marți, 16 iulie 2019


* TREBUIE SA-I FIE CLAR ORICUI

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



TREBUIE SA-I FIE CLAR ORICUI!

Alexandru Ghillis


Scria zilele trecute jurnalistul Ancelin Roseti intr-o postare pe Facebook si apoi preluata pe <Jurnalism independent. Total independent>:

Citez: „Cineva, cu spirit de turmă, în seara aceasta, chiar mă obliga să fiu fericit, să sar în sus de bucurie, din raţiuni patriotice, din dragoste de ţară... Mi-a explicat cum stau lucrurile cu patriotismul... Ce mai...!, nici cei din linia întâi nu s-au jertfit cât se jerfea el de bucurie. Când l-am întrebat dacă ar fi de acord ca 10% din venitul său lunar să fie oprit pentru a contribui la pregătirea/antrenamentul Simonei Halep adică pentru a-şi spori "mândria de a fi român" , a pus patriotismul în cui, a dat cu el de gard, i s-a stins bucuria, a spus că gândesc în clişee.” (https://jurnalism-independent.blogspot.com/2019/07/inseamna-fapte-nu-galerie-vrei-sa-fii.html).  Eu voi merge pana la capat, incercand sa pun punctul pe <I>.

Trebuie sa fie clar pentru oricine si pentru totdeauna ca excelenta tenismena Simona Halep este o sportiva profesionista si, ca orice sportiv profesionist, pentru ea tenisul este principalul sau mijloc de trai. Al ei si, implicit, al familiei sale. Desigur, un trai pe masura performantelor! Acestea-s rodul puternicei sale ambitii si a nenumaratelor ore de antrenamente epuizante, dedicate tenisului, pentru a se bucura de cele mai bune rezultate, in final materializate in bani. Multi bani!

Ca atare, pe langa obligatiile sale, identice oricarui cetatean roman, de a-si achita toate darile legale catre stat, deja celebra campioana este complet libera de a face orice fel de investitii profitabile familiei care sa creeze si posibile locuri de munca pentru alti cetateni ori sa initieze acte de caritate. Astfel ca Simona Halep nu are niciun fel de alte obligatii fata de nimeni. Absolut toate rezultatele formidabile obtinute de ea sunt numai si numai roadele muncii sale! Da, este o mare sportiva romanca, ajunsa sa fie recunoscuta si apreciata pe plan international, pana la cele mai inalte niveluri!

luni, 15 iulie 2019


* Un rateu in publicitate mascata?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Un rateu in publicitate mascata?

Alexandru Ghillis

Nu mica mi-a fost surpriza intr-una din serile trecute, vazand in coltul bulevardului bucurestean, unde imi am locuinta, un taxi galben in asteptare de clienti si, alaturi –  la mai putin de un metru – pe trotuar, patru trotinete electrice, dintre care trei azvarlite alandala pe jos si doar una ramasa la verticala. Desigur ca fusesera lasate cuminti de o firma, pentru a fi inchiriate de amatori cu ajutorul telefoanelor mobile.

Ma uitam curios la taximetristul care statea impasibil la volanul Loganului sau galben si parca toata atitudinea ilustra statutul sau de invingator asupra dusmanului (trotinetele). Era, cred, un suporter ori unul dintre numerosii taximetristi care au populat recent Piata Victoriei, in fata Guvernului si s-au declarat vocal, cu surle si claxoane, impotriva concurentei (legale!) din partea firmelor de ridesharing si, mai nou, a celor a trotinetelor electrice. Care, vezi Doamne, le iau eventuala clientela si-i aduc pe ei, sarmanii, la “sapa de lemn”!

Nu vreau sa sustin ca omul asta era neaparat autorul barbariei din dreptul masinii sale, dar se folosea evident de ea. Fiindca, de n-ar fi fost asa, ar fi putut sa gaseasca un alt loc de parcare pentru a prelua clienti. Dar nu, el exploata in tacere jalnica imagine creata, probabil in ideea nefericita ca e si asta o forma de publicitate.

Putin mai tarziu, cam peste circa o ora, vedeam din balconul apartamentului scena dezolanta, care era neschimbata. Nici urma de clienti dornici sa ia taxiul. Apoi, nu m-a mai interesat! Era tarziu.

duminică, 14 iulie 2019


* Patriotismul înseamnă fapte, nu galerie!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Patriotismul înseamnă fapte, nu galerie!


Ancelin Roseti


Am observat că foarte mulţi nu fac distincţia între a fi fanul cuiva, sau a fi pasionat de un sport, şi sentimentul patriotic le confundă. Aceştia îşi consideră strigătele "Gol!", "Hai Simona!", "Hai România!", "Hai Steaua", "Hai ceva care să fie românesc!" (ţuica, bunăoară!!!), drept acte de vitejie, gesturi eroice prin care îşi apără şi-şi iubesc ţara (limba ei, nu ea este duşmanul României).
 
