* ÎN ROMÂNIA NU EXISTĂ PARTID DE STÂNGA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ÎN ROMÂNIA NU EXISTĂ UN PARTID DE STÂNGA

Mantzy

 

În România NU există un partid de stânga și asta este marea noastră suferință.

P̵S̵D̵-̵i̵ș̵t̵i̵i̵* Cineva a făcut un clip fake cu prostituate/aparent tranși făcând campanie pentru USRPLUS. În loc să răspundă ”așa, și? Care e problema? Ne mândrim că și muncitorii sexuali votează cu noi!”, USRPLUS s-a dezis și a strigat ”hoții, nu-i adevărat, nu suntem noi ĂIA!”.

În România, TOATĂ politica este făcută de o grupare tot mai tribală și exclusivistă de oameni bogați, cu haine, mașini și locuințe scumpe. Raportat la populația României, acești oameni reprezintă cu siguranță un procent dintr-o singură cifră. Ceea ce înseamnă că 90% din populația României este ignorată, într-o bătălie surdă între mai multe partide de dreapta și între câțiva votanți cărora traiul mult peste medie le permite să fie și mai vocali, și mai influenți.

Haideți să vorbim un pic despre politică, dreapta și stânga.

În primul rând, ar trebui să renunțăm de urgență la conceptul prea neclar de „liberali”. În Statele Unite, ”liberalismul” e considerat de stânga, în timp ce în Europa a fost asociat cu gânditorii de dreapta (de la Locke, Rousseau, Voltaire etc.).

Astfel, la nivel mondial și filosofic, singura diferențiere care trebuie și poate fi făcută între dreapta și stânga este următoarea: progres și schimbare (stânga) versus statornicie și păstrarea tradițiilor (dreapta). Progresism versus conservatorism. Progresismul este una dintre caracteristicile fundamentale ale stângii (iar conservatorismul ale dreptei) încă din 1789, când, la Adunarea Națională din Franța, delegații care doreau păstrarea stării de fapt s-au așezat în dreapta camerei, în timp ce militanții pentru schimbare s-au grupat în stânga. Tot cam de atunci, intelectualii au fost în general DE STÂNGA, în toată Europa, mai ales în Franța.

Din păcate, incultura politic-filosofică a politicienilor români de după 1989 ne-a aruncat într-o paradigmă ciudată și mare provocatoare de suferință: chinuiți de ”greaua moștenire” în care, din cauza lipsei de cultură, am asociat comunismul cu stânga, toți marii progresiști și intelectuali ai nației s-au declarat, din 1989 încoace, de dreapta. De la dreapta am așteptat schimbarea, de la dreapta am așteptat ideile, de la dreapta am așteptat traiul bun. Între timp, stânga a rămas asociată cu PSD-ul (și prin contaminare cu comunismul), chit că PSD-ul nu a avut în interiorul lor niciodată nici progresiști (din contră!), nici intelectuali, nici oameni buni care să vrea binele celor amărâți.

Așadar, stânga nu a existat și nu există. Ba din contră, a fost atât de aprig asociată cu comunismul de tot felul de tembeli încât oamenii cu puțin altruism din țara asta, în acești ani, s-au simțit automat datori să fie de dreapta.

Rezultatul de astăzi: două tabere politice care, în absența unor filosofii clare și a unui piculeț de suflet (aș zice eu), bâjbâie undeva între o dreaptă radicală și pe alocuri înspăimântătoare (PNL, PMP, deseori USR) și o dreaptă mai blândă (PLUS, PSD). Dreapta radicală se PREFACE din 1990 că vrea schimbarea, dar are în sânul ei oameni evident conservatori (Nicușor Dan este exemplul care-mi vine cel mai clar în minte, din actualitate, dar puteți alege pe oricine altcineva, din prezent sau din trecut), în timp ce așa-zisa stângă, adică PSD-ul, în mod clar nu vrea schimbarea, pentru că sunt cel mai mare partid și pentru că votanții lor sunt religioși, conservatori și tradiționaliști (deci oameni de dreapta).

Această evidență ridicolă a inexistenței unui pol politic care să reprezinte, zic eu, cam 60-70% dintre români, este și cea care ține oamenii în case la vot, lucru deja tradițional. Cum să voteze oamenii simpli, când politica este în mod evident un joc exclusivist și închis între niște semidocți care se cred a fi de dreapta și de stânga, când de fapt ei sunt doar niște dreptaci mai mari sau mai mici, bașca niște oameni rupți atât de realitatea poporului în care trăiesc cât și de cea a propriei profesii?

Am sperat (zadarnic) ca PLUS să sesizeze acest uriaș potențial politic (crearea primului partid serios și articulat de stânga din România) și să devină acel partid. A eșuat lamentabil, într-o alianță cu PNL și USR, care după mine sunt partide, repet, de dreaptă radicală.

Nu știu câți ați ajuns cu lectura până aici, dar vă mărturisesc că eu unul încă sper că stânga adevărată, stânga progresistă, stânga altruistă, stânga empatică, stânga intelectuală, stânga care vrea bine (sau măcar ”mai binele”) PENTRU TOȚI, nu doar pentru tribul ei, va putea exista, cândva, în România. Dacă și voi credeți asta, haideți să ne unim ideile și să vedem ce putem face. Nu pentru binele nostru, ci pentru binele celor din jurul nostru.

*inițial am zis că fake-ul a fost făcut de PSD, dar adevărul e că nu știm asta. Doar cei de la USR sunt siguri de asta, dar nici ei nu ȘTIU for a fact.

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

 

 

* TURISMUL CARE DISTRUGE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

TURISMUL CARE DISTRUGE

Ciprian Mihali

Am citit în ultimele zile multe mărturii despre starea jalnică a litoralului românesc, despre arhitectura de prost gust, despre prețurile obscene și serviciile proaste, despre muzica asurzitoare și munții de gunoaie. Am citit însă și reacții care spun că nu tot litoralul este așa, că sunt și oaze de curățenie și bun gust, de liniște și de politețe.

 

Același gen de constatare și de raționament putem să-l facem despre Maramureș, despre Valea Prahovei, despre orice stațiune sau loc atractiv din România.

 

Iar asta înseamnă două lucruri: pe de o parte, că ar fi o exagerare (unii i-ar spune denigrare) să susținem că totul în România este un dezastru. Nu este totul un dezastru, au supraviețuit prin miracol și grație unor oameni extraordinari locuri pline de frumusețe, de bun gust sau decență. Așa cum au supraviețuit peisaje de vis, înainte de a fi distruse de defrișări, microhidrocentrale sau tot felul de inițiative private ori spălări de bani.

 

Pe de altă parte însă, nu doar că nu vedem îmbunătățiri semnificative ale acestei stări de lucruri, dar putem constata cu ușurință an după an degradarea peisajelor naturale, turistice, urbane, rurale. Cu alte cuvinte, foarte multe dintre intervențiile noastre asupra acestor peisaje au fost de fapt niște agresiuni și niște mutilări ale naturii sau ale spațiilor de viață în comun, iar ceea ce se cheamă „convivialitate” și respect al unora față de ceilalți a fost transformat în libertate iresponsabilă și bâlci permanent.

 

Aceste peisaje sunt în cea mai mare parte a lor sluțite de prezența umană și nicidecum puse în valoare de ea. O prezență coruptă, incultă și lipsită de orice interes pentru viitor. Căci aceste intervenții sunt făcute în lipsa arhitecților, urbaniștilor, designerilor sau artiștilor sau cu participarea lor de formă și cumpărată pe bani frumoși. Așa cum cumpărate cu bani grei sunt și toate autorizațiile de la primării care au distrus cea mai mare parte din patrimoniul istoric al Maramureșului, pentru a-l înlocui cu case fluorescente cu bare de crom și termopan.

 

Cu foarte rare excepții, așadar, cu atât mai lăudabile, investițiile în turismul de destindere și cultural, în peisajul de munte, de șes sau de litoral, sunt pure și simple distrugeri, în mare parte ireversibile. Va fi nevoie de mult timp și de politici publice foarte ferme pentru a salva ce se mai poate salva. Ar trebui în primul rând dărâmate mii de așa-zise hoteluri și pensiuni și cocioabe, terase și tarabe, ceea ce este, desigur, imposibil. Ar trebui apoi cursuri susținute de educație civică și de sensibilizare la mediu pentru a stârpi flagelul poluării materiale, vizuale și sonore. Urmate de brațul lung și dur al legii pentru toate contravențiile în raport cu regulile traiului în comun.

 

Abia pe urmă ar trebui să începem să ne lăudăm cu peisajele noastre pitorești și cu frumusețile patriei. Adică după ce vom fi încetat să le agresăm cu munții noștri de prostie, de îngâmfare și de patriotism steril.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* PANDEMIA DE FRAUDĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PANDEMIA DE FRAUDĂ

 

Ciprian Mihali

 

Toată construcția politică a României de după 1990 se întemeiază pe simulacru, pe compromis și pe fraudă.

 

Simulacrul este calea cea mai rapidă de a transformă minciuna în adevăr și iluzia în realitate. S-a mimat democrația, s-au mimat alegerile libere, s-au mimat statul de drept și separația puterilor, s-a mimat dreptatea, s-a mimat educația, s-a mimat sănătatea. Și din când în când eșafodajul din carton al societății se prăbușește sub povara simulării, lăsând în urmă morți și tragedii. Din când în când mor oameni cu zecile, ca la Colectiv, pentru că toată lumea simulase respectarea legilor; zi de zi mor oameni pe străzi, pentru că Poliția simulează acordarea pe bune a permiselor de conducere, iar drumarii simulează că fac drumuri circulabile. Există o limită însă a simulacrului: moartea. Tot restul poate fi supus prefăcătoriei și minciunii, de la apa caldă și spitalele 3D în București până la diplomele de doctorat în toate domeniile în care oamenii pot fi omorâți mai ușor.

 

Compromisul este comportamentul ce decurge din absența oricăror principii sau valori morale. Anii 90 mai ales, dar și ce a venit după ei au așezat societatea românească într-o ierarhie nesfârșită a compromisurilor, care au extins spațiul legalului și moralului până la confuzia cu opusele lor. Legea nu e lege, e tocmeala. Binele nu e bine, dacă nu e bine pentru mine. Aranjamentul, înțelegerea, influența, tranzacționarea au sufocat orice posibilitate pentru majoritatea semenilor noștri de a mai distinge, chiar și azi, între ce e bine și ce e rău, între ce e drept și ce e nedrept.

 

Iar simulacrul și compromisul puse laolaltă dau ceea ce vedem zilnic în jurul nostru: o serie infinită de fraude. Gândurile mele de azi sunt inspirate de înregistrarea publicată de Vlad Voiculescu a fraudei obscene de la strângerea semnăturilor pentru candidații PSD la București. Toată lumea știe că așa se face dintotdeauna și toată lumea se bălăcărește în acest compromis în care se compromite democrația și în care se simulează adeziunea. La fiecare rând de alegeri se fraudează masiv aceste liste și nimeni, dintre cei care s-au perindat la putere vreme de 30 de ani, nu a avut dramul de onestitate să denunțe acest sistem mincinos și să-i pună capăt. Frauda a devenit un mod de a fi, nu e o acțiune nefericită printre acțiuni bune. Cei care fraudează, atât de numeroși încât imposibil de numărat în instituții și administrații, au făcut din fraudă comportamentul banal, nimeni nu se scandalizează, nimeni nu are procese de conștiință.

 

Simulacrul, compromisul și frauda sunt cele trei elemente non-chimice care compun aerul pe care îl respirăm. Poate că odată cu măștile împotriva COVID-19 vom reuși, în sfârșit și câtuși de puțin, să filtrăm puțin acest aer toxic cu care ne-am obișnuit dramatic de ușor.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Publicat și pe https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/297224178369017)

 

 

* 10 AUGUST 2018 – RĂSPUNDEREA POLITICĂ? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

10 AUGUST 2018 – RĂSPUNDEREA POLITICĂ?

 

Cristian Diaconescu

În 10 august 2018 am avut o demonstraţie de forţă împotriva românilor care cereau revenirea statului la valorile europene – democraţie, justiţie dreaptă şi egală pentru toţi.

În 10 august 2018 am văzut, în faţa clădirii Guvernului României, gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc, bătăi cu bastoane aplicate de forţele de ordine, agresarea zecilor de mii de cetăţeni care protestau paşnic. Nu a contat că erau femei, bărbaţi, copii, tineri sau bătrâni. Nu a contat că veniseră cu familiile să aducă baloane, flori sau simple pancarte cu mesaje de protest. Justiţia a condamnat câţiva provocatori care nu puteau răsturna un gard ce să mai vorbim de o “putere politică”.

Atât înainte dar mai ales după 10 august, politicienii aflaţi la putere i-au acuzat pe protestatari că au intenţionat “să schimbe guvernul, prin forţă “. “O tentativă de lovitură de stat” a anunţat, oficial, Prim ministrul de la aceea dată, printr-o scrisoare adresată Preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Junker dar şi în cadrul unei audieri, în sesiunea plenară a Parlamentului Uniunii Europene
Prin urmare, este de bun simţ să înţelegem că cineva din ierarhia politică care conducea ţară a analizat situaţia, s-a simţit în pericol şi a dat ordin structurilor de ordine publică să apere instituţiile statului şi să blocheze o “tentativă de lovitură de stat”.

DIICOT a constatat că nu a existat nici o tentativă de lovitură de stat, clasând dosarul sub acest aspect.

Din perspectiva justiţiei, acţiunile în forţă şi violenţele exercitate nediferenţiat împotriva tuturor manifestanţilor nu au avut nici o justificare, nici o legitimitate.

Dar cum rămâne cu decidenţii politici, care intenţionat sau din culpă - s-au considerat legitimaţi să ordone violenţele? Au invocat o “lovitură de stat” care judiciar s-a constatat că nu a existat, deci au acţionat în baza unei evaluări greşite sau “premeditate”, iar mii de oameni au fost afectaţi.

Există obligaţia morală dar şi legală să se spună adevărul, cu subiect şi predicat - nume, fapte, date, etc. Nimeni nu are dreptul să se ascundă în spatele cuvintelor “organele în drept să facă lumină”. Dacă va fi aşa vom mai aştepta cel puţin 30 de ani. S-a mai întâmplat!

Oricum vom rămâne, în istorie, ca fiind singurul stat membru al UE şi NATO care ar fi trecut printr-o tentativă de lovitură de stat. De aceea, ca urmare a hotărârilor justiţiei, este imperios necesară şi urgentă infirmarea acestei aberaţii în dialogul cu Comisia Europeană şi Parlamentul European.

Partenerii ne întreabă!

 

(J: Preluare de pe Facebook)