* DNA, RUSIA SI AMERICANII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DNA, RUSIA SI AMERICANII

Andrei Caramitru

De ce credeti ca americanii au încercat tot timpul sa se asigure ca DNA funcționează? Ca ei au împins asta împreuna cu Basescu, in primul mandat, când s-a clădit parteneriatul cu SUA.

Nu fac asta pentru ca le pasa fundamental despre situația noastra, nu fac asta din bunătate. De ce ar fi important asta la Washington, care e departe si au o mie de alte probleme peste tot?

Pentru ca ii interesează balanța de putere in Europa. Sa nu câștige Rusia. Asta e cheia. Si ei știu ca, exact cum a spus si primul ministru încă in funcție in Bulgaria, arma principala a rușilor in zona e corupția. Așa capturează țările si le arunca in aer. Si exista doua tari cheie in Europa de Est pentru frontul anti-Rusia : Polonia si Romania (plus acum evident Ucraina). Restul conteaza mai puțin.

Si o sa mai vedeți ceva interesant. Marile tinte ale DNA pe parcursul timpului au fost de fapt corupții care aveau de a face cu Rusia si agenda Rusiei. Voiculescu, Dragnea, Ghita, ioan Nicolae, echipa actuala de la Iași si mulți alții. Fix astia nu au putut fi protejați de sistem (decât parțial, ca fugari gen Ghita), pentru ca presiunea de a fi scoși din joc era prea mare si dovezile erau prea clare (va dați seama ce nivel de informații are SUA, știu absolut tot, au acces prin backdoors la toate sistemele informatice posibile si au o armata de analiști specializați pe România).

(Preluare de pe Facebook)

 

 

* TRECUT-AU ANII PESTE NOI. NU CHIAR DEGEABA! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

TRECUT-AU ANII PESTE NOI. NU CHIAR DEGEABA!

Alexandru Ghillis

Adică peste noi ăștia, trăitori mai vechi p-acilea! Consemnam nu foarte demult că, spre sfârşitul anilor ’60, statul ceaușist a inceput o campanie susţinută, prin care a încurajat tovărășește numeroşii „oameni ai muncii” din întreprinderile sale să dobândească credite de la CEC, în vederea achiziţionării în deplină proprietate a unor apartamente în blocuri ce urmau să se construiască în noile cartiere.

Ieşiţi din coşmarul Epocii de Aur, după 1990, aproape toţi cei ce mai ocupau încă locuinţe din proprietatea statului, au fost încurajați să şi-le cumpere la preţuri derizorii. Ca o paranteză, aşa se face că, în zilele noastre, avem un număr imens de proprietari de locuinţe, cu mult peste cei din ţările europene superdezvoltate.

Azi mă uitam mândru la fii-miu, tânăr IT-ist de succes, că avea programată o întâlnire cu un designer de interior, în vederea amenajării casei ce și-o construiește – împreună cu partenera sa de viață – undeva în natură, pe lângă București. Așa mi-am adus iar aminte, nu fără oarecare umor, de anii ultimului pătrar al secolului trecut, când noi, babacii lui, după multe socoteli în familie, pentru a avea un apartament propriu, am cerut și obținut un credit de la CEC, plătibil în rate pe douăzeci și cinci de ani.

Și astăzi mai suntem încă proprietari într-un bloc ridicat pe atunci cu anasâna și de soldați în termen și prin muncă așa-zisă ”voluntară” a multor ”oameni ai muncii” scoși organizat din întreprinderile socialiste. Așa se face că în 1981, când am preluat pentru prima dată apartamentul nostru mult visat și nu aveam cumva habar – pe vremea aia – de existența profesiei de designer de interior, am rămas mască de mizeria lăsată de constructori atât pe scara blocului, cât și gunoaiele rămase în interiorul apartamentului, sticle goale de șampanie ”Zarea” (băutură populară la vremea aia) rostogolite prin încăperi, inclusiv o sticlă abandonată goală în rezervorul de apă (gol), al closetului. Însă ce ne-a întors stomacul pe dos, luându-ne după miasme, au fost diversele dejecții lăsate de numeroșii constructori de ocazie, ce s-au perindat pe acolo și cu ocaziile așa-ziselor ”munci voluntare” și care au folosit o viitoare debara drept closetul lor.

Pentru a pune la punct noul nostru apartament și să poată fi locuit, am apelat din greu pentru remedieri, în particular, la diverși meseriași, unii chiar dintre foștii constructori ai blocului. În acest apartament a luat și fii-miu viață în anii ce au urmat.

 

 

* PRIORITATE ȘI PROGRAMĂRI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PRIORITATE ȘI PROGRAMĂRI

Constantin Cucu

În nobila zbatere a românului către prioritate, acea caracteristică individuală cu care ne naștem pe acest tărâm legendarogetodac există, în zilele noastre, o ingerință străină sufletului nostru. O găselniță, fără îndoială sorosistă, de natură a îngrădi sufletul liber al românului.

Programarea.

Practic românul care are treabă este silit de ocultă, tocmai el, cetățean în țara lui, țara în care termeni ca nesimțire, ordine și criterii sunt cuvinte goale de conținutul oprimant, acest român superlativ este silit ca, de exemplu, pentru un biet copnsult de endocrinologe, să urmeze procedura greoaie și mutilantă sufletește a programării.

Când este atât de mult mai ușor ca pur și simplu să vină, doctorul să golească interiorul cabinetului său de acei neaveniți care pozează în ”alți pacienți” după care să îl trateze așa cum trebuie – cu empatie, gratis, și prioritar.

Nu am nimic împotriva acestui străvechi fior getodac din structura concetățenilor mei deși, câteodată, intru într- o relație ușor antitetică cu această viziune. Atunci când trebuie să moderez boncăluitul nărăvaș al câte unuia care și-a stipulat programarea intrinsecă și de neamânat bătând cu fermitate în ușă.

Alteori surprind cetățeanul în altă ipostază la fel de deranjantă pentru mine. Respectiv aceea de a se fi programat totuși (până și cel mai aprig descendent al lui Dromikete concede uneori să se lase îmbrobodit în acest sens) programare urmată de nerespectarea acesteia.

Pentru că cealaltă față a caracterului prioritar al românului este și aceea de a se considera slobozit de implicațiile constrictive ale termenului de programare. De a nu accepta să fie cetluit de cătușele unei ore exacte când viața este atât de variabilă și posibilitățile de a o trăi infinite.

Îmi fac timp să mai sun dintre pacienții programați care nu vin. Nu că m-ar deranja în esență ca, pentru aceeași bani, să glisez tegumentul supraiacent peste cavernoși în perioada vacantată de spiritul liber al doamnei, dar mă gândesc uneori că, poate, nu ar fi fost absurd ca în acel slot orar să fi găsit loc un altul. Eventual vreunul programat peste 3 luni.

În esență acest perpetuum mobil al futilității, cu oameni care se programează peste 2 luni ca să nu vină, când s-ar fi putut programa azi, în locul celor programați acum 2 luni ca să nu vină, îmi repugnă deși, fără doar și poate, sunt parte a productivirății românești.

Am sunat azi o astfel de doamnă care, de acolo de unde era, alt oraș dacă am înțeles bine, mi-a confirmat ceea ce înțelesesem și singur cu 20 de minute mai înainte, că nu mai vine. Am plictisit-o pe doamna solicitându-i un punct de vedere despre o entitate fără valoare, respectiv pacientul căruia i-a luat locul cu programarea inutilă și abuzivă.

Dar în sinea mea am înțeles. Am înțeles că unui om cu sânge tricolor nu îi vii cu din astea, cu date de programare, atunci când catadicsește să se adreseze institutului. Că în sine programarea unei astfel de ființe este o ofensă pentru că încalcă grav legea priorității individuale. Și am mai înțeles că numai pămpălăii s-ar apuca să contramandeze o programare numai și numai pentru că nu mai pot ajunge.

Îmbătrânești = înveți.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

 

* DE CE NU AVEM AUTOSTRĂZI? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DE CE NU AVEM AUTOSTRĂZI?

Paul Palencsar

Războiul din Ucraina aduce altă perspectivă și asupra uneia dintre marile întrebări românești din ultimii 30 de ani: ”De ce nu avem autostrăzi?” Până acum, ne spuneam că politicienii români nu vor să construiască autostrăzi pentru că nu pot fura din banii europeni. O altă cauză o găseam în incompetență, o constantă groasă a politicii din România. Astfel, 30 de ani am privit neputincioși cum șoselele devin cimitire, fiecare sperând că nu urmează la rând.

A trebuit să înceapă un război cu dimensiuni apocaliptice, ca să vedem că lipsa autostrăzilor în România își are cauza în Estul rusesc, mai degrabă decât în Vestul european. Cel care ne-a trezit a fost generalul american Ben Hodges, fost comandant al trupelor NATO în Europa. Acesta spunea că, în caz de război cu Rusia, României îi lipsește rețeaua de autostrăzi, poduri și căi ferate pe care NATO să deplaseze în timp util trupe și arme, pentru a ne apăra.

Tabloul jalnic al infrastructurii României a căpătat culorile trădării. Cu mici excepții, timp de 30 de ani, la conducerea țării noastre au fost oamenii Moscovei. Chiar dacă ar fi fost în avantajul lor electoral, iar bani erau din belșug, acești trădători au oprit orice fel de investiție în autostrăzi, subminând siguranța națională și însăși existența României, în caz de război. PSD, PNL, USL, PDL, toate își au originea în FSN, gruparea moscovită care, în decembrie 1989, cerea la București trupe sovietice.

După 32 de ani, așa arată o Românie modelată de pungi cu făină și sticle cu ulei, în care poporul nu a vrut mai mult decât o bere și doi mici, oferite cu rânjet vulpesc de cei pe care Rusia a avut grijă să-i așeze în poziții cheie ale statului român. Blestemul continuă. Am avut grijă ca nici copiii și nepoții noștri să nu-l rateze. Eventual, să moară și ei pe aceleași șosele rupte din lumea a treia, iar, în caz de război, să fie violați și uciși de soldații ruși eliberatori.

#paulpalencsar 

(J: Preluare de pe Facebook)

(Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)

 

* BOȚII ȘI IDIOȚII UTILI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

Boții și idioții utili

Vasile Dumitriu

Românii trăiesc mai bine sau mai prost de când au aderat la UE?

Imaginați-vă că de mâine s-ar întoarce acasă toți cei 4 milioane de români care muncesc afară, că s-ar retrage toate companiile occidentale de pe piață, că băncile și-ar retrage întreg capitalul și că nu am mai avea acces la fonduri europene!

Puteți să vă imaginați o astfel de situație și care credeți că ar fi consecințele pentru cetățeanul de rând?

Tot mai des, aud expresiile: multinaționalele ne jefuiesc, Occidentul care ne exploatează, masoneria retrogradă, Rothchild, globaliștii americani care ne-au transformat în colonie.

V-ați gândit vreodată că multe dintre aceste narative ar putea fi create în laboratoarele Kremlinului, promovate și întreținute de un sistem de dezinformare bine organizat, susținut cu foarte multe resurse de către mașinăria de propagandă rusească și întreținut de către idioții utili din țară?

Nu mai e un secret pentru nimeni că, prin mașinăria de propagandă imensă formată din site-uri și canale media de dezinformare, hackeri, conturi false, boți și idioți utili, Rusia lui Putin a ajuns în poziția de a altera procese electorale în democrații consolidate, influențând votul cetățenilor americani și englezi și continuă, prin toate canalele și mijloacele, să slăbească și să saboteze democrațiile europene propagând o manipulare la o scară planetară nemaiîntâlnită până acum.

Una dintre retoricile manipulatoare foslosite în zilele noastre este narativul potrivit căruia de la aderarea la #UE și #NATO cetățenii români o duc mai rău decât înainte.

N-o să intru în detalii prea greu de înțeles însă o să vă dau următoarele contraargumente.

De la aderarea țării la clubul euro-atlantic, în România au intrat masiv următoarele 4 tipuri de capital:

- cei peste 4 milioane de români care muncesc în Occident au devenit cel mai mare investitor în România, anual finanțând România cu peste 3 miliarde de euro. Acest lucru, accesul liber la piața de muncă a Uniunii, nu a fost posibil înainte de aderare;

- firmele occidentale, hulitele multinaționale, și-au intensificat prezența pe piața noastră investind zeci de miliarde de euro, aducând tehnologie nouă, oferind produse competitive pe piață și contribuind la schimbarea mentalității și paradigmei de business în multe domenii de activitate;

- băncile occidentale au investit masiv pe piața din România, creditele fiind accesibile tot mai multor persoane fizice și juridice, cu costuri din ce în ce mai mici;

- programul de accesare a fondurilor europene nerambursabile, care a dat posibilitatea multor administrații locale, firme sau guvernului de a investi în programe de dezvoltare, a contribuit substanțial la creșterea nivelului de trai.

Aceste lucruri se pot vedea foarte bine din creșterea consumului, a salariilor, a PIB-ului în România - întreaga analiză - link în comentarii.

Dacă plătim încă prea mult dobândă la bănci, nu avem produsele care se găsesc în supermarketurile din Germania, ne-au plecat muncitorii lăsând un gol pe piața forței de muncă și nu reușim să atragem suficiente fonduri europene, gândiți-vă că adevărații responsabili pentru această stare de fapt suntem noi și guvernanții care ne conduc.

Dacă ar fi să trag o concluzie a analizei de mai sus aș spune pe scurt: mulți idioți utili din România trăiesc mai bine decât merită!

Când vă încărcați sandwich-ul cu unt, salam de Sibiu și cașcaval, amintiți-vă că acum 30 de ani nu aveați bani nici de margarină!

 (J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* ASTA SE ÎNTÂMPLĂ CÂND PARANOIA BATE ISTORIA... *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ASTA SE ÎNTÂMPLĂ CÂND PARANOIA BATE ISTORIA...

Virgil Ștefan Nițulescu

Putin a spus că el crede că rușii și ucrainenii sunt unul și același popor. Cu alte cuvinte, Ucraina ar trebui să dispară ca stat, pentru că nu ar exista o națiune ucraineană.

Nu are rost să întind aici discuția, că doar nu scriu un articol științific despre istoria Ucrainei.

Sigur că Ucraina este o națiune care, abia după ce și-a proclamat independența, în 1991, a început să facă eforturi pentru (re)construirea unei identități naționale. Din acest punct de vedere, ucrainenii sunt în urmă cu aproape 180 de ani, poate, față de români. Nu mai intru în detalii.

Dar, dincolo de orice, am învățat și încerc să predau, la rândul meu, această lecție, că nimeni nu are dreptul să îmi spună care este identitatea mea. Tot așa, nicio națiune nu are dreptul să spună unei alte națiuni care este identitatea ei. Le-am spus, adeseori, de exemplu, prietenilor greci că nu pot ei să decidă cum se numește țara vecină și cum se numesc macedonenii. Am învățat să îi numesc pe romi romi, și nu țigani, pentru că ei își spun așa. Etc.

Și încă ceva: așa cum Putin a contribuit la strângerea rândurilor în NATO, într-un moment de relativă derută (după îndoiala plasată de Trump asupra utilității Tratatului), dar și în UE (țările din grupul de la Vișegrad, de exemplu, s-au reapropiat de nucleul dur al UE), tot așa, Putin contribuie la creșterea gradului de conștientizare a identității naționale ucrainene (las la o parte faptul că limba ucraineană este, în unele privințe, la fel de apropiată de poloneză, cum este de rusă), Ucrainenii vor spune răspicat, de acum înainte, că ceea ce îi face pe ei să fie ucraineni este că sunt diferiți de ruși.

Asta se întâmplă când paranoia bate istoria... 

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)

 

 

* REVANȘA REALITĂȚII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

REVANȘA REALITĂȚII

Ciprian Mihali

Războiul din Ucraina ne readuce la o realitatea crudă și tragică pe care o credeam depășită.

Credeam depășită epoca unor războaie în Europa și, mai ales, a unor războaie purtate în cele mai convenționale moduri cu putință: tancuri, artilerie, infanterie, aviație, invazie, cucerire teritorială. Pentru mulți dintre cei care și-au imaginat că progresul tehnologic va trimite asemenea războaie convenționale în reportajele despre WWII de pe diferite canale de istorie, acest război este un șoc vizual în primul rând : bombardamente și acțiuni militare ca în 1939-1945, cantități incredibile de metal brut, coloane nesfârșite de blindate, mașini, tunuri, incendii și explozii. Ca în 1916 sau 1944, războiul înseamnă în primul rând asta: mobilizarea unor cantități nelimitate de forță brută, forță a metalului, a pământului, a corpului uman prins între ele, cu mușchii și cu sângele lui, cu lacrimile și cu sudoarea lui.

Războiul a fost mereu un factor de progres tehnologic, dar a fost, în același timp, și un mod de a mobiliza resursele materiale în vederea distrugerii lor masive, a topirii metalului, a explodării betonului, a pulverizării sticlei, a arderii a tot ceea ce se lasă prins în combustie.

Prin război, lumea cea mai materială își ia periodic revanșa asupra celorlalte lumi, iată, azi, chiar asupra lumii digitale, chiar dacă provizoriu, întorcându-ne la epocile “clasice”.

Acest război mai dovedește că, în ciuda tuturor globalizărilor și rețelelor planetare, miza unui conflict de acest fel rămâne teritoriul, spațiul geografic și geopolitic. Cucerirea metru cu metru, sat cu sat, oraș cu oraș rămâne paradigma războiului clasic; asediul privilegiat este cel de tip “medieval”, al fortăreței, tactica privilegiată cea a epuizării adversarului prin privarea de resurse vitale.

În sfârșit, dacă mai era nevoie să fie dovedit, acest război (și nu numai el, ci și cele din alte regiuni ale lumii – dar mai ales acesta, pentru că are loc în Europa, chiar dacă la marginea ei oarecum, dar încă în Europa) dovedește că barbaria nu încetează să se cuibărească și să crească în interstițiile lumii celei mai avansate tehnologic și, așa cum se presupune pe sine, cea mai avansată moral.

Desigur, rămâne absolut admirabilă, de prețuit și de cultivat solidaritatea europeană, care avea nevoie să se reconfirme, dar chiar în marginea ei, iată, barbaria criminală este încă posibilă și, din păcate, va rămâne pentru o vreme încă posibilă.

Aș spune că, decât să vorbim despre un regres al lumii moderne, mai degrabă să descriem un progres mai lent decât cel pe care ni l-am dorit, dacă nu chiar o stagnare în multe privințe.

În sfârșit, nu e poate deloc lipsit de importanță că toate acestea au fost provocate de o țară, de un model politic, care a simulat în diferite feluri modernizarea. Dorind să țină ritmul cu restul lumii, Rusia și-a fraudat propria-i modernizare, așa cum și-a dopat în atâtea rânduri sportivii ca să pară cei mai buni din lume. Această rețetă funcționează o vreme, dar apoi realitatea își ia revanșa. Iar această revanșă se calculează azi în mii, poate zeci de mii de morți.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* RUSIA (a se citi PUTIN) FACE CE ȘTIE MAI BINE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ACUM RUSIA (a se citi PUTIN) FACE CE ȘTIE MAI BINE

Tudor Chirilă

Anna Politkovskaia a fost omorâtă în fața scării blocului ei de ziua lui Vladimir Putin. Coincidență? Foarte posibil. Doar că Anna Politkovskaia a scris o carte care se numește "Rusia lui Putin" și pe care ar trebui s-o citească toți cei care vor să înțeleagă cum funcționează filosofia acestui dictator care pozează în țar. O Rusie a oligarhilor, o Rusie care aprinde și întreține conflicte interetnice în fostele republici sovietice și care joacă mereu cartea amenințării occidentale ca să stimuleze filonul patriotic al cetățenilor ei și în același timp să le deturneze atenția de la adevăratele lor probleme și ale "patriei" confiscate de Putin și o șleahtă de oligarhi. O frică mai mare o șterge pe una mai mică, nu-i așa?

Apoi mai trebuie citită, că tot a fost ziua lecturii, Svetlana Alekseevici cu ale sale “Vremuri second hand” o carte premiată cu Nobel, radiografie dureroasă a destinelor individuale în raport cu destrămarea Uniunii Sovietice, epoca Elțîn sau lovitura de stat eșuată de la începutul anilor '90 care ar fi trebuit să readucă comunismul la putere și, implicit, să refacă URSS, nostalgia războiului care a transformat Rusia în "salvatorul Europei". O carte documentar care acordă în mod egal cuvântul nostalgicilor și revoltaților.

Pentru cei care adoră să se lase pradă manipulării digitale practicate de ruși nu strică de loc să încerce memoriile doamnei Annie Bentoiu, “Timpul ce ni s-a dat" o carte care, după părerea mea, ar trebui predată în licee, o frescă a societății românești acoperind de la perioada interbelică până la anii în care s-a instaurat dictatura comunistă a lui Ceaușescu, trecând prin perioada sovietizării României. E o carte a cărei amintire încă îmi dă fiori și asta pentru că o minte lucidă și liberă va reuși să găsească bucurie în cele mai dezumanizante timpuri.

Există și alternativa Aniței Nandriș Cudla cu ale ei "Amintiri din viață" cartea unei țărănci bucovinene deportată în Siberia lui Stalin împreună cu cei trei copii ai ei, deposedată de tot ce reușise să agonisească până atunci.

Ar mai fi de citit "Imago" a Liudmilei Ulițkaia o carte imensă din care îți poți face idee ce au însemnat Stalin și Hrusciov și cum au fost distruse viețile sutelor de mii de oameni peste care s-a construit viitorul luminos al comunismului. Cartea asta mai propune o dilemă îngrozitoare: cum poți să răspunzi nevoilor tale morale când ele intră în coliziune frontală cu instinctul de supraviețuire? Ca o paranteză, este interesant cum propaganda rusească în România omite cu bună știință o literatură rusă care a expus ororile sovietizării Rusiei, reprimarea culacilor sau prigonirea chiaburilor și construcția noii revoluții culturale care trebuia să servească musai ideile socialismului triumfător.

Într-o notă mai amuzantă - nu m-am surprins demult râzând în asemenea hal - dar în aceeași măsură dramatică, grotescă și absurdă este "Generation P" a lui Victor Pelevin o carte despre vremurile nebune (la propriu) post URSS, când a început să se formeze noua teorie economică care a născut și primii ei pui: oligarhii ruși. Recomand și "Mitraliera de lut" de la același autor.

De la Evgheni Vodolazkin, citind "Soloviov și Larionov", poți înțelege mai bine războiul civil și diferențele dintre armata roșie și cea albă. Victor Erofeev cu "Enciclopedia sufletului rus" și "Stalin cel bun" sapă adânc în ADN-ul unui popor pe care nu suntem în stare să-l înțelegem și tindem să-l demonizăm din superficialitate.

De dată mai recentă, aș paria pe cartea formidabilă a Guzelei Iahina, "Zuleima deschide ochii". Dușmanii poporului, culacii și chiaburii sunt aici personajul colectiv care susține povestea de dragoste între un comandant de lagăr și o țărancă tătăroaică deportată, prea mică, aparent, ca să înțeleagă mișcarea în al cărei vârtej a căzut. Adevărată literatură de gulag. O țară care a dus la rang de artă reeducarea individului în spiritul noii ordini socialiste chiar dacă asta înseamnă că milioane de oameni nu au apucat să trăiască în lumea pregătită pentru ei. Nici nu se dorea asta.

Zilele astea Rusia (a se citi Putin) face ce știe mai bine, din păcate. Dezinformează, manipulează și încearcă să impună o agendă expansionistă. O țară în care sunt regiuni de zeci de ori mai întinse și mai sărace decât România, în care puterea e concentrată în mâinile unei clase privilegiate (vedem și la noi treaba asta de treizeci de ani și nu pare să fie prea bine) încearcă să ne explice cum Europa și America sunt de fapt dușmanii noștri.

Cum Europa, de la care am primit miliarde (mai mult decât am contribuit), ne vrea răul. De aia e important să nu uităm ce a însemnat Rusia de-a lungul timpului și în particular ce a însemnat ea pentru România. Mogulilor români cu televiziunile lor de "știri" le-a surâs întotdeauna modelul rusesc, ăla care face afaceri cu banii oamenilor cinstiți (taxe) pe care îi deturnează către buzunarele lor așa cum cred ei de cuviință.

Rusia lui Putin e un model perfect pentru moștenitorii partidului comunist român și ai poliției politice care s-a numit simplu: securitate. Securiștii strigă "securiștii" în țara noastră, perdeaua de fum e întreținută permanent și, slavă Domnului, media clasică și cea digitală își fac treaba. În fața acestui asalt și cu un posibil război în Ucraina care ar aduce România (mult) mai aproape de influența rusească, nu ne rămâne decât lectura. Iar dacă vreți să începeți cu doar câteva pagini, citiți "Mantaua" lui Gogol cu al ei Akaki Akakievici Bașmacikin și veți înțelege momentul în care ne tot aflăm. Că adevărul este că țarul rus nu a dispărut niciodată cu adevărat din sufletul conducătorului sovietic. Sigur, există contra lectură, există variante, dar astea sunt recomandările mele, cele care m-au ajutat pe mine să-mi formez o idee despre lumea din jurul meu. E doar o recomandare, nu un îndemn.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)