Cineva, cu spirit de turmă, în seara aceasta, chiar mă obliga să fiu fericit, să sar în sus de bucurie, din raţiuni patriotice, din dragoste de ţară... Mi-a explicat cum stau lucrurile cu patriotismul... Ce mai...!, nici cei din linia întâi nu s-au jertfit cât se jerfea el de bucurie. Când l-am întrebat dacă ar fi de acord ca 10% din venitul său lunar să fie oprit pentru a contribui la pregătirea/antrenamentul Simonei Halep
adică pentru a-şi spori "mândria de a fi român" , a pus patriotismul în cui, a dat cu el de gard, i s-a stins bucuria, a spus că gândesc în clişee.

Oare câţi dintre "patrioţii" aceştia ar fi, la o adică, de acord cu o astfel de iniţiativă şi câţi ar spune/gândi: "Dar ce treabă am eu cu ea? Ce îmi dă mie ceva din ce câştigă?" Nu că ar fi o gândire rea, dar ce facem cu gargara patriotică?

Și încă o problemă nu-mi dă pace: cum se face că ne mândrim (nu-i rău!) numai cu sportivi? Cam pe când avem de gând să ne mândrim și cu vârfurile altor domenii, cu Constantin Brâncuși, cu Victor Brauner, cu Sergiu Celibidache, cu Dan Grigore, cu Mircea Eliade, cu George Emil Palade, cu Panait Istrati, cu Tristan Tzara etc.
sau chiar numai cu valorile naționale, care nu au cucerit culmile lumii? Lipsa mândriei noastre să aibă drept cauză faptul că în biblioteci, în librării, în sălile de concert, în muzee, în galeriile de artă, în laboratoare nu pot fi aclamate aceste valori "Hai Cioran!", de pildă?

Băgați-vă mințile în cap, stimați "patrioți", lăsați strigăturile în seamă fanilor!
patriotismul înseamnă fapte, nu galerie.

[Preluare de pe Facebook]

sâmbătă, 13 iulie 2019


* Intelectualii fara misiune

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Intelectualii fara misiune

Ciprian Mihali

Nu e zi in care sa nu-mi propun sa contribui putin la optimismul si la speranta celor care mai au rabdarea sa ma citeasca. Nu e zi in care sa nu ma gandesc ca avem, ca intelectuali publici, datoria de a gasi intelesuri lucrurilor si intamplarilor din jurul nostru si de a le face accesibile si celor care cauta, asemeni noua, sa inteleaga incotro mergem.
Dar nu e zi in care sa nu fiu sfasiat intre doua constatari: pe de o parte, marturii precum cea a lui Cosmin Naluca, vorbindu-ne despre ruina in curs a unei tari si despre efectele ticalosiei, coruptiei si prostiei, efecte care incep sa se cuantifice in morti, mai ales printre cei saraci si neajutorati.
Pe de alta parte, niste exaltati (intelectuali sau ce or fi ei) ne vorbesc de pericolele care ameninta patria noastra din partea tuturor "ismelor" imaginare si de urgenta nevoie de revenire la traditiile medievale, singurele ramase pure si neafectate de efectele devastatoare ale modernitatii. Cica tot ce e modern ne-a facut sa ne pierdem trupurile si sufletele; pana si rata mare a esecului la bacalaureat s-ar datora actiunii devastatoare a moravurilor moderne asupra familiei traditionale.
Si atunci realizezi schizofrenia care cuprinde o societate care nu a fost niciodata mare iubitoare de ratiune, de logica, de claritate si de argumentatie. O societate in care o mana de intelectuali modesti, dar plini de sine, traiesc in lumea imaginara a propriilor fantezii si frici, acuzandu-se unii pe altii de tot felul de tradari ale religiilor lor, iar o societate intreaga e complet debusolata si lipsita de unelte mentale care sa o ajute sa se regrupeze, sa se mobilizeze si sa se orienteze intr-o directie pozitiva spre viitor.
În tot acest timp, oameni care nu au timp de lecturi nici din Parintii Bisericii, nici din Parintii socialismului sau ai liberalismului, se inghesuie inuman in trenuri, in spitale sau pe sosele, cu singura speranta de a ajunge acasa sanatosi, chiar daca nu i-au citit pe poetii medievali sau pe teoreticienii contemporani ai dreptei si stangii.
Intelectualii, atatia cat vor fi fiind, prefera galceava din varful buzelor si like-ul responsabil intre doua postari cu tablouri, cladiri celebre sau texte in limba engleza. Nu e cazul sa produca proiecte, idei, sperante sociale, sa participe la dezbateri publice care sa priveasca viitorul societatii, solidaritatea si responsabilitatea intergenerationala, ideea de dreptate sau de bine public. Misiunea lor s-a incheiat cu mult inainte de a incepe vreodata.

