* DREPTATEA AMÂNATĂ E DREPTATEA REFUZATĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DREPTATEA AMÂNATĂ E DREPTATEA REFUZATĂ

Ciprian Mihali

În această după-amiază, la cursul despre „Universalism occidental şi rasism”, în contextul dezbaterii în jurul documentarului 13th de pe Netflix, o studentă ne-a reamintit tuturor o frază celebră rostită de Martin Luther King Jr în 1963, reluată după un dicton celebru în drept: „justice too long delayed is justice denied”.

Dreptatea amânată e dreptatea refuzată.

Nici unul din marile dosare de dreptate cu valoare socială din România ultimilor 30 de ani nu a fost rezolvat. De trei decenii încoace, această societate se clădeşte pe minciună în privinţa dreptăţii.

Suntem aproape de zi de zi martorii victoriei nedreptăţii, cu un sistem de justiţie neputincios, slăbit de o legislaţie făcută adeseori de infractori, pentru infractori şi în dispreţ faţă de victime.

De trei decenii visăm la o societate construită pe valori sănătoase, dar temelia ei este neîncetat slăbită prin legi strâmbe, prin laşităţi, jocuri de interese şi calcule politice. E ca şi cum aripile cu care am încerca să ne luăm zborul ar fi găurite mereu şi mereu, transformându-ne înălţarea într-o ridicolă gesticulaţie imobilă.

Dreptatea făcută prea târziu nu mai e dreptate, e tot nedreptate.

După cinci ani de la Colectiv, toţi vinovaţii pentru crima colectivă de atunci sunt liberi, ba chiar obraznici în pretenţia lor de a spune că lor le-a făcut dreptate poporul atunci când au fost votaţi de clanuri. Poporul nu face dreptate, legea şi judecătorii fac dreptate. Dar atunci când legea şi judecătorii nu mai fac dreptate, poporul ajunge să creadă că poate face el dreptate, iar criminalii ori complicii la crimă să se considere nevinovaţi.

Dreptatea amânată e inutilă. Căci ea nu urmăreşte doar o reparaţie simbolică, pentru istorie şi pentru posteritate, ci ea trebuie să se îngrijească de victime în modul cel mai real, încercând să le reducă suferinţa prin măsuri reparatorii. Iar dacă nu o poate face, nu ştie să o facă sau nu vrea să o facă, justiţia devine complice la repetarea neîncetată a crimei, la intensificarea perpetuă a suferinţei, la înmulţirea criminarilor.

Dreptatea pentru morţii de la Colectiv în 2030 va fi o mare ticăloşie. Dacă ea nu se face acum, nu se mai face niciodată, decât ca încă o decizie oarecare în scriptele tribunalelor, care mai scapă astfel de un dosar, în aşteptarea amânării altuia.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* O SITUAȚIE ULUITOARE, REALĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

O SITUAȚIE ULUITOARE, REALĂ

 

Sandra Luca-Sălăgean

 

Primind mai multe reactii interesante la postarea anterioara, ma simt motivata sa va impartasesc o situatie uluitoare, reala, pe care o cunosc in mod personal, care m-a impresionat pana la lacrimi si care ma situeaza in NOMANS LAND in cazul pandemiei COVID. De asemenea, situatia pe care o voi dezvalui aici este si motivul pentru care am apreciat foarte mult, ENORM, felul in care administratia prezy a SUA, a gestionat pandemia la nivel declarativ, prin vocea lui D. Trump.

 

(`E grav, dar o sa trecem peste asta! E periculos, dar trebuie sa fim puternici si totul va fi bine! Nu va fie teama!`, asta spunea si spune Trump zi de zi.).

Situatia: Un copil de 9 ani, sanatos tun, fiul unor prieteni, a reactionat in urma stirilor auzite la TV, in urma vizualizarii unor situatii ciudate, neobisnuite, precum dezinfectarea foarte atenta a tuturor obiectelor care intrau in casa.

 

Isi vedea familia iesind pe usa cu masti, sau stand in casa cu saptamanile - situatie nemaintalnita, evident.
Primea explicatii atunci cand se cerea in parc, "Nu putem merge afara, deoarece este un virus periculos si trebuie sa ne protejam". A primit explicatii pertinente, adaptate varstei din partea familiei.

 

Totodata, situatia s-a intensificat pentru baietel de la o zi la alta, iar atunci cand bunica voia sa iasa din casa, se agata de ea si plangea disperat ca o sa moara daca trece de pragul usii. Evident, familia a stat de vorba cu el, insa ceea ce auzea nu se pupa cu ceea ce vedea intamplator pe posturile TV, ce auzea prin discutii sau ce i se spusese la scoala inainte de vacanta de vara. Tineti cont ca un copil de 9 ani intelege multe si nu mai inghite povesti indulcite, asa cum o fac prescolarii. Plus ca in fata necunoscutului, e foarte usor sa exagerezi -fie ca esti adult sau copil.

 

Momentul culminant si cel mai dramatic a fost cand copilul s-a trezit intr-o dimineata si, uitandu-se pe perna, a vazut mari smocuri de par. In scurt timp, tot parul de pe cap i-a cazut.

 

Parintii au mers cu el la N doctori, N specialitati, N analize... Rezultatul a venit din toate directiile acelasi: stres. Alopecia i-a fost provocata de STRES! Iar stresul a fost provocat de situatia descrisa mai sus.

 

Avand cazul acesta in fata ochiilor, care nu poate fi facut subiect de presa cu nume si prenume in vemurile astea in care mocneste ura in fiecare, mai pot eu sa tolerez mesajele alarmante ale unor medici, ale unor institutii, ale unor `specialisti`? Nu prea. Oricat de grav ar fi, nimeni nu are dreptul sa genereze astfel de panici. Unii s-au sinucis de teama COVID.

 

Eu, in martie, am plans o noapte intreaga langa copil dupa ce mi-a facut febra. Fiind non-stop cu ochii in parerile tuturor cretinilor (sa ma scuze ca-i numesc asa), mi-am pierdut 5 ani de viata intr-o singura noapte. Desi aveam in jurul meu oameni cu studii in domeniu, care imi spuneau ca nu e covid, ca nu am de ce sa ma consum, subconstientul meu ma electrocuta cu imaginile pe care le vedeam pe toate canalele media.

 

Asadar, ma intreb, oare cei care au pus gaz pe foc, de la micul `influentar`, la marele guvy, urland ca vine moartea peste noi, au sufletul incarcat?

 

Eu stiu ca diplomatia se aplica mai ales in astfel de circumstante, asta o stie toata lumea, deci flambarea mi se pare a fi cu foarte rea intentie.

 

Ok, recomandati masca, o recomand si eu (dar doar pe cele omologate, restul sunt doar de forma), recomandati dezinfectia generala (a tuturor spatiilor publice, constant) si distantarea, in general, nu doar in COVID ca eu, personal, cred ca pupatul pe obraji la fiecare intalnire, vorbitul nas in nas, astea sunt taranisme si mi-ar placea sa dispara. Iar spalatul pe maini... Sa recunoastem ca multi erau straini de el.

 

Realitatea e ca cine nu face toate aceste eforturi acum, pierde. Sau cel putin nu castiga nimic. Dar cei care seamana panica sa-si aminteasca de ce am scris eu aici, sa-si imagineze si sa vizeze un copil caruia ii cade tot parul de pe cap, sa-si imagineze spaima din sufletul lui.

 

Un alt aspect important pe care nu vreau sa-l ocolesc este opinia unor medici, care anunta, intr-un mod foarte grobian, ca sunt disperati ca oamenii nu se protejeaza. Ei stiu ca se va atinge un numar foarte mare de imbolnaviri. Stiu ca exista si va exista o criza a suprasolicitarii sistemului medical - care, sa fim seriosi, e suprasolicitat de 30 de ani la noi.

 

Medicii trebuie sa constientizeze ca empatia se aplica mai ales acum, indiferent de ce au scris pacientii lor pe FB sau ce au facut in pandemie. Daca au gresit, platesc cu sanatatea, iar asta nu e o nimica toata.

 

Si ca sa nu o mai lungesc, va asigur ca peste mai putin de un an, ai de sus vor intoarce armele catre ai de jos, medicii. Si atunci empatia asta o sa cantareasca mult, presa care nu mai e ce a fost o sa fie jelita... O sa fie o rascruce in care fie alegem sa fim UMANISTI, fie TEHNOCRATI. Eu o sa aleg intotdeauna sa fiu in tabara umanistilor, pentru tehnocratii isi schimba viziunile mai repede decat ma pot adapta eu la ele.

 

Si mi-as dori sa se inceteze cu scamatoria asta, cu acest mare hoax al testarii masive, alandala. E de porc, sunt bani patati cu sange, sunt banii de medicamente ai unor batrani, banii de mancare ai unor copii.
Testarea se face la nevoie, la prezentarea unor simptome. Distantarea si masurile de protectie nu se iau pe baza rezultatului unui test. De la inceputul pandemiei fiecare om trebuia tratat ca un `posibil infectat`.

 

In concluzie: “I know there are many people who have lost their loved ones or know people who have been forever impacted by this silent enemy - my family’s thoughts and prayers are with all of you through this difficult time. We all know the American spirit is stronger than this virus. We have proven that we can and will overcome this unexpected challenge. Thank you to all who have stepped up and helped in this uncertain time. To the frontline workers -- teachers, healthcare professionals, and many more -- my husband and I are grateful to you. You continue to make a difference every single day,”, Melania Trump.
Niciun "Vine moartea, purtati masca" etc.

 

Comunicarea este o arta, atunci cand nu te adresezi unei maini de prosti. Si daca `mana de prosti" nu e, de fapt, plina cu prosti, e bine ca aceia sa se simta jigniti si sa nu uite.

 

PS: Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi pana la capat. Sper ca am fost suficient de clara in exprimare. E un subiect despre care am 1 milion de taburi deschise in cap.
But what do I know...

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

 

 

* LEGEA ANTI-CLAN *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

LEGEA ANTI-CLAN

Cristian Diaconescu

Ameninţarea infracţională a clanurilor este reală, gravă şi de durată. De ani de zile, mii de români le cad victime. Structuri organizate, disciplinate şi cu ramificaţii transfrontaliere terorizează şi stăpânesc comunităţi întregi din România. Este o realitate pe care românii o simt pe pielea lor iar “statul ştie” de ani de zile.

Sunt zone din ţară în care aceste grupări hotărăsc viaţa oamenilor, cine iese din sărăcie dacă “jură supunere”, cine are imunitate în faţa justiţiei, cine conduce politic şi care este preţul pe care îl plătesc “aleşii” pentru sprijinul electoral din partea grupărilor.

Iar încălcarea înţelegerilor se plăteşte scump. Frica şi neîncrederea în autorităţi se răspândesc exponenţial.

De câte ori aţi auzit: nu se poate face nimic, sunt mână în mână. Nu o să schimb eu lumea!!!! Nu. Nu este laşitate. Este o formă de supravieţuire individuală în faţa unui flagel care scapă de sub control.

De aceea o reglementare specială prin care să se asigure cadrul legal necesar pentru o intervenţie în forţă a instituţiilor statului este necesară ACUM.

Orice persoană care dobândeşte, prin mijloace de crimă organizată, direct sau indirect, un folos patrimonial sau un beneficiu de orice fel, va trebui să răspundă penal şi civil.

Traficul de droguri sau persoane, spălarea de bani, extorcarea, şantajul, înşelăciunea, frauda, contrabanda, afacerile ilegale, crima, vătămarea corporală şi altele - comise în sistem de clan, bandă, grup infracţional organizat presupun un tratament judiciar distinct, agravant faţă de reglementarea actuală a fiecărei infracţiuni.

De multe ori organizarea unor persoane în grupări specializate în comiterea de infracţiuni este greu de dovedit. Este sancţionat cel care comite direct infracţiunea și care îşi asumă întreaga responsabilitate privind fapta, comanditarii scapând de răspundere în schimbul tăcerii executantului care, la rândul lui, beneficiază, pe perioada executării pedepsei, de ajutor pentru familie.

În această perioadă critică, datorită pandemiei, vulnerabilizarea societăţii a crescut exponenţial. Oportunităţile crimei organizate devin semnificative, profitând de problemele economice uriaşe cu care se confruntă oamenii. Este necesară o intervenţie categorică, fiind în discuţie siguranţa cetăţeanului, confruntată cu pericole iminente.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* DANSÂND CU CATASTROFA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DANSÂND CU CATASTROFA

 

Ciprian Mihali

În Cluj duhneşte îngrozitor de câteva zile, din cauza proastei gestionări a gropii de gunoi a oraşului. Prima veste proastă e că această duhoare nu e doar dezagreabilă, ci e şi toxică. A doua veste, şi mai proastă, este că ea se va menţine, se pare, mult timp de acum înainte şi va pune pentru multă vreme în pericol viaţa şi sănătatea clujenilor.

 

Putem spune fără ezitare că ne aflăm în pragul unei catastrofe ecologice. Iar asta nu ar trebui să ne mire foarte tare, pentru că, de ani de zile încoace, noi, ca societate şi ca umanitate, acumulăm fără încetare fragilităţi şi vulnerabilităţi. De ani de zile facem acrobaţii pe marginile prăpăstiilor.

 

Ca societate, în aceşti treizeci de ani nu am reuşit să creăm mecanismele umane, legale, legistice sau materiale care să ne împiedice să evităm posibilitatea unei catastrofe. Accidentele rutiere, incendiile majore, inundaţiile, secetele grave, tragediile umane cum a fost Colectiv sunt toate manifestări ale acestei fragilităţi societale care nu încetează să se întindă şi să se agraveze. Educaţia este un instrument prin care oamenii sunt învăţaţi să se ferească de sau să nu provoace catastrofe; dar educaţia este ea însăşi un dezastru. Legislaţia care ar fi trebuit să ne protejeze încurajează mai degrabă agresorii şi agresiunile de tot felul. Specialiştii care trebuie să apere vieţile omeneşte sunt puţini: unii au plecat, alţii sunt mai bine plătiţi de cei care distrug.

 

Mediul natural a fost agresat cu o violenţă sălbatică în ultimele decenii, iar revanşa lui nu va înceta să-şi facă simţită prezenţa în morţi şi suferinţe. Despăduriri agresive şi demente, distrugerea cursurilor râurilor, poluarea generalizată, construirea haotică, gestionarea iresponsabilă a deşeurilor – toate acestea fragilizează mediul şi, astfel, fragilizează existenţa umană individuală şi colectivă.

Ca societate, apoi, nu facem decât să contribuim şi noi la o mai sporită fragilitate a lumii în ansamblul ei. Globalizarea are, printre efectele ei majore, şi o distribuire planetară, mai mult sau mai puţin aleatorie, a dezastrelor omeneşti şi naturale: pandemii, războaie, dereglări climatice, conflicte civile, extremisme şi radicalisme, populaţii deplasate, regimuri politice obtuze, poliţii şi jandarmerii brutale, fake news, nu suntem feriţi de nimic din toate acestea. Nimic din ce am câştigat ca libertăţi individuale şi colective, ca securitate individuală şi colectivă, nu este garantat, totul se poate pierde într-o clipă.

 

Aceasta ar putea să fie pânza de fond a oricărui program politic: cum să ne ferim de o catastrofă? Cum să gestionăm un dezastru atunci când se întâmplă? Cine sunt aceia care se pot ocupa de asta? Cât de pregătiţi suntem fiecare în parte să înfruntăm explozia şi efectele unei catastrofe de orice fel?

 

Şi, ca să mă întorc la ideea de la începutul textului: cum putem să ne imaginăm o viaţă mai bună într-un oraş precum Cluj sufocat de efectele conjugate şi cu atât mai devastatoare ale pandemiei şi ale poluării?

 

(J: Preluare de pe Facebook)