* Nihil sine Deo: un motto de succes

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

“Nihil sine Deo”, un motto de succes

Alexandru Ghillis

Sub acest motto: „Nihil sine Deo”, ştim că a avut loc naşterea şi modernizarea României ca stat european. Adică, o dată cu consolidarea Regalităţii în România şi până la abolirea ei forţată în 1947.

Nu împlinisem trei ani pe atunci, aşa că nu cred că ar fi cazul să primesc eventuale reproşuri pentru afirmaţiile mele, emise astăzi doar în calitate de simplu cetăţean liber, nefiind nici istoric, nici analist politic ori înregimentat politic, cum n-am fost în viaţa mea nici mai mult decât un oarecare pionier în clasele primare. Imediat după 1990, m-am aflat printre zecile de mii de participanţi entuziaşti la venirea Regelui Mihai I în ţară şi am suferit, văzând mai apoi cum a fost tratat de noua „democraţie originală ilesciană”. Dacă atunci, după ’90, s-ar fi reparat nedreptatea comisă în ’47 de către comuniştii români, asistaţi de tancurile sovietice, acum România ar fi fost şi ea, poate, unul dintre statele europene prospere, cu Monarhie constituţională. Însă, trocul de la Ialta a hotărât altfel destinul ţării.

În fond, teoretic, Monarhia este singura formă de organizare statală în care monarhul domneşte, fără a avantaja un partid sau altul, ceea ce nu se poate întâmpla într-o Republică, cu un preşedinte care provine dintr-un partid jucător în alegeri şi care nu se va putea delimita – în adâncul sufletului său – de acel partid, care l-a propulsat în fotoliul prezidenţial. Din păcate, momentul istoric al revenirii Regelui în ţara sa, s-a consumat fără rezultatele aşteptate de foarte multă lume scăpată cu creierii nespălaţi de propaganda comunistă, care mai acţionează şi azi prin „spălaţi sub acoperire”, în special pe reţelele de socializare online. Exemple elocvente au fost multe dintre comentariile online la un excepţional articol, publicat de către Silviu Sergiu, un jurnalist cunoscut, în legătură cu funeraliile organizate Reginei Ana. Tocmai acele comentarii de la acea vreme m-au incitat la a posta acum aceste rânduri, cu riscul, probabil, de a fi incriminat la rândul meu. 

Voi fi scurt, la obiect. Să presupunem că, în urma unui eventual viitor referendum, se va reveni la Monarhia constituţională şi tronul României va fi ocupat vremelnic de către cea care, ca prim moştenitor, a preluat prerogativele monarhice din partea Regelui Mihai. Aşadar, virtuala Regină Margareta - aflată în prezent în stand by - neavând urmaşi, de cine ar putea fi urmată la tron, în aşa fel, încât şi poporul să fie şi el de acord „în cuget şi simţire”? La ora actuală, în afară de Majestatea Sa Margareta, nu s-a făcut prin nimic cunoscută poporului român absolut niciuna dintre distinsele sale surori. Mari speranţe s-au năruit, pentru cei mai mulţi dintre monarhiştii români, după ce, din motive obscure, Principele Nicolae a fost exclus din succesiune şi i s-a retras titlul. Se ştie că Regele Mihai ţinea enorm la nepotul său, astfel că, decizia de „excomunicare” luată pe neaşteptate, este încă o enigmă pentru mulţi şi dă naştere la cele mai aberante supoziţii. Astăzi, 30 septembrie 2018, cu prilejul festivităţii căsătoriei Principelui Nicolae la Sinaia, s-au aprins din nou speranţele multor monarhişti români, mai ales tineri, în viitorul României secolului XXI. Nihil sine Deo!

* De 27 de ani, alai cu vedete şi bogătani de carton în peisaj mioritic

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

De 27 de ani, alai cu vedete şi bogătani de carton în peisaj mioritic

Alexandru Ghillis

Spiritul majoritar tolerant, rareori cu accese xenofobe, dar răbdător, zeflemist şi bonom se regăseşte, chipurile de veacuri, în lejeritatea neaoşă a multor români de a-şi „băga în...”/a „da în...” absolut orice nu le convine – termeni generoşi, care spun totul –  şi, astfel, au trecut prin vremuri grele, aproape neschimbaţi până azi de toate vicisitudinile abătute asupra lor.

   

Cu peste două decenii în urmă, curând după „loviluţie” (în naivitatea noastră, iniţial crezusem că, în sfârşit, mămăliga a explodat şi a fost revoluţie, dar un pic mai târziu ne-a căzut fisa că, de fapt, doar i s-a dat mămăligii brânci în foc) ne uitam curioşi la unicul post TV existent, TVR, înghiţind cu toţii în prostie, volens-nolens, aproape tot ce emitea pe sticla televizorului fosta trompetă a naţional-comunismului ceauşist, intrată pentru o bună perioadă după anul 1989 în serviciul fesenismului-ilescian. Se auto-numise „Televiziunea Română Liberă”.

Pe scurt, faza tare care ne-a lăsat pe moment muţi de uimire, a fost apariţia multor specimene umane, ieşite rapid la vedere în scurtă vreme după evenimentele sângeroase care au zguduit ţara. Erau noii milionari autohtoni, în dolari, ridicaţi din foşti securişti, la vedere sau acoperiţi, mahări din fosta nomenclatură comunistă, lucrători din comerţul socialist interior şi cel exterior, ori chiar foşti ciobani cu mulţi bani negri strânşi la teşcherea în timpul durului regim dictatorial. Însă tunurile financiare de amploare au fost date statului român – sub umbrela noilor politicieni – de către indivizi aflaţi în posturi cheie operaţionale din industria socialistă, din comerţul exterior, aflate în general sub controlul ocult al Securităţii. Majoritatea noilor îmbogăţiţi peste noapte este strict rezultatul devalizării premeditate a marilor obiective economice şi, ulterior, rodul contractelor oneroase încheiate, de aceiaşi sau de urmaşii lor, doar cu statul român, fiindcă nu exista şi nici nu se dorea o alternativă.  Unii dintre aceşti noi potentaţi ai vremii au investit nişte bani „vopsiţi” în mass-media, s-o diversifice şi să pună în funcţiune posturi de radio şi staţii de televiziuni comerciale generaliste, de ştiri şi tabloide (de fapt, cam acelaşi lucru!).

A început o concurenţă acerbă pentru cât mai mult profit, cu orice preţ, prin satisfacerea nevoii de bârfă ieftină cu producţii de subcultură, apreciate de segmente largi ale telespectatorilor. Majoritatea acestor televiziuni umplu spaţiile lor de emisie cu diverse cancanuri picante din lumea showbiz-ului, probleme în cupluri de artişti ori la unii aşa-zişi oameni de afaceri – steluţe căzătoare – sau talk-show-uri în serii interminabile despre răspopiţi acuzaţi de sodomie, erotism şi asistente TV, manelişti mai cunoscuţi, transgenderi vocali şi o groază de alte emanaţii ale underground-ului socio-cultural, aducătoare de profit gras. Oh, da! Somn uşor! Este reţeta ideală pentru reuşita manipulării maselor prin televiziune.

* De-a rasu'-plansu' pe Facebook

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

De-a râsu’ - plânsu’ pe Facebook

Alexandru Ghillis

M-am lămurit deja cu intenţiile de socializare pe internet. Pe lângă cele diverse, constructive, politicianiste ori cele pline de umor, altele se soldează, de multe ori, cu finaluri neaşteptate, ciudate sau tragice, chiar cu moarte pentru una dintre părţi.  În Breaking News, mass-media a tocat cele tragice pe toate căile sale de comunicaţii şi nu este cazul să le mai repet. Mă voi apleca asupra a două cazuri ciudate sau - dacă vreţi - cu ciudaţi, însă care au şi o notă de umor amar, dată fiind anormalitatea lor ieşită din comun. Numele sunt fictive.

Camelia era încurcată cu unul dintre patronii companiei la care lucra, cunoscut anterior de ea pe o reţea de socializare, un cetăţean italian în vârstă, dar un vero italiano. Domnul respectiv, fără familie în România, o vizita acasă după-amiezele, care începeau şi se terminau cu îndelungate partide de amor. Până într-o după-amiază când, brusc, domnul a leşinat peste iubită, în plin efort. Aici, pare a fi vorba de super publicitate celebrei pastile de putut pentru bărbaţii vârstnici, fiindcă, deşi fără cunoştinţă, italianul arbora în continuare steagul victoriei. Din păcate, după ce a fost chemată telefonic o doctoriţă prietenă cu amanta, care i-a aplicat bătrânului câteva proceduri de resuscitare, steagul a fost coborât în bernă. Asta nu înseamnă că nu a fost din nou arborat tenace în după-amiezele ce au urmat!

Doamna Katy, la 38 de ani, recent divorţată, fără copii şi având un salariu modest, tânjea cu ardoare să-şi creeze o nouă relaţie, postând dulcegării pline de filozofie şi poezii de amor ghebos, ilustrate cu selfie-uri sexy, pe contul ei de Facebook. Astfel l-a cunoscut pe Mitel, fost antrenor de arte marţiale, proaspăt pensionar şi patronul unei şaormării de cartier.  Locuind în aceeaşi localitate, s-au văzut şi în realitate şi, la a doua întâlnire, Mitel a invitat-o timid la o cafea în apartamentul său la bloc. Doamna Katy, după un prim refuz mimat – ca să nu creadă el că ea ar fi de condiţie dubioasă – a acceptat, în cele din urmă, să urce în apartamentul lui. A mirat-o însă  că livingul era aproape gol, cu numai o măsuţă şi două fotolii pe parchetul fără covor. El i-a spus să ia loc şi, scuzându-se, a dispărut în camera alăturată. Ea se gândea, amuzată, cum s-o descurca holteiul ăla arătos ca să pregătească cafeaua pentru doi. Deodată, el işi făcu triumfal apariţia gol puşcă, pe role şi cu un bici în mână. Speriată, ea şi-a înhăţat poşeta şi a dat să fugă spre uşă. „Stai, ori nu mai ieşi vie de aici!”. I-a ordonat să-l plimbe încet pe role prin cameră, trăgându-l de mădular, în timp ce o şfichiuia uşor cu biciul şi tot el gemea.  Intempestiv, a părăsit camera, iar Katy a profitat şi a fugit afară. În aceeaşi seară, i-a blocat accesul pe pagina ei de Facebook, nu l-a mai întâlnit de atunci şi nici nu a povestit nimănui aventura ei, decât celei mai bune prietene. „Auzi, tu, dar era foarte bine făcut!”, a încheiat ea, uşor îngândurată.