[Preluare de pe Facebook]


* ACEST LUCRU (3,5 x)

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



ACEST LUCRU (3,5 x)

Ciprian Mihali
 
"E foarte bine ca doamna Kovesi este aici. E foarte bine ca a fost invitata, dar eu am spus si repet ACEST LUCRU. Opinia mea personala e ca fiecare trebuie sa isi lamuresca anumite LUCRURI atunci cand candideaza pentru o functie si ACEST LUCRU va fi si in beneficiul domniei sale.
Atata timp cat exista aspecte legate de domnia sa, eu personal nu cred ca e oportuna o sustinere.
Fiecare avem dreptul la opinie, daca aceste opinii sunt divergente, ACEST LUCRU nu este neobisnuit. De fiecare data am spus ca atunci cand cineva accede pentru o functie nu trebuie sa aiba semne de intrebare si nu ma refer aici doar la doamna Kovesi, ci la oricine ar vrea asta.
Stiti foarte bine ca doamna Kovesi a fost revocata de un ministru care facea parte din guvernul pe care il conduc si sustin ceea ce am sustinut si atunci", a precizat Viorica Dancila.
_________________________________
Stiu ca e criza de subiecte in lumea virtuala odata cu venirea verii. Stiu ca suntem totusi obositi de la ineptiile cotidiene ale doamnei VVD. Dar e ca o datorie pentru noi, oameni lucizi si cu un dram de inteligenta, sa veghem la sanatatea limbii române, sa nu ne lasam coplesiti de primitivismul exprimarilor acestei doamne, care denota grave carente si de educatie, dar si de logica. Pur si simplu nu putem avea incredere ca cineva poate conduce guvernul Romaniei cata vreme nu stapaneste capacitatea de a formula corect o idee, de a lega doua propozitii cu sens intre ele.
De aceasta data, sa luam cateva expresii:
1) "Fiecare trebuie sa isi lamuresca anumite lucruri atunci cand candideaza pentru o functie". Ce Dumnezeu inseamna asta? Ce lucruri sa isi lamureasca? Ce fel de formulare e asta? Sa isi lamureasca siesi, in mintea lui, pentru el insusi? E o chestiune de introspectie, de analiza a constiintei sau e o nevoie publica de clarificare? Nici macar nu sunt convins ca "a-si lamuri" este foarte corect spus in limba româna. Asa cum e responsabila de bugetul tarii, doamna VVD trebuie sa fie responsabila si de claritatea si univocitatea exprimarilor sale. Expresiile gresit folosite pot declansa - la nivelul sau de responsabilitate statala - razboaie, conflicte, suferinte.
2) "Atata timp cat exista aspecte legate de domnia sa". Dar asta ce inseamna? De fiecare dintre noi exista un milion de aspecte care sunt legate, noi suntem cu totii legati de diferite aspecte. Si cred ca si de doamna VVD sunt nenumarate aspecte care sunt legate. Dintotdeauna si pentru totdeauna exista aspecte legate de fiecare dintre noi. Legate strans ca un coc, legate usor ca o brosa si chiar dezlegate, ca ideile ce zburda aiurea. Omul e multimea aspectelor sale. E mai clar asa?
3) "Atunci cand cineva accede pentru o functie nu trebuie sa aiba semne de intrebare". Dar, nu va suparati, semne de exclamare poate sa aiba? Dar alte semne de punctuatie?
In ce imprejurari si cu ce inzestrari intelectuale ajunge cineva sa vorbeasca in halul acesta? Cum se poate ca tot ce s-a facut in logica de la Aristotel pana azi sa fie dispretuit cu atata furie? Cum se poate ca limba romana sa fi ajuns o povara atat de blestemata?
Suntem condamnati sa ne suiere mintile tot mai ascutit, ca si cum ar trebui sa ascultam cantecul sirenelor analfabetismului si inculturii. Nimeni nu pare sa fie capabil in acest moment sa puna capat agoniei limbii romane, provocate de aceasta putere eliberata in sfarsit din chingile logicii si gramaticii.

