, atunci, primeai un nume de cod și turnai.
O turnai pe mă-ta, pe tac-tu, pe oricine trebuia. Poveștile horror din
comunism, inclusiv măcelul intelectualilor din pușcării sunt la un click
distanță, dacă vrei să te informezi. Dar așa e când singura ta calitate este să
transformi oxigenul în dioxid de carbon, vrei casă și job moca deși nu poți
lega două cuvinte cu acord.
Atunci, ca și scum, singurii care râgâiau
îndestulați erau târfele. Alea care își spionau vecinii, colegii, părinții și
securiștii pe care îi vedeți și azi la televizor. Ăia care au molfăit și membru
comunist și membru democrațist. Singura diferență este că acum, dacă ești
deștept și talentat, dacă ai principii sau valori pe care vrei să ți le tatuezi
pe piept, ai 1 șansă la 1000 să reușești. Atunci ajungeai direct la Râmnicu Sărat,
să te calce Vișinescu pe cap cu ranga.
Atunci, dacă nu îți plăcea să sugi la partid,
dacă nu voiai să mănânci kăkat si să cânți ode, zăceai terminat psihic, legat
de un job odios, cu un șef analfabet, care te spiona să vadă dacă gândești. Azi
poți măcar să zici “muie, bă!” cu țara voastră.
Așa că pentru toți romanticii epocii comuniste,
fie tineri sau bătrâni, am un singur sfat: dacă nu mai aveti ce suge, acum se
găsesc morcovi. Atunci nici măcar privilegiul de a suge un morcov nu-l aveați.
(J: Preluare de pe Facebook)
(J: Atribuirea titlului ne
aparține)