marți, 28 decembrie 2021

 



* VISUL NU TI-L POATE LUA NIMENI! DOAR E UN VIS! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


VISUL NU TI-L POATE LUA NIMENI! DOAR E UN VIS!

Ar redeveni Romania „dodoloata”, daca – sa zicem – ne-am reuni cu Republica Moldova?


Alexandru Ghillis

Nu sunt convins de o asemenea eventuala restauratie. De ce? Fiindca mie, ca simplu cetatean roman, ca si altor numerosi cetateni romani cu radacini basarabene, asemenea subsemnatului,  pare ca ar fi numai o reparatie partiala facuta Romaniei.

Pentru cine inca nu stie sau se face ca uita, Republica Moldova nu reprezinta intreaga Basarabie care, inainte de cedarea ei intempestiva in anul 1940 mamutului cu picioare de lut numit URSS - aliat vremelnic cu Germania hitlerista - se intindea din nord-vestul Bucovinei si pana in sud-est la gurile Dunarii si la Marea Neagra. De aceea, socotesc ca demnitatea Romaniei, ca stat european independent, democratic, nu poate fi reparata cu jumatati de masura. Or, in zilele noastre, tindem cu tarie sa intram in spatiul Schengen si, cu timpul, actualele frontiere statale europene se vor permeabiliza treptat pana la o eventuala viitoare disparitie. Așa ar trebui!...

Familia mamei mele a suferit din plin si ea drama multor mii de basarabeni, victime ale acelor vremuri, abandonandu-si locurile natale si refugiindu-se peste noapte in Regat. Bunicul meu din partea mamei era viceprimar al orasului dunarean Ismail (aflat azi in sud-estul Ucrainei – un stat creat artificial de Stalin) si, asemenea altor notabilitati ale orasului si a nenumarati alti romani basarabeni, a fost arestat imediat de trupele sovietice ale NKVD si trimis cu un tren de marfa in Siberia (asa cum a aflat neoficial bunica mea multi ani mai tarziu, ea fiind deja refugiata in Romania) si unde a disparut pentru vecie.

Cand eram copil de scoala primara, l-am auzit pe un batran basarabean venit in vizita la noi, un cunoscut al familiei, care scapase destul de curand din lagarele de munca fortata in minele de carbuni siberiene, ca bunicul meu, ca si multi alti romani manati ca animalele pe drumurile noroioase din codrii Siberiei, s-a stins de foame, fiindca erau lasati fara niciun fel de hrana in cursul lungului mars prin taiga si, in disperare, unii ostateci ajunsesera sa roada coaja copacilor, sub care cadeau apoi doborati de oboseala marsului sau de gloantele militarilor sovietici care-i manau si nu admiteau sub niciun motiv ramaneri in urma.

In locul romanilor basarabeni deportati in Siberia au fost adusi numerosi cetateni rusi cu familii cu tot, care au colonizat in numar mare Basarabia, cu precadere in zona Transnistriei actuale, pentru a se finaliza sovietizarea teritoriului ocupat. Timpul, ajutat de intoxicarea sistematica si continua a mai tinerei generatii basarabene de catre politrucii comunisti moldoveni si rusi, total obedienti Moscovei, a reusit spalarea partiala a creierelor multor basarabeni, inoculandu-le ideea ca ei nu sunt romani, ci moldoveni ce vorbesc moldoveneasca si nu romana si care, ca urmare, astazi o buna parte dintre acestia sunt destul de reticenti fata de integrarea europeana si, mai ales, fata de o posibila reunire cu tara mama, pe care nu vor s-o recunoasca ca atare. Pe deasupra, in zilele noastre au aparut teorii radicale, de factura extremista si, pe baza acestora, au luat fiinta minuscule organizatii asa-zis nationaliste moldovenesti (atat in R. Moldova, cat si la noi in tara) care imagineaza o Moldova Mare, prin unirea celor doua Moldove de pe ambele maluri ale Prutului (deci prin ruperea unei importante parti din harta actuala a Romaniei) si crearea unui mare stat moldovenesc independent. Vise putiniste frumoase pentru unii si cosmaruri pentru cei mai multi si, toate astea, fiind tragice urmari ale impotentei criminale a diriguitorilor romani de la 1940 si care, probabil, furnizeaza inca o tema actuala pentru serviciile romanesti de intelligence.

Trebuie sa fac cunoscuta marea bucurie a basarabenilor din Ismail in anul 1918, la intrarea trupelor romane in oras, dupa ce derbedeii bolsevici si anarhistii, care preluasera prin forta fraiele administratiei locale, au fugit cu totii in Rusia (viitorul URSS). Dar, nu dupa mult timp, a urmat deziluzia. Administratia romaneasca nou instalata s-a dovedit ineficienta, profund corupta si organizarea proasta. La conducerea principalelor institutii de stat, religioase sau de invatamant au fost numite persoane slab pregatite, incompetente, prin „pile” ori pe considerente politice etc. (cam ca in Romania de azi!!!). Basarabenii au inceput sa se simta cetateni romani de categoria a doua, fiindca tot ce nu era calificat sau  valoros in tara, era indreptat catre Basarabia.