[Preluare de pe Facebook]

joi, 11 iulie 2019


* Aceasta-i opinia mea:

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Aceasta-i opinia mea:

Ancelin Roseti


Dacă cititorii nu ar fi pe cale de dispariţie, deci dacă ar exista cititori, oameni cu gusturi estetice, rafinate (fiindcă vorba lui Walt Whitman, nu poţi avea un poet mare, fără să ai un public mare), şi dacă banii publici s-ar scoate din joc, şi prin asta, implicit, horele şi cumetriile politice (şi nu numai), datorită cărora unii ajung "clasici în viaţă", în vreme ce scriitorii valoroşi sunt ignoraţi, începând de a doua zi, nu numai că "topurile" literare s-ar schimba radical, nemaiauzind de "geniile" actuale (hotărâte de gaşcă, ai cărei membri, fireşte, sunt toţi "genii" -- după "criteriul valoric" eu zic de tine, tu, de mine) până la sfârşitul lumii, dar imediat ar dispărea şi găştile, pupincurismul, sinecurile, nonvalorile, impostorii, veleitarii, numărul revistelor literare, editurile, ştabii literari, sforile înălţătoare, cumetriile axiologice toate, şi încă altele, ajunse "criterii valorice".
 
Atâta vreme cât literatura română se învârteşte în jurul banului public, deci există prin el, orice "schimbare" nu va fi decât o schimbare de găşti (cum a fost şi până acum), fiindcă pe cei mai mulţi dintre scriitori (imensa majoritate) nu răul din lumea literară îi deranjează, ci faptul că nu sunt şi ei cooptaţi în acea coterie capabilă să le aducă avantaje, glorie, bani, funcţii, legitimaţii de "genialitate" etc.

Ce revistă care ar trăi din reclame publicitare şi din vânzarea tirajului ar îngădui să publice tot felul de ageamii şi de veleitari (sau ar permite ca aceştia să fie lăudaţi în paginile ei)? Ce editură care scoate cărţi pe banii ei, vânzându-le în librării (nu pe banii statului, ca acum, fentând tirajele şi băgându-şi, cu japca, prin pile politice, cărţile pe gâtul bibliotecilor, care tot cu banii statului le achiziţionează) ar publica tot soiul de veleitari şi de amatori pe care nu-i cumpără, nu-i citeşte şi nu dă nimeni doi bani pe ei? (Cât priveşte literatura comercială, treaba editurilor, sunt bani privaţi, e o afacere. Editurile care se respectă vor scoate literatură adevărată, prin asta câştigându-şi statutul de editură mare, serioasă
nu prin bani luaţi de la stat.)
 
Banii publici atrag corupţie şi impostură. Adevărata valoare a "geniilor" lăudate, din literatura română contemporană, o afli, în privat, la masă, chiar din gura celor care le-au lăudat în reviste sau care le-au premiat. Acei mai puţin familiarizaţi cu uzanţele din lumea literară ar rămâne cu gura căscată, auzind că, in realitate, "geniile" zilei sunt la celălalt pol şi că apologeţii cumetri nu dau doi bani pe valoarea lor literară şi pe cărţile lor. 
Singurul, din câte ştiu eu, care a recunoscut public că volumele prezentate de el, pe ProTV, nu reprezintă, de multe ori, neapărat valori literare, a fost Dan. C. Mihăilescu -- care, de altfel, în multe rânduri, a pus degetul apăsat pe rana lumii literare. Cu mulţi ani în urmă, nemultumit de valoarea unora dintre autorii acceptați de ICR, în acea zi, în urma unei şedinţe, din care tocmai ieşise, domnia sa se întreba despre cineva anume (căruia nu-i voi da numele, pentru a nu da naştere la alte discuţii): "Eu nu ştiu pe cine ar putea interesa, în străinătate (fiind vorba despre traduceri n.m.), scrierile sale!" -- am citat din memorie, deci nu ad litteram, însă ideea e exactă.

Asta e situaţia, în România, cu lumea literară, şi nu numai! Asadar, dacă avem pretenţia că luptăm pentru dreptate, pentru corectitudine, dacă dorim, într-adevăr, să schimbăm în bine lucrurile, e musai să fim corecţi, cinstiţi, obiectivi, să renunţăm la găşti, la obedienţă, la cumetrii, să avem instinctul adevărului şi curajul de a spune lucrurilor pe nume - altminteri, vorba lui Aurel Baranga, nu e decât vrăjeală şi gavareală.

[Preluare de pe Facebook]

miercuri, 10 iulie 2019


* Sorina - un copil norocos

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Sorina – un copil norocos

Angela Tocilă


Superficialitatea și prostia omenească nu încetează să mă surprindă. Citesc comentariile unora și altora despre Sorina, xigăncușa adoptată de doi români din USA care, evident, după părerea psiholoagelor de facebook, n-o iubesc. Mama adoptivă are privirea rece, ca de gheață și ia priviți cum o strânge pe fetiță de mânuță, cum o forțează să stea la poză... Ce dacă fetița zâmbește senină, or fi drogat-o, altfel nu se poate!

V-aș ruga să fiți atenți puțin, psiholoage și psihologi semianalfabeți specializați în limbajul trupului: zâmbetul și expresia unui copil sunt cele mai bune indicatoare despre starea copