duminică, 31 martie 2019


* Bairam de pomina sub trei trandafiri

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Bairam de pomina sub trei trandafiri

Ciprian Mihali


Nunta Olgutei cu Manda ne demonstreaza, din pacate, un lucru pe care il stim si noi: Biserica Ortodoxa face exceptii de la canoanele sale fundamentale de dragul banilor si al puterii. Încercand sa devina o putere terestra, isi pierde puterea definitorie, pentru a deveni o anexa a unui puteri profund corupte si imorale.

Imi aduc aminte de anii copilariei in Maramuresul decent de odinioara, in care ideea insasi ca cineva ar fi putut sa imagineze o petrecere sau o nunta in Postul Pastelui era de neconceput. Nici macar nu era o idee scandaloasa, aceasta idee nu exista printre oamenii simplu, cu frica lui Dumnezeu. Credinta oamenilor organiza timpul comunitatii.

Ce s-a intamplat in acesti ultimi ani? S-a intamplat ca de dragul banilor, al puterii, al gloriei lumesti, Biserica a preferat sa se indeparteze de oamenii simpli si sa se apropie de oamenii puternici. A acceptat sa vanda exceptii si indulgente, asa cum o facea in secolele XV-XVI, declansand revoltele lui Jan Hus si, pe urma, ale protestantismului lutherian.

Desigur, aceasta indepartare poate fi vazuta si in sens invers. Nu exista urma de credinta sau milostivenie la oameni precum Dragnea, Olguta sau Codrin. Sunt oameni a caror viata nu a fost reglata niciun minut de morala crestina, de respectul pentru institutia Bisericii sau fata de preoti. Incultura lor crasa acopera desigur si Tainele Bisericii. Dar ei sunt doar reprezentantii unei societati adeseori ipocrite in relatia cu religia si credinta, care nu ezita sa-si cumpere favorurile Bisericii, nu pentru a-si domoli eventualele zbateri ale unei constiinte suferind din cauza pacatelor, ci doar pentru a face cum face toata lumea si pentru a afisa masca la moda a bunei relatii cu credinta.

Frica de Dumnezeu a disparut dintre motivatiile care pot regla comportamentul individual si colectiv; odata cu ea a disparut si frica de lege, frica de morala publica, orice deosebire intre bine si rau, intre adevarat si fals, intre drept si nedrept. Rochiile de prost gust ale Veoricai pot cumpara orice.

[Preluat de pe Facebook]

luni, 25 martie 2019


* Dăncilizarea politicii externe

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Dăncilizarea politicii externe

Traian Băsescu


Mizând pe faptul că e proastă, lobişti americani au invitat-o pe Dăncilă la un eveniment de comemorare a Holocaustului.

Crezând că e ocazia vieţii ei de a se manifesta pe pământ american, Dăncilă a recitat instrucţiunile primite de la Dragnea fără a înţelege efectul propriului discurs. A promis orice a crezut Dragnea că poate să-i impresioneze pozitiv audienţa în folos propriu, nesocotind grav poziţia unitară şi solidară a Uniunii Europene, dar şi politica externă echilibrată a României în Orientul Mijlociu.

Anunţul precum că Guvernul României va muta Ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim a stârnit entuziasmul sălii dar a aruncat pe Apa Sâmbetei 50 de ani de politică externă românească în Orientul Mijlociu.
Implicaţiile anunţului sunt grave pentru că schimbă radical politica externă a României în Orientul Mijlociu şi ne singularizează în interiorul Uniunii Europene prin nerespectarea rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU.

Dragnea şi Dăncilă printr-un mimetism specific maimuţelor, cred că pot face şi ei ceea ce au făcut americanii. Eu nu zic că n-o pot face, o pot face, dar cu costuri extraordinare de credibilitate a României .SUA poate ţine la respect lumea arabă prin forţa economică şi militară, pe când România a pierdut respectul şi încrederea lumii arabe.

După ce a văzut efectele discursului, Dăncilă şi-a adus aminte că titularul politicii externe este Preşedintele României iar o ambasadă se poate înfiinţa numai prin decret prezidenţial.

Primul semnal politic extrem de puternic, este anularea vizitei de stat a Regelui Abdullah al Regatului Haşemit al Iordaniei în România, în condiţiile în care Regele Abdullah este cel mai echilibrat şi respectat şef de stat al lumii arabe, este cel mai bun partener al SUA în lumea arabă şi un mare prieten al României.

Dragnea şi Dăncilă au nesocotit interesele României din slugărnicie şi pentru un zâmbet primit peste ocean şi acest lucru îl spun eu, un politician care susţine, respectă, admiră şi iubeşte Israelul şi poporul său.
De azi, politica externă a României este dăncilizată şi riscă să devină nesemnificativă, pentru că se face în interesul strict al lui Dragnea şi nu în interesul ţării.

Mare ticăloşie.

PS - România are nevoie de votul ţărilor arabe pentru a obţine mult râvnitul post de membru nepermanent al Consiliului de Securitate.

[Preluare din Facebook]

marți, 19 martie 2019


* ”Om să fii, că restul vine de la sine!”

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Mesajul pozitiv al unui ardelean neaoș, oricând emoționant prin sinceritatea abordării unui subiect extrem de sensibil la scară națională
 
”Om să fii, că restul vine de la sine!”
 
Erdős János
 
M-am născut întîmplător maghiar, așa cum tu, cel care citești, tot întîmplător te-ai născut de o anumită nație. Nu, la naștere n-am plîns cu diacriticele alea multe ale maghiarilor. Doar primele cuvinte, alea inteligibile, le-am spus în maghiară. Și am fost crescut de niște maghiari, familia, de la care am învățat primele lucruri în viață.
Mult mai tîrziu am aflat că mai sînt și alte nații. Și ele cu tradițiile, limba proprie. Interesant cum pe mine, copil, nu m-a deranjat asta. Chiar am încercat să învăț limba lor, să mă obișnuiesc cu tradițiile lor, cu felul lor de a fi.
Mai tîrziu am aflat că aparțin unei nații, nația maghiară. Nu m-a făcut mîndru, nu m-a decepționat; am luat la cunoștință. Așa cum am aflat că alții aparțin de altă nație. În ce m-a schimbat asta? Nimic. Doar că mă interesa mai mult nația mea, istoria ei, defectele ei ( de ce nu? ), dar fără să simt că celelalte nații m-ar deranja, ar fi mai bune sau mai rele. Am aflat că există și alte tipuri de oameni; negri, galbeni, roșii... ”Foarte frumos!”,  gîndeam. Diversitatea e frumoasă.
Și am crescut. Am trecut prin școală, facultate, armată, loc de muncă. Și vedeam cum încet, încetuc, e o problemă. Degeaba am învățat o altă limbă, care a devenit ca o a doua limbă maternă, e o problemă cu mine. Nu atît cu mine ci cu nația mea. La fel, am văzut că e o problemă și cu celelalte nații. Pentru că asta conta: nația. ”Nația ta a făcut...” Păi, nene, eu sînt eu, care ”M-am născut întîmplător maghiar...” Tu asta vezi la mine? Nimic mai mult? Chiar deranjez? Ți-am făcut ceva rău? Eu personal? Atunci de ce mă urăști? De ce mă suspectezi? ”Vrei Ardealul!” Nu zău? Dar dacă aici m-am născut, aici am mormintele bunicilor, străbunicilor, oare chiar nu-i al meu? Ce să-l mai vreau? Sînt ”titular pe post”. Ai și tu mormintele străbunilor tăi aici? Foarte bine. Încap. Ce frumos că ne întîlnim la cimitir și ne salutăm! Ei sînt împăcați că se odihnesc unul lîngă altul. Așa vom sta și noi. Atunci de ce să nu ne înțelegem bine și cît trăim? Uite! Eu îți întind mîna. Hai să ne strîngem mîinile, să discutăm ca niște oameni ce ... Nu-i mai simplu? Știu: n-avem aceeași nație, dar asta contează? Omule!
Eu cam asta îmi doresc de ”Ziua tuturor maghiarilor de pretutindeni”. Să fie odată înțelegere, să fie odată pace, să fie odată consens, să construim ceva împreună, nu negînd istoria ci trăgînd învățăminte din greșelile conaționalilor noștri.
”Om să fii, că restul vine de la sine.”
[Preluare din Facebook]

luni, 18 martie 2019


* Verbul și bastonul urii

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Verbul și bastonul urii

Ciprian Mihali

E un lucru știut de toată lumea că rețelele de socializare au dat multora impresia că au ceva de spus și că se pricep cum să o spună. Dintre aceștia, se disting net politicienii, în general oameni de condiție școlară mediocră, lipsiți de cultură generală și de orice aptitudine scriitoricească.
Auzindu-i vorbind spontan realizezi numaidecât că au un limbaj foarte sărăcăcios, în care improvizează cu multă suferință câteva fraze goale, care nu spun nimic. Tentația notorietății publice și fascinația puterii le întunecă mințile până la a-i face să creadă că dacă s-au ajuns pe o funcție, divinitatea sau natura i-a înzestrat miraculos cu tot felul de calități: frumusețe, înțelepciune, discernământ moral, talent literar. Pe de altă parte, ei știu prea bine că puterea nu e încă putere totală câtă vreme nu au și puterea cuvântului, vorbit și scris, până nu devin și vedete mediatice, doborând astfel și ultimele granițe ale incompetenței prin renunțarea la orice inhibiție, la orice simț critic privind propria mediocritate.
Puterea actuală abundă în astfel de personaje de o tristețe discursivă copleșitoare, incapabile de nuanțe, de metafore, de semnificații multiple, dar animate de porniri retorice compulsive greu de înțeles.
Unul din aceste personaje este fără îndoială doamna Carmen Dan. Produs prin excelență al unui sistem educațional în colaps, cu studiile făcute la fabricile de diplome, domnia-sa livrează din când în când publicului, aproape pe neașteptate și de neînțeles, texte relativ lungi în care se ia la trântă cu dușmanii săi politici. Desigur, nu e cazul să ne amăgim și să credem că ea însăși a produs aceste texte: după ce o auzim vorbind, e greu să presupunem că textul scris îi aparține; el este bineînțeles produsul unor consilieri de imagine și comunicare, a căror performanță discursivă nu este însă deloc departe de cea a stăpânei, așa cum se poate vedea din „stilul” bolovănos, pretențios și plin de greșeli de exprimare.
Există însă un aspect îngrijorător în puseurile scriitoricești ale doamnei Carmen Dan. Nefiind nici pe departe un talent literar, nefiind în același timp nici o persoană chemată să comunice în numele partidului, domnia sa o face în calitatea de ministru de interne. Ca persoană care a coordonat operațiunile din 10 august, care are în subordine forțe înarmate și informații sensibile despre cetățenii României, ca persoană ce acumulează în interiorul puterii capacități unice de reprimare a revoltelor și opoziției, intrarea sa în dialog cu unii dintre cetățenii români nu se face niciodată de pe poziții egale. Ar trebui să știe că poziția excepțională de putere pe care se află o obligă la infinite precauții în comunicarea publică și, mai ales, la o datorie de rezervă și de reținere în comunicare.
Nimic însă din toate acestea: pulanul textual al doamnei Carmen Dan lovește fără cruțare: desigur, nu cu gaze de această dată, nu cu bastoane, ci cu alte arme din dotare. Într-un text neobișnuit de lung pentru un ministru de interne, și de o aciditate de-a dreptul hialuronică, fără urma vreunei eleganțe, luând la țintă unul dintre politicienii opoziției, ea nu ezită să se folosească minciuni, insinuări, acuzații, ironii de prost gust, atacuri la persoană, pentru a încheia cu ticăloșia unei etichete de o josnicie anti-europeană cum rar putem întâlni la un înalt demnitar al statului român: „cu aerul de bruxelles atotștiutor”.
Textul acesta stă mărturie, în intenția construcției lui, pentru propaganda urii pe care o fabrică și o răspândește pe toate canalele puterea de la București: ura împotriva opoziției, ura împotriva unora dintre cetățenii României, ura împotriva Europei. Iar atunci când responsabil pentru aceste grave derapaje este însuși ministrul de interne, trebuie să fim conștienți și cât se poate de îngrijorați de faptul că 10 august nu a fost nici un accident, nici o excepție, ci doar punerea în practică punctuală a strategiei urii și a învrăjbirii dintre cetățeni.
Pentru că dacă o persoană care poate să scrie așa cum o face doamna Carmen Dan despre un reprezentant al opoziției mai dispune și de instrumentele fizice și militare ale represiunii, ne va fi tot mai greu să ne dăm seama unde se află de acum granița dintre metaforele acuzatoare și acuzațiile din ordinele date, dintre figurile de stil și stilurile de reducere la tăcere a celuilalt.

[Preluare din Facebook]

vineri, 15 martie 2019


* O trecere mucalită în revistă a recomandărilor așa-zise medicale

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



O trecere mucalită în revistă a recomandărilor așa-zise medicale
 
Simona Tivadar
 
Ia să vedem ce alimentație ne recomandă iexperții pă caz de "răceală și gripă", deși sunt apropiate cam ca motociclismul de kick boxing, iar confuziile pot fi periculoase, după cum ne-a demonstrat viața.

Am făcut revista presei pe ambele subiecte și am râs cam la fel de mult, pardon, scuzaț, că nu-i frumos să râzi de necazul omului; da' nici să fii ipocrit și să te faci că nu vezi nu-i prea sănătos, moral vorbind.

Sfatul medicului, 2006: vremuri primitive, nene! Recomandarea era să mestecăm o juma" de cățel de usturoi dimineața, prânz și seara, înainte de masă, pentru a preveni gripa. Și pentru a stimula sociopatia, cred. Tratamentul propus, în schimb, în caz de boală declanșată, e muuult mai agresiv: 5 căței amestecați cu 10 lingurițe de miere, amestec din care să se ia o linguriță la juma de oră. Măi, asta îmi place mie la site-urile medicale: recomandările sunt swiss, dozele exacte, cooperativa precizia prostiei în acțiune! În plus, recomandau supa de pui fiindcă are efect antiinflamator, fără să analizeze cu seriozitate efectul shawarmei de pui sau a aripioarelor picante- cum ar fi stat bine unui site de ziariști competenți- lăsând publicul între metafizică și clitoris, ca în anii '90. Și mai recomandau coajă rasă de citrice (cică are "agenți antiinflamatori foarte puternici") amestecată cu suc și apă, că pe vremea aia nu eram in UE și nu leșinau babele când auzeau despre E 233 (Imizalil), un antifungic care va învăța oamenii să spele fructele hă, hă, abia prin 2017, că pe mâini n-o să-i învețe nimeni și nimic să se spele vreodată.

Deja în 2010 căpătaseră ștaif ioropean, adăugând în listă carnea de curcan (că abia prin 2018 se va afla cum că nu crește decât nivelul gazelor din sînge, cu comandă de la imunoglobine- care nu-s asemănătoare, totuși, imunoglobulinelor); și ghimbirul; și bananele, că sunt "ușoare pentru ficat". Cum în orice redacție se consumă destule banane, ne putem da seama că sunt ușoare pentru ficat dar grele pentru creier.

În 2013, lista de alimente pentru prevenție și tratament era impresionantă, neexistând mare lucru din bucătăria românească și internațională care să nu fie pomenit. Remarc în mod deosebit feniculul și anasonul, care calmează și colicile și spasmele intestinale, fiind destul de nerecomandabil să tusești în public fără pampers după ce ai mâncat iaurt, fructe de padure, suc de citrice și ardei iute, conform recomandărilor acestor excepționali specialiști. Care recomandau băi calde- cică reduc febra- și băi reci cu bicarbonat, neapărat, care cică reduc simptomele. Recomand și eu băi de șezut pentru limpezirea minții, ca să fiu în ton cu aceste uluitoare recomandări științifice.

Ajungem și în zilele noastre: pe site-ul antenelor apare indicația de a mânca năut, o "legumă care acționează ca antigripal natural", că așa cred ei, că năucitul- altfel specialitatea casei- e bun în orice boală. Indicația de a mânca kaki apare ca o "gura păcătosului adevăr grăiește" și orice comentariu e de prisos. În schimb, insist -de data asta extrem de serios- să nu cumva să folosiți miere cu alune pisate pentru a trata tusea cronică (așa cum recomandă același articol), fiindcă pericolul de aspirație e foarte mare și se soldează cel mai probabil cu moartea proaspăt vindecatului de tuse.

Alt site foarte popular ne avertizează că există "4 alimente care agravează gripa într-o oră": sucul de portocale, lactatele, orice dulciuri la care te gândești atunci când ești bolnav (ce noroc că alea la care mă gândesc atunci când sunt sănătoasă sunt inofensive! ) și alcoolul (cică 1-2 pahare deshidratează puternic organismul). Ei, pân-aici!! Pardon, domnule, nu-ți permit să te-ntinzi mai mult la așa un afront! Înțeleg să nu zică nimic despre efectul benefic al micilor, dar să se lege de vinul fiert cu scorțișoară, de țuica fiartă cu piper și de spirtul Mona, ăsta chiar mi se pare un sacrilegiu. Propun un consult urgent pentru redactorul articolului, dar nu la infecționist, ci la un psihiatru specializat în deliruri sistematizate pe teme medicale.

Aș putea scrie zeci de postări pe această temă, dar chiar și prostia fudulă e plictisitoare (cu excepția celei ministeriale, care e atât de inventivă și variată ca tematică, încât, dacă nu ne-ar fi fatală, ar merita conservată pentru totdeauna).

Imunitatea bună se construiește mâncând bine și făcând mișcare 5-7-10 ani înainte de o epidemie. Și chiar și atunci, tratamentul de specialitate este cel care poate face diferența între viață și moarte. Există și vaccinarea, sigur, dar nu mi-a plătit Big Pharma solda de prea mult timp și nici de antivaxxeri isterici n-am chef pe-aici, așa că o pomenesc în treacăt.

Mâncați, beți și vă veseliți, că a voastră va fi împărăția cerurilor! Și spălați-vă pe mâini, ca să nu o vizitați prematur.

[Preluare din Facebook]

miercuri, 13 martie 2019


* România se decuplează pe zi ce trece de la Europa

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



România se decuplează pe zi ce trece de la Europa

Ciprian Mihali

Decizia CCR de azi, de a considera drept constituțională crearea SS de investigare a magistraților, contravine tuturor recomandărilor și practicilor europene. Ea contravine și spiritului însuși al dreptului într-un stat de drept, din cel puțin două motive bine cunoscute deja: 1) ea permite funcționarea unui aparat de reprimare politică a magistraților chemați să facă dreptate; 2) acordă puteri discreționare acestei secții speciale, care nu are altă subordonare decât una politică.
Efectul catastrofal asupra statului de drept este că, pe de o parte, justiția cade sub cizma grea a unor politicieni veroși și infractori dovediți, iar pe de altă parte că încet dar sigur se face deosebirea între cei expuși în permanență rigorilor noilor legi și cei aflați deasupra legii. Cu alte cuvinte, dispare și legea egală pentru toți, dar și posibilitatea dreptății. Marii infractori, de la Dragnea și Vîlcov până la clanurile de interlopi, sunt deasupra legii, iar noi, toți ceilalți, suntem supuși represiunii în orice moment, în numele unor legi absurde.
Atunci când legea nu e egală pentru toți, oricare dintre noi, oricât de neînsemnat ar putea să se creadă, poate să devină victima neajutorată a unor decizii absurde, așa cum se întâmplă cu femeile amendate pentru că protestează împotriva complicității dintre putere și violatori. România împlinește simultan profețiile lui Kafka și Orwell.
România a fost singura țară din UE care a votat pentru protejarea paradisurilor fiscale. Nu e nimic inocent în atitudinea de mafiot a ministrului Finanțelor împotriva colegilor din Europa.
Președinția românească a Consiliului UE este un circ guvernamental de proastă calitate, la finalul căruia represiunea internă și resentimentul față de Europa vor fi și mai puternice.
Cultura parlamentară a încetat și ea să existe, devenind un simulacru în care domnește mitocănia. Dezbaterea parlamentară a fost desființată, pumnul puterii nemaiezitând să închidă gura oricui are ceva de spus împotriva ei.
Discursurile proeuropene prefăcute ale unor miniștri care nu au în comun cu Europa decât un bilet de avion dus-întors nu pot să modifice sentimentul general că în fiecare zi se mai desface câte un fir care ne leagă de Europa. Faptul că milioane de români se află la muncă în țările europene nu contează nici cât negru sub unghie pentru grupul infracțional organizat care pregătește jaful secolului.
Decuplarea de la Europa nu este niciun accident, nici o surpriză. Ea se întâmplă în timp ce și pentru că universitățile tac, în timp ce spitalele omoară oameni, în timp ne revoltă până la insuportabil o frază dintr-un comentariu aiurea, dar tăcem când zeci de mii de copii sunt batjocoriți în casele de copii; în timp ce persoanele handicapate își pierd și ultimele drepturi, dar noi suntem preocupați să identificăm stalinismul într-o conversație; în timp ce toți tinerii europeni se mobilizează pentru a atrage atenția oamenilor politici că planeta moare, dar noi nu avem nicio problemă să ne cumpărăm și a treia rablă, ca să dovedim că avem. Şi așa mai departe.
Decuplarea de Europa se produce prin fiecare defazaj cotidian al fiecăruia dintre noi, prin fiecare tăcere și prin fiecare compromis care încurajează manifestarea publică plenară a modelelor de tip Tudorel Toader, Darius Vîlcov sau Liviu Pop.

[Preluat din Facebook]

marți, 12 martie 2019


* Cum se poate transforma benignul în malign prin distorsionare

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Cum se poate transforma benignul în malign prin distorsionare


Gabriel Finias Bonta



Așa, de bună dimineață, dați-mi voie să bat obrazul tuturor conservatorilor autointitulați creștini de dreapta, tradiționaliști și credincioși, pro-familie și, declarativ, cu Dumnezeu și Mântuitorul în gură!
Ați sărit ca arși și ați tăvălit pe jos cu declarațiile Oanei Bogdan pe motiv de comunism și progresism, în numele conservatorismului creștin, desigur. I-ați pus în gură, (mă rog, în pix), situații hiperbolizate, de la intenția de confiscare și abolire a proprietății, până la sex în grup și sclavie.
Unii ați fost sarcastici, alții analitici, alții apocaliptici, alții doar dușmănoși, unii invidioși pe ascensiunea PLUS, alții doar glumeți care râd din orice și iau în derâdere pe oricine și orice.
Bun, acum revin: mă adresez conservatorilor, celor care susțin că sunt continuatorii ideilor și a practicilor civilizației iudeo-creștine.
Așa că îi întreb: Dacă renunțarea la proprietate e comunism, atunci replica lui Isus adresată tânărului bogat din Evanghelia după Marcu 10:17-21 "vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer", ce e?
Sau cea din relatarea paralelă din Matei 19:21: "Dacă vrei să fii desăvârșit, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoara în cer", ce e?
Tot comunism? Hotărâți-vă, dragi creștini, ori îl urmați pe Cristos până la capăt, ori îl acuzați pe fondatorul creștinismului de comunism radical!
A, ok, veți zice, probabil, că pasajele acestea sunt hiperbole, că n-am înțeles eu bine ce a vrut să le zică Isus discipolilor săi.
Poate eu n-am înțeles bine, dar sigur cei care au făcut parte din comunitatea creștină apostolică au înțeles ce a vrut să spună fondatorul creștinismului. Luați Biblia în mână, deschideți la Faptele Apostolilor 2:45. Citiți, ori nu citiți asta? "Și își vindeau pământul și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare." Ba mai mult, niște pseudo-creștini "proprietari", ca unii dintre voi, s-au gândit să fie mai șmecheri și să nu facă precum ceilalți. Știți ce s-a ales de Anania și Safira? Citiți tot capitolul 5 din Faptele Apostolilor.
Ce societate primitivă comunistă erau și primii creștini, nu? Ba și Dumnezeu e comunist, că i-a și trăznit pe ticăloșii ăia doi care nu au renunțat la proprietate.
Scuzați-mă pentru epistola asta către creștini, plină de profan precum e inima unora dintre cei care zilele ăstea au înfierat visul expus al unei doamne, acela de a facilita accesul la resurse și celor care o duc greu, de a aprecia mai mult lumina decât becul.  Dumnezeul Bibliei și Isus Cristos s-ar rușina cu voi, cei care sunteți precum israeliții surprinși de proorocul Isaia: "Poporul acesta Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine." Isaia 29:13.
Așa, în loc de epilog, inevitabil mă întreb: care dintre voi e mai conservator și mai creștin, voi, criticii înfocați ai "progresistei", "bolșevicei" și "neo-marxistei" Oana-Maria Bogdan, sau ea care prin visul ei revine la originile creștinismului apostolic?
P. S. Parcă văd că mare parte din cei vizați vor sta pitiți. Eu le-am aruncat mănușa! Să facă bine să o ridice!

[Preluat din Facebook]

duminică, 10 martie 2019


* Diplomația română, victimă a corupției politice

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Diplomația română, victimă a corupției politice

 

Ciprian Mihali 
Numirea unei avocate pesediste complet străină de MAE pe postul de secretar general al ministerului, în locul unuia dintre cei mai apreciați diplomați români, este încă o lovitură teribilă dată Corpului diplomatic al României.
Ca să înțelegem de ce e așa, trebuie să știm care este rolul SG într-un minister, mai ales într-un minister precum MAE, unde diplomații de carieră sunt tot mai sufocați și mai umiliți de către ariviști, carieriști și neaveniți numiți politic sau trimiși acolo de către alte structuri.
E important apoi să știm că MAE excelează în ultimii ani prin numărul mare de numiri pe posturi fără concurs, prin nerespectarea legislației în domeniu și profitând, desigur, de opacitatea întreținută în timp de acest minister. Practica numirilor prin „detașare temporară” este capcana corupției însăși din MAE. În loc să fie promovați oameni calificați din minister, oameni care se formează în timp și ajung să stăpânească dosarele tematice sau regionale, în loc să fie respectată practica frecventă din alte țări, a alternanței dintre posturi în Centrală și posturi în misiunile externe, MAE a recurs tot mai des în ultimii ani la impunerea din exterior a unor oameni cu totul străini diplomației: avocați, polițiști, funcționari oarecare, ingineri etc., cu toții având o pilă, o cunoștință, o recompensă de primit.
Pe ansamblu, asta a minat complet din interior diplomația română, slăbind de cele mai multe ori capacitatea de acțiune și de reacție a echipelor diplomatice de la București și din misiuni. Unele ambasade și consulate generale europene au fost efectiv saturate cu progenituri, iubite, prieteni, rude și datorii, care fie nu cunosc nicio limbă europeană, fie habar nu au despre cum funcționează procedurile consulare și diplomatice, fie amândouă, desigur. Dar au vrut toți să fie la maximum două ore de zbor direct de București, în orașe atrăgătoare, cu potențial turistic și comercial. Asta în vreme ce misiunile diplomatice din America latină, Africa sau Asia se prăbușesc sub lipsa de personal, pentru că, nu-i așa, Bogota, Dakar sau New Delhi sunt destinații prea riscante pentru „noua diplomație” română.
Ei, acum să aflăm cine coordonează numirile și trimiterile la post? Ați ghicit, secretarul general al MAE. El este responsabil nu doar cu politica de resurse umane, ci și cu politica de resurse materiale și financiare a MAE. De aceea, era important pentru PSD să controleze toate fluxurile (umane, materiale și financiare) ale diplomației române, în condițiile în care ministrul nu îi aparține. E încă o manieră de a strangula orice posibilitate de acțiune liberă și competentă și de a subordona definitiv diplomația prin trimiterea sau nu de personal la misiuni, prin fondurile care se atribuie sau nu la ambasade, prin aprobarea de înzestrări materiale, bunăoară la clădiri și spații aflate în unele țări în avansată stare de degradare.
Diplomația română trece prin una din cele mai negre perioade ale ei. Incoerențele și incompetențele politice interne, lipsa cvasi-totală de implicare a Președintelui României, controlul discreționar al resurselor, presiunile teribile venite din partea diferitelor structuri ale statului, popularea corpului diplomatic cu nulități influente și eliminarea din diplomație a unor profesioniști integri, toate acestea au făcut și fac ca rolul de actor internațional al României să fie mult slăbit.
Diplomații profesioniști și integri, atâția câți au mai rămas, încearcă să salveze corabia de la scufundare. Neputând să protesteze, își duc în tăcere crucea și speră, asemeni nouă, că ticăloșia politică nu va distruge tot ceea ce s-a construit vreme de decenii printr-un efort greu de imaginat și greu de reluat azi.

[Preluat din Facebook. Publicat initial de Republica.ro]

joi, 7 martie 2019


* Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Cuminţenia Pământului zace între ignoranţă şi (in)cultură

Alexandru Ghillis


Situaţia bizară în care continuă să se afle o operă de artă plastică de mare valoare, creaţia unui artist român de excepţie pe plan mondial mă obligă să revin după trei ani cu unele completări la un mai vechi articol, pe care l-am făcut public într-un cunoscut organ de presă de la acel timp.

În degringolada frenetică a anilor ’90, când destui „băieţi deştepţi” s-au îmbogăţit rapid, dând uriaşe „tunuri” în paguba statului român prin sistemul p.c.r. (adică pile, cunoştinţe, relaţii), alte persoane influente la vârf, printre care şi câţiva afacerişti străini, au cumpărat şi  „exportat” peste hotare, folosindu-se de acelaşi sistem p.c.r., numeroase opere de artă cu valoare de patrimoniu cultural naţional, care, conform legislaţiei în vigoare, nu puteau părăsi definitiv teritoriul ţării. În principal, era vorba despre vechi lucrări de artă religioasă (majoritatea fiind icoane pe lemn sau pe sticlă), achiziţionate de la persoane particulare sau chiar de la hoţi, care le sustrăgeau din diferite lăcaşuri de cult din ţară. De atunci şi până acum, s-a iscat prea puţin tam-tam în presă despre marele prejudiciu adus şi patrimoniului cultural al României!  

Ignoranţa autorităţilor comuniste române, aservite Moscovei, a făcut ca în 1957 să se decreteze – cu contribuţia directa a unor cunoscuţi oameni de artă şi cultură ai timpului, care din proprie iniţiativă s-au lăsat prostituaţi in regimul comunist – că renumitele opere ale sculptorului Constantin Brâncuşi, artist de talie mondială aflat la Paris, reprezintă „arta decadentă a capitalismului aflat în putrefacţie”(!!!), artistul fiind oficial interzis în R.P.R. Pe la mijlocul anilor ’60, Brâncuşi a fost reconsiderat, cu regrete tardive, iar o infimă parte din sculptura mică, rămasă în ţară şi ascunsă în depozite, a fost expusă în niste muzee de artă de aici. Câţiva ani mai târziu, prevalându-se de forţa noii legislaţii privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional, autorităţile au înregistrat obligatoriu operele de artă şi de cultură valoroase, aflate în proprietate particulară, unele fiind încadrate în categoria Tezaur , care are un regim special strict.

Astfel, în aceeaşi categorie Tezaur a fost încadrată şi sculptura intitulată Cuminţenia Pământului, confiscată proprietarului ei de drept până la schimbarea la faţă din 1990. Opera brâncuşiană continuând să rămână, totuşi, sub acelaşi regim legislativ, care interzice înstrăinarea sa definitivă şi impune măsuri de protecţie speciale, ce nu pot fi asigurate integral de către persoane fizice, ci numai în cadrul unor unităţi expoziţionale profesioniste.  Cum statul român are drept de preemţiune în a achiziţiona de la urmaşii proprietarului această statuie, opţiunea fostului ministru de resort din guvernul Cioloş de a apela la o colectă publică, nu are echivalenţe cu mobilul vechii colecte publice din sec. XIX pentru construirea Ateneului Român, un edificiu de cultură ridicat de stat şi aparţinând statului. Dar, prin colecta publică organizată în anii trecuţi, ar fi existat şi posibilitatea, puţin probabilă, de a se strânge o sumă incontrolabilă de către donatori, cu mult peste milioanele de euro solicitate. De aceea, mulţi cetăţeni se întrebau atunci şi se întreabă şi azi de ce nu se aloca suma de bani necesară tranzacţiei financiare, din fondul marilor prejudicii băneşti aduse statului (recuperabile dacă s-ar dori cu tot dinadinsul), datorate de către infractorii cu gulere albe, dovediţi şi condamnaţi la ani de detenţie. Mai importantă pentru ţară este recuperarea banilor (dacă s-ar realiza!), decât efectuarea anilor de puşcărie de către mafioţi!

Pană la urmă, s-a văzut că din donaţii s-a strâns o sumă total insuficientă pentru ca statul să poată cumpăra statuia la preţul estimat pe piaţa internaţională de artă, cerut astfel de către urmaşii proprietarului. Li s-a promis celor ce, din patriotism, au donat sume de bani, că le vor fi înapoiate şi nu cred că le-au fost returnate tuturor nici până în prezent. Acum, în paralel cu dorinţa nebuloasă de a repatria urgent parte din rezerva de aur a ţării, lăsată drept gaj la Londra, în Banca Marii Britanii, înţelegem că guvernul PSD(ragnea) ar intenţiona şi o nouă rundă de achiziţionare a deja celebrei statui, care, dat fiind că nu poate fi – conform legii – păstrată în deplină siguranţă la domiciliul proprietarului de drept, este expusă în  cadrul Muzeului Băncii Naţionale a României. Care-i va fi soarta?

Oare, de ce încă se comentează, în necunoştinţă, că s-a acceptat un preţ mult prea mare pentru lucrarea lui Brâncuşi – unora, acest renumit artist fiindu-le total de neînţeles – când, iată că mass-media dâmboviţeană anunţa destul de recent vestea că unui tânăr şi talentat pictor român, aflat în plină ascensiune, i s-a cumpărat recent un tablou cu 4.000.000 de euro? Unde? În străinătate, evident!