Ei bine, nici in prezent foarte multi basarabeni in varsta nu uita asemenea aspecte negative si sunt sceptici ca la o eventuala reunificare nu s-ar intampla la fel. Multi ar fi preferat o unificare rapida cu Romania doar pentru a nu mai fi nevoiti sa stea la cozi pentru vize de acces in statele Uniunii Europene, insa acum au capatat oarecum accesul liber in aceste state si R. Moldova ar putea sa devina parte a Uniunii Europene si, poate, chiar NATO (ceea ce pare improbabil deocamdata). Altii, mai multi si mai pragmatici, nu vor unificarea cu o tara saraca, pentru ei doar Rusia si Europa occidentala fiind atractive ca mari piete ale muncii. Mai sunt comunistii pro-rusi (numerosi si cu mare influenta in zonele rurale) si sustinatorii lor, ramasi cu creierii lustruiti de propaganda sovietica. Sunt si  actualii politicieni, parlamentari, guvernanti, functionari superiori ai statului moldovean, care nu ar agreea cedarea liber consimtita a demnitatilor lor. Toti acestia, la un loc cu o prea numeroasa minoritate slava, ce opinie credeti ca vor avea in cazul unui ipotetic referendum pe tema unificarii cu Romania? O parte din nomenklatura moldoveana, cea declarata pro-europeana, doreste apartenenta R. Moldova la UE si, desigur, la NATO, dar – de preferinta – daca s-ar putea, mai degrabă ca stat moldovean de sine statator, acceptandu-se astfel ideea existentei a doua state romanesti.  O interventie oficiala ferma in plan diplomatic, bine articulata si persistenta, a mamei Romania, ar dovedi o reala grija materna. Daca s-ar dori cu adevarat, de ambele părti!!!

 


miercuri, 22 decembrie 2021

 



* PATRIOTISMUL EGOIST *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


PATRIOTISMUL EGOIST


Ciprian Mihali

De fiecare dată când văd mulțimi furioase agitând drapele mari și strigând „România!” sau „Libertate!” împotriva pandemiei, am sentimentul că privesc grupuri de oameni însingurați și egoiști. Oamenii care protestează împotriva virusului, împotriva vaccinului, împotriva măștii o fac în modul „patriotic”, amestecând în protestul lor dragostea de țară și de neam, zeii și străbunii curajoși, credința strămoșească și tot ce ține de meniul patriotico-naționalist. Dar exact în același timp în care invocă toate aceste lucruri nobile, vorbesc despre ei înșiși, despre libertatea fiecăruia și despre dreptul fiecăruia de a nu purta mască, de a nu se vaccina, de a nu folosi certificatul verde etc.

Și dacă privim cu puțin recul ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, ne dăm seamă că am avut de-a face cu o contra-epidemie de egoism. Pandemia este prin excelență o afecțiune socială, relațională: virusul se transmite de la om la om, între oameni, atunci când oamenii se întâlnesc și fac lucruri împreună. Iar acestei afecțiuni pare a i se opune soluția radicală, extremă: împotriva răspândirii virusului, să ne afirmăm drepturile intividuale, să ne simțim liberi fiecare, să ne luptăm pentru autonomia corporală!

Din toate aceste proteste a dispărut celălalt și grija pentru el, au dispărut semenii. Nu mai sunt decât eu împotriva guvernului, eu împotriva UE, eu împotriva conspirațiilor, eu împotriva tuturor. În proteste, fiecare se revendică pe sine: om cu drepturi, om liber, om cum vrea el să fie om, să aibă libertatea de a nu da socoteală nimănui pentru nimic.

Iar din întreg limbajul acestor revolte – în care au fost atrase ilicit cele mai indecente forme de patriotism – lipsesc niște cuvinte: lipsește în primul rând ideea de sacrificiu. Patriotismul pandemic este un patriotism individualist, chiar egoist: în el e vorba doar despre mine și neam, despre mine și strămoși, despre mine și drepturile mele, eu, eu, eu. Dar acesta nu e patriotism, e înșelătorie: „neamul” e o abstracție, trecutul e o ficțiune în raport cu care nu poți și nu ai nimic de dovedit. Dar cel de lângă tine este o realitate în carne și oase: în timp ce tu îți iubești neamul cu cântece, rugăciuni, ritualuri și costume populare, el se poate îmbolnăvi din cauza ta. În timp ce tu pretinzi că te compari cu marii eroi care și-au dat viața pentru țară, tu esti pe cale să-i iei viața aproapelui la fel de român ca tine.

Nimeni nu mai pare dispus să se sacrifice pentru ceilalți, nimeni nu se gândește la drepturile celorlalți, la sănătatea celorlați, la binele altora. Sacrificiul pentru țară în asemenea forme de protest gălăgioase este egal cu zero, pentru că, de fapt, tu nu sacrifici nimic, nu lași și nu dai nimic de la tine, decât eventual un virus.

Patriotismul acesta nu e doar străin ideii de sacrificiu, el e străin și ideii de solidaritate. A intona cântece patriotice și a flutura steaguri împreună cu alte sute de oameni ca tine nu e solidaritate. A exploata slăbiciunile sociale și afective ale celor mai neajutorați sau mai ignoranți din societate iar nu e dovadă de solidaritate. Nu i-am văzut niciodată pe marii patrioți într-o acțiune de igienizare a frumoasei noastre patrii; nu am văzut niciodată la liderii AUR un îndemn la o acțiune civică în folosul real al oamenilor: nu i-am văzut ajutorând oameni bolnavi, oamen sărmani, oameni singuri. Ci doar manipulându-le fricile, frustrările și agresivitatea. Nu i-am văzut pe marii patrioți ca fiind oameni integri, oameni recunoscuți în comunitățile și profesiile lor lor, în angajamentul lor social, nu i-am văzut promovând educația, igiena, respectul legii, munca cinstită, civismul – toate cele care fac din patriotism o stare de fapt, nu o lozincă.

Steagul românesc, cât mai mare cu putință, e cortina în spatele căreia se ascund minciunile unui patriotism egoist care nu are de oferit decât live-uri pe facebook întru gloria vedetelor lui narcisiste.

(J: Preluare de pe Facebook)

 


duminică, 19 decembrie 2021

 


* APEL URGENT *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


APEL URGENT


Iulian Acotunoaie

Fac APEL la toți care cetește aicea să fie cu mare grije la : Petreceri, Dicstracții de orce fel, Apostări, (fezbuc, ipstragam, etcetera..) Ipostasuri Opscene, Linbaj Vlugar și altele.. căci ancă ne aflăm an Postu Crăciunelui și dacă Bunul Dumnezeu nu doarme se vede și ne pomenim bătuți de el !!!!

Personal astăzi de-dimneață am fost ecstrem de bucuros an Fericirea mea la vederea lui ,,Moși Crăciuni Cu Daruri Multe" la mine an Cartier !!!!

Ansă la apoprierea de el marea Bucuriie sa transformat an Scarbă și Griață cunplită la sasizarea faptului că Moșiul cu Saci an spinare era de fapt Vecinul meu Ghervase Talpău an Etate de 59 anii aflat cunplit de bătut !!!

Fiind de Meseriie ,,Paznic-Noaptea" la Ruinele unde a fost ,,Depoul-Tranvaie Costanța", Numitul Talpău aseară lam văzut chiar io cum pleca la Serviciul cu Borcanu de Ceorbă dat de Femeea lui și Consuma diferite-Feluri de Băuturi Alcolice la Terasa ,,LaPolpi" an tinp ce canta ,,Noi Santem Romanii" cu voce de Bețiv care este el fiind an Conpanie cu Persoane ecstrem de Dubioase !!!!

Fiind anbuibat de Băutură, Vecinul meu a fost azvarlit an Stradă de Femeele de Serviciu de la Terasă că ,,Da' marș de aicea Alcolistule și mai cantă la Măta an pixdă la Mormantul ei ori la cap la Femeea ta !!" și a plecat cum pleacă el deobicei la Serviciu lui de Paznic !!!!

Ajuns la Ghelerta lui sau ce mai are el acolo-Păznicie sa pomenit cu niște Bagabonți-Bulangiii (Calici, fără 1Ban prin buzenare, Pomanagi din ăia cera cere Țigării ) de prin Cartieru Medeia care se pare că se cunoșteau, căci dacă nu se știau ei acolo nu zicea ,,Hai coae să facem Miștou an Rețele-Olain cu Telefonul Femeii tale !!!" căci Talpău nu posedă Telefon-Zmart doar al ia pe al Femei lui să nu se ducă la Secs cat este el la Serviciu !!!

Așa că după ce sau Apostat ei acolo și au Sunat-Cameră cine-știe-pe-unde ori au făcut Laif cu cine-știe-cine anpreună cu toți acei Bagabonți-Bulangi, fiind an jurul orelor 23:30-24 ori 00:30-01:00 habar nam, sau pomenit cu o Mașină plină de Golani-Futangiii (din cei cu care nu te Joci, Periculuoși, din aceia Tactuații ) care sa oprit la Ghelertă că ,,Ce plua mea e aicea, Stabiliment, Poștărae-de-Negrii, Bar de Depravații, cu ce Curvă grasă am vrobit io Cameră (ori Ciat, nu am deunde ști ) și șia băgat plua an gatu' meu și mea arătat găozul-anuar (adica anucsul) prin Cameră-Laif că acuma Ucid pe toți și ami bag io penicsul an toată Rasa voastră de Curve Bagaboante care sunteți voi aicea și vă fut pe toții !!!".

Adica Talpău fiind beat nu a știut ce face cu Bulangi ăia la Adiresa Golanilor prin Olain !!!!

Leo fi zis ei ceva urat cu Espunere de Secsuri, părți-drosale, tot-felu' de găuri, habar nu am !!!

Căci acei Futangi care după ce ia lăsat an cururile goale pe toții Bulangi lea luat toate Bunurile ca : ciasurile dela mană, pantofi din pecioare, maiouri, sosete, tot-tot, ca imedeat săi fugărească pe Canpul din dosul Depoului ca pe Aminalele-Epuri cu Amenințări de Viol-Secsoal !!!

Așa că Vecinul Sus-Numit nunumai că an jurul Orelor 05:30-06:00 a ajuns la Domicilu numai cu un Preși loat dela ușea Babelor Donisă pe el, dar fiind și fără Telefonu-Zmart a Femei lui Numită Safronea (Machidoancă), aceasta a intrat-Bănueli că ,,De unde vii acuma măi Bovane an curu gol și plin de cacat (ecsistă destui pe unde ia fugărit Futangiii) numai că vi dela Curve futuți Bisericile și Dumnezei Măti de Bețiv Ordinal, că futeoași pe Măta cum facem noi (ea plus copi) Foamea an casă și tu bei de te caci pe tine !!!!" și la și loat la bătae cu dat afară din Casă !!!

Așa că atuncia cand io lam Cofundat cu Moși Crăciuni Vecinul Talpău avea pe el un Strai făurit dintro Plapomă roșie care ia dato Femeea lui după bătae că ,,iao și mergi so fuxi pe Măta !!", pe cap avea un Pasament căci an urma bătăii a ajuns pela Spitalu Județian Costanța, an pecioare ceia ce io am văzut Cisme roșii era defapt pecioarele goale vinete de frig, iar an spinare Sacul-Daruri era Lucrurile lui aruncate peste feleastră de Femeea lui ca : sosete rupte, niște chiloții plus ismene pișate, o Fruculiță, o Farfriie, etcetera, toate adunate an cealantă jumătate de Plapomă care am zis io că e Sac !!!!

Acuma nu am cunoștință și nici nu mănteresează cam an ce Direcțiie a loato Vecinul Talpău Grevase, io fiind de Părere că Vecinul meu trebue să zică ,,Slava Domnului că am scăpat cu Veață și nu ma Regularizat Golanii-Futangi la ce Ordinălii leam trasmis prin Olain !!!" căci mai cunoaștem noi și pe alții (conform Pozei puse de mine mai-jos ) care se credeau Mari și Tari, dar care după ce sau Apostat an Dicstracții au Sfarșit cu Veața lor prin ,,Deces-Itocsicații cu Plunb" !!!!!

Vedeți Poza cum am pus io că se Dicstrau și se Pozau-Selfii cu Apostări an Postu Crăciunelui !!!!



(
J: Preluare de pe Facebook)

 

 

vineri, 3 decembrie 2021

 



* HEI, ROMÂNIA, ÎNCOTRO? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


HEI! ROMANIA, INCOTRO?

 


Alexandru Ghillis


Ca idee, comunismul suna initial atragator, dar s-a dovedit relativ repede a fi doar o utopie, experimentata dureros decenii la rand pe spatele popoarelor sechestrate in asa-numitul “lagar socialist”, sub pumnul unui golem de chirpici, fosta URSS. Ceea ce au omis esential Marx, Engels si Lenin, gandind aceasta utopie – ultimul punand-o in practica prin forta armelor – a fost tocmai puternicul instinct al proprietatii si al luptei dure pentru ea. Instinctul proprietatii e imprimat genetic intregului regn animal, din care, sa nu uitam ca facem parte si noi, oamenii, situati la varful acestei piramide. Da. S-a dovedit practic, din nefericire, ca egalitarismul visat de cei trei corifei ar putea exista doar intr-o saracie generalizata, impusa numai de un regim totalitar, pazit strict cu hotare bine ferecate. Altfel, nu e viabil!

 

Pana la sfarsitul anului 1989, saracia, cel putin la noi, nu avea o cota unica, ci mai multe variabile in functie de educatie, calificare si pozitia social-politica a indivizilor. Desigur, de la un anumit nivel in sus, nomenklatura pecerista se detasa ascendent, progresiv, fiindca isi putea satisface – pe masura pozitiei fiecaruia – instictul primar al proprietatii si, implicit, al imbogatirii. Cam pe la mijlocul anilor ’70, partidul-stat, ca o deosebita favoare din parte-i, a adoptat solutia mult mediatizata a „impacarii caprei cu varza”, lasand „oamenilor muncii” de la orase posibilitatea de a-si materializa dorinta lor fireasca de improprietarire. Astfel, milioane de cetateni au reusit in timp, prin imprumuturi masive facute de fiecare la CEC si apoi cu plati lunare ani indelungati, sa contracteze cu statul pentru a deveni proprietar de apartament la bloc si/sau al unui autoturism Dacia 1100 sau 1300. Cu toate acestea, chiar si asa, destui romani dintre cei ce nazuiau mereu spre libertate, cu gandul si urechile indreptate spre Europa occidentala, au gasit propriile mijloace – adesea mortale – de a evada din lagarul comunist. Cu siguranta, daca granitele ar fi fost atunci intempestiv deschise, ar fi dat iama buluc spre tarile dezvoltate ale Europei milioane de alti cetateni romani, satui de traiul oferit de prea-clamata Epoca de Aur ceausista. Asta au reusit abia dupa ’89!

 

Imediat dupa 1990, noile autoritati feseniste i-au incurajat pe toti cei ramasi pana atunci chiriasi ai statului in apartamentele lor din blocuri, sa si le cumpere la preturi derizorii. Romania devenind astfel, pe plan mondial, tara cu numarul cel mai mare de proprietari. Acesta fiind, desigur, un alt tertip de a adormi vigilenta cetatenilor de rand, intre timp ţara fiind sistematic jefuită la bucată de cârdăşiile politice ale vremii şi economia naţională pusă la pământ de foşti nomenklaturişti, foşti securişti acoperiţi din comerţul exterior si sefi din cel interior, foşti activişti comunişti, urmaşii lor şi destui alţi neica-nimeni din clientela lor politică, dar şi specimene descurcăreţe din pegra societăţii (care se ridică întotdeauna primele la suprafaţă, după o revoluţie), deveniţi foarte repede politicieni sau mari oameni de afaceri, unii aşa-numiţi moguli.

 

De-a lungul vremii, în afara câtorva perioade mai scurte, când s-au jucat neîndemanatic pe scena ţării acte de guvernare aşa-zise „de centru-dreapta”, PSD, pana de curand partidul de guvernământ – urmaş nedeclarat al defunctului PCR – a fost adus la guvernare doua decenii, cel putin. Ca de obicei, bazinul electoral pesedist este format, în bună măsură, din persoane cu nivel educaţional sub mediu, o mulţime de asistaţi social, de bugetari slab calificati, ce aspira la ceva peste salariile lor minime şi pensionari în vârstă, cu pensii ce abia le asigura supravietuirea, cu toţii ameţiţi de promisiuni fantasmagorice fara nicio acoperire si pomeni electorale, bătrâni neputincioşi din mediul rural (chiar si persoane decedate), care sunt „ajutaţi” cu toţii să pună ştampila acolo unde trebuie în cabina de vot sau la vizita urnei mobile. Ca şi mulţi alţii aflaţi în situaţii materiale şi de sănătate dificile, dar bine inoculati cu iluzia desarta ca ii poate scoate la liman numai social-democratia damboviteana, marcata de o evidenta orientare etatista si inclinatii totalitare. Diriguita de persoane ajunse rapid super-bogate abia in ultimele decenii si care, majoritatea – mai abile ca la alba-neagra, probabil pline de ravna cu gandul la binele celor multi pe care-i reprezinta – au lucrat tot timpul numai ca bugetare ale statului, chiar si dupa istoricul an 1989! S-a infaptuit o adevarata minune a zilelor noastre, platita nedrept (uau!) prin martiraj!!!

 

Unul dintre rezultatele mult visate de catre romani timp de zeci de ani a fost deschiderea granitelor tarii la inceputul lui 1990. Atunci a putut emigra sau calatori cu usurinta in Occident oricine a dorit. Exodul plecarilor definitive sau temporare din tara a multor romani aflati in deplina capacitate de a munci, a luat progresiv amploare odata cu cresterea galopanta a somajului intern – ca urmare a punerii complete pe butuci a economiei nationale – si dupa inabusirea brutala a asa-zisei Golaniade sau ca urmare a mineriadelor ilesciene care au uimit Europa occidentala.

 

Actualmente, dupa guverne falimentare si, mai ales dupa ultimele  ce au adus, prin neputinta lor macinata de coruptie, economia si nivelul de trai al locuitorilor Romaniei intr-o stare vaduvita de oarece sperante, avem deja mai bine de cinci milioane de romani care muncesc in afara tarii, in state europene dezvoltate si isi pot permite sa trimita si rudelor ramase in tara o parte din banii munciti din greu, contribuind in acest fel cu un procent important la PIB-ul tarii, aproape cat produce toata economia acesteia. Nu e impresie, ci realitate trista ca s-au golit de tineret numeroase localitati rurale, in care au mai ramas batranii, handicapatii si lenesii. Si, exodul continua. Cei ce isi iau viata in piept sunt oamenii tineri si cei inca apti de a munci in orice domenii, din care prea putini se vor incumeta a mai reveni in matca lor, dupa ce isi fac o situatie stabila in tarile de adoptie. Multi si-au intemeiat acolo familii, au facut copii, ii cresc si-i educa in noul mediu. Sunt destule familii expatriate ale caror copii vorbesc stricat limba romana sau nu o mai vorbesc deloc, iar unii, crescand, se considera nativi ai tarii in care au vazut lumina zilei. Poate ca o parte dintre cei plecati la tinerete s-or intoarce doar la senectute, pentru a-si consuma linistiti pensiile obtinute dincolo, care, oricum, sunt mult mai valoroase cheltuindu-le aici!

 

Romania sufera acum enorm de o lipsa acuta de mana de lucru calificata, indeosebi in constructii si de specialisti in domenii de varf ca sanatatea, invatamantul si destule altele. Din lipsa de forta de munca autohtona, multi antreprenori, mai ales din constructii, aduc muncitori din fosta Basarabie, din tari catalogate „lumea a treia”, cei mai multi fiind asiatici, dar si din tari africane, pentru care banii oferiti aici sunt ca mana cereasca. Vrem, nu vrem, este si asta una din formele inerente de extindere a globalizarii, de care se ingrozesc inca unii nationalisti conservatori, inflexibili.

 

Dar este o realitate de necontestat ca romanii se raspandesc liberi prin lume si se inmultesc acolo, in timp ce, alti napastuiti ai vietii vin din alte locuri ale lumii ca sa le ocupe pe cele ramase goale aici. Asa se intampla in secolul al XIX-lea si pe teritoriul de Sud si de Est al actualei Romanii, in care imigrau numerosi greci (cum este si cazul inaintasilor mei pe linie paterna), armeni, albanezi, turci si tatari macinati de mizerie in propriile lor tari, aflate si ele sub dominatia otomana. In fond, pana la urma, s-ar putea sa fie benefica primenirea sangelui multor natiuni imbatranite. Insa, noi traind azi clipa, cuprinsi adesea de frisoane, pe buna dreptate, cu gandul ca doar o viata avem, ne vine tot mai des sa strigam din rarunchi: Hei! Romania, incotro?

 


vineri, 19 noiembrie 2021

 



* SOLIDARITATE *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


SOLIDARITATE 


Ciprian Mihali

Din loc în loc, există în țara asta pădurari curajoși, care ajung să fie bătuți crunt de sistemul represiv al mafiei organizate.

Din loc în loc, există în țara asta jurnaliști curajoși, care sunt amenințați cu moartea de ofițeri superiori sau târâți în tribunale pentru că au îndrăznit să spună adevărul despre putere în anchetele lor.

Din loc în loc există polițiști incoruptibili, care ajung să fie șicanați și umiliți pentru că avut forța de a amenda un mahăr care conducea beat sau care încălca toate regulile de circulație.

Din loc în loc există judecători care dau decizii drepte, punându-și în pericol cariera și asumându-și faptul că făcând dreptate altora își retează lor șansele de promovare.

Din loc în loc există reprezentanți ai societății civile care se luptă eroic și anonim cu administrații locale corupte pentru a ajuta copii abandonați sau oameni nevoiași.

Din loc în loc există medici și asistente care au puterea de a denunța corupția întreținută de mai-marii Sănătății și de a refuza șpăgile grase pe care le îndeasă în buzunarele lor clienții sau șefii.

Din loc în loc există profesori care refuză atențiile părinților și metastaza meditațiilor, dăruindu-se cu totul pentru școală și pentru educarea copiilor.

Și lista poate continua, cu toate meseriile și cu toate preocupările și cu toate sacrificiile oamenilor care fac ca această țară să nu se prăbușească, TOTUȘI, sub povara putreziciunii morale care o încolțește din toate părțile.

Ei bine, dacă e de făcut ceva în această țară – iar aici vreau să continui ideile bunului meu prieten Cristian Presură dintr-un text recent al său –, atunci acest ceva nu e de a ne retrage în pasiunile noastre individuale, deși trebuie și acestea cultivate: e nevoie să rămânem în preajma cărților, în preajma celor dragi, în preajma lucrurilor care contează pentru fiecare dintre noi în parte.

Dar în plus de asta, dincolo de asta, trebuie să lucrăm laolaltă pentru a lega solidarități între aceste locuri în care se află oamenii extraordinari și de multe ori izolați ai acestei țări. Trebuie să facem cât mai cunoscute faptele lor, să le legăm de alte fapte asemănătoare, să le semnalăm autorităților, să punem presiune pe acestea ca să țină cont de ceea ce se face bine ici și colo. Trebuie să provocăm neîncetat solidarități transversale, pentru a ieși din înfruntarea sterilă cu o Putere oarbă, egoistă și paralitică.

Nu ajungem prea departe distribuind la nesfârșit meme triste cu Cîțu sau Ciolacu. Nu devenim mai curajoși indignându-ne față de cei de sus, ci ajutându-i pe cei de lângă noi, pe orizontală, pentru a produce fronturi de rezistență și de creație: creație de idei, de fapte bune, de dreptate, de adevăr, de rețele și comunități care se luptă pentru cauze comune și pentru binele celor mulți și neajutorați.

Dacă am imagina o hartă cu punctele în care se găsesc acești oameni care fac lucruri bune și curajoase, am avea în față un arhipelag de mici insule izolate. Dacă însă începem să trasăm linii între aceste puncte, vom obține un continent, un sol ferm și o rețea solidă, alternativă, de contraputeri care fac ceva pentru oameni. Munca noastră constă, așadar, în trasarea acestor linii care unesc oamenii buni.

(J: Preluare de pe Facebook)


marți, 16 noiembrie 2021

 


* NAȚIE CURAJOASĂ, DOM'LE, NU GLUMĂ! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


NAȚIE CURAJOASĂ, DOM’LE, NU GLUMĂ!


Tinu Baldea

O știre aparent banală te pune pe gânduri: un studiu arată că 1 din 5 angajați de la noi si-ar da demisia dacă certificatul verde ar deveni obligatoriu la serviciu. Adică 20% din angajați ar spune angajatorului: “băă, să nu imi ceri mie certificatul de vaccinare când vin la muncă că imi bag picioarele in firma voastră, ai înțeles? Uite demisia si hai sictir de-aici!”

Asociez asta cu ce aud in stânga si-n dreapta de la antreprenori, anume că nu găsesc oameni calificați cu toate ca ofera beneficii atractive sau că atunci când găsesc se trezesc că angajatul vine intr-o zi si-i trântește demisia pe masă spunându-i “plec, imi caut altceva, vreau sa stau o perioada, imi iau ‘un an sabatic’, la revedere”!

Ei bine, toate astea ma fac sa ma gândesc ca se trăiește bine in Romania, frate! Locuri de muncă câte vrei, pe alese, posibilitatea de a sta pe bară o perioadă fără slujbă (nu reușesc să înțeleg cum) fără să tragi targa pe uscat cum se spune, fără stresul pe care ți l-ar induce lipsa unui job intr-o lume capitalista autentică (imi aduc aminte că primul lucru pe care mi l-a spus un prieten plecat in America in anii ‘80, cand l-am intrebat cum e a fost: “băi, in America trebuie să te rogi să ai doua lucruri, să fii sănătos și să ai un job”).

Așa că stam bine, ce mai încolo-încoace, se pare 20% din oameni gândesc cam așa: mai bine nevaccinat si fără job decât invers. Adică și futut și cu banii luați. Nație curajoasă, dom’le, nu glumă!

(J: Preluare de pe Facebook)

luni, 15 noiembrie 2021

 



* JOCUL CARE S-A ÎNCHIS *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


JOCUL  CARE S-A ÎNCHIS


Ciprian Mihali

Aș vrea să pot scrie cândva un text în care să pot argumenta că odată cu alianța PSD-PNL se definitivează (nu știm pentru cât timp) o preluare integrală a statului român, a tuturor ierarhiilor sale, a tuturor relațiilor sale de putere și a tuturor resurselor acestei țări, de către o oligarhie organizată în ambele direcții posibile, de sus în jos și de jos în sus.

Faptul că acum PSD și PNL se aliază formând o majoritate zdrobitoare împotriva unei opoziții firave pentru anihilarea căreia nu e nevoie de acest arsenal dovedește că miza nu e opoziția, ci putere, toată puterea și pe termen lung. Iar „soluția” alternanței la conducerea guvernului – care nu va funcționa, evident, dincolo de cel mult un schimb de roluri – este, de fapt, soluția închiderii jocului, a oricărui joc, inclusiv a jocului democratic.

Alternanța la guvernare pentru șapte ani înseamnă că, de acum, în modul cel mai explicit cu putință, alegerile nu contează. Spun explicit, pentru că ele nu au contat nici până acum, această structură transpartinică de acaparare a statului a funcționat de la nivelele 2 și 3 în jos: priviți doar cum își schimbă partidele secretarii de stat sau directorii în ministere, primarii, consilierii, șefii de agenții, pentru a înțelege că ideologia și „programul de guvernare” sunt lucrurile cele mai neînsemnate. Aceiași oameni vor rămâne la putere, indiferent de partid și de postul pe care îl ocupă. Ei sunt deja acolo de ani buni, doar că nu i-am remarcat noi. Obiectivul declarat cu o alianță pe șapte ani este de a reduce la minimum imprevizibilul provocat de niște alegeri, adică de a forța orice formă de opoziție la un procent neînsemnat. Iar alegerile din decembrie 2020 tocmai asta au dovedit, anume că opoziția poate fi redusă la cel mult 25%, adică, da, la ceva neînsemnat.

Azi, doar se parafează la Cotroceni, adică în vârful piramidei, ceea ce se petrece la nivelurile inferioare ale puterii de cel puțin zece ani încoace: o stabilizare a oamenilor, funcțiilor și posturilor, care să nu poată fi tulburată de niciun fel de alegeri, de alianțe politice sau de neaveniți în „politica mare”. O alianță indestructibilă între politic, financiar, mediatic și informațional.

Ce ne rămâne de făcut? Să așteptăm ca acest „stat eșuat” (expresia preluată de la Klaus Iohannis) să implodeze tot mai des înseamnă să așteptăm să murim la întâmplare unii dintre noi. A fi stăpân peste un stat eșuat înseamnă a admite că eșecurile lui repetate și tot mai frecvente vor curma tot mai multe vieți într-o ordine tot mai aleatorie. Mai înseamnă a admite că mulți dintre tinerii creativi ai acestei țări vor continua să părăsească țara, pentru că la un moment dat devine greu să-ți legi succesul personal de un eșec statal și societal, oricât de bine ți-ar merge în privat. Mai poate să însemne că vor fi mulți cei atrași de mirajul acestei puteri non-ideologice: practic, nu mai contează că ești de dreapta sau de stânga, că ești credincios sau nu, că ai convingeri sau nu.

Dacă ai înțeles cum funcționează puterea și admiți jocurile ei lipsite de convingeri și morală, dar mai ales dacă cunoști pe cineva în sistem și ești gata să plătești pentru asta, ești binevenit, statul are nevoie de tine. Performanța și competența nu au fost niciodată niște criterii de selecție la stat, doar știm asta de multă vreme.

Dacă nu ai înțeles și dacă nu ești gata să intri în acest joc, pentru că ai principii sau valori, atunci ai alte căi: mișcările civice, organizațiile non-guvernamentale, activismul social, intervențiile punctuale în comunitate ori, de ce nu, citadela bine păzită a egoismului hedonist. În fond, putem suprima din viețile noastre orice legătură cu puterea, putem reduce la minimum contactul cu această oligarhie înstăpânită peste România, să ne bucurăm de salarii bune, excursii frumoase, filme interesante, drumeții pe dealuri înverzite, tehnici de dezvoltare individuală, yoga, mindfulness, ori traininguri de team-building cu firma.

Măcar de un lucru să fim vindecați: să nu ne mai facem iluzii ca la Ordonanța 13 sau la 10 August. Să nu cerem dreptate după Colectiv. După cum vedem cu toții, cei de la care așteptam să judece s-au înfrățit azi cu cei care trebuiau să fie judecați. Lucrurile sunt așa și e greu să le schimbăm. Să ne apărăm drepturile individuale și să ne căutăm fericirea dincoace de idealurile de dreptate socială ori de democrație. Acestea ne-au ajutat să creștem, am avut nevoie de ele, dar lumea românească merge altfel acum.

Cine să mai iasă în stradă și împotriva cui, împotriva a ce? Va trebui doar să ne ferim de pericolele cele mari care vin, în raport cu care corupția endemică s-ar putea să ni se pară, cum altfel, doar răul cel mai mic.

(J: Preluare de pe Facebook)

 


miercuri, 10 noiembrie 2021

 



* ...Și, la o adică, cine ar fi vinovații? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


...ȘI, LA O ADICĂ, CINE AR FI VINOVAȚII?


Ancelin Roseti

Noi suntem vinovați (mă rog, imensa noastră majoritate), fiindcă suntem exact ca politicienii pe care dăm vina. Noi suntem asemenea lor, iar atunci când cineva vine să facă treabă, să îndrepte lucrurile, îl dăm jos sau îi susținem pe acei care îl dau jos, deoarece măsurile de îndreptare a lucrurilor (îndreptarea lor) ne sunt în dezavantaj, nu ne convin.

Vrem, bunăoară, să se confiște averile ilicite ale politicienilor, dar numai ale lor, nu și ale noastre.

Vrem să fie anulate diplomele și titlurile academice ale politicienilor, dar ale noastre și ale celor din familia noastră să rămână valabile.

Vrem ca ei să nu mai ia șpăgi, însă noi să luăm în continuare ca polițiști, medici, profesori, procurori, judecători, funcționari, "nași" de tren, meseriași, preoți etc.

Vrem ca politicienii să nu-și mai angajeze membrii familiei în fel de fel de posturi, dar noi să apelăm la pile, relații, șpăgi pentru a-i angaja pe ai noștri.

Vrem ca politicienii și oamenii de afaceri să nu mai facă afaceri cu statul, dar noi să buzunărim statul prin sinecuri și motive "înalte", cum ar fi, bunăoară, "cultura", "imaginea României în lume" etc. -- "vrăjeală", adică, efect zero.

Vedem imediat cât de proști/analfabeți sunt politicienii, dar nu vedem nimic când e vorba de noi sau de copiii noștri. Ne deranjează "cumetriile" și ipocriziile lor, însă agreăm, din plin, "horele" și pupincurismul nostru. Iar această listă continuă în voie.

Aceasta este marea problemă a ruinei românești, de asta SUNTEM VINOVAȚI și de asta niciodată nu se va schimba nimic, fiindcă acea SCHIMBARE depinde de SCHIMBAREA NOASTRĂ, or noi nu vrem să ne schimbăm, fiindcă, în realitate, nici schimbarea n-o vrem.

Pentru noi schimbarea înseamnă să rămânem exact cum suntem, însă s-o ducem bine și să avem salarii cât câștigurile lui Țiriac -- și nici atunci nu am fi mulțumiți: ba am fi nemulțumiți fiindcă unii au la fel de mult ca noi, ba că sunt la fel de "geniali" ca noi, ba am dori să mai fim și noi șefii unui domeniu sau altul, ba am dori să fim noi conducătorii țării, ca să arătăm noi vecinului și tuturor celor care ne-au privit chiorâș, pe vremea când eram milogi, trâmbițând "schimbarea", cine suntem noi.

Dictaturile (cum, de altfel, și Mafia, în Italia -- lucru mai puțin știut) au apărut, în momente de criză, în spiritul binelui, invocând îndreptarea lucrurilor, justiția, promițând prosperitatea și traiul pe vătrai, cu sprijinul și sub aplauzele mulțimii, adică ale "noastre", iar apoi știm cu toții ce s-a întâmplat. Mă tem să nu se repete, în curând, tragedia, chiar dacă altfel cosmetizată -- mai ales că nici situația internațională nu e prea roz. Pentru mulți pare imposibil, uitând că și atunci când au mai fost tot imposibile păreau. ...Și, la o adică, cine ar fi vinovații?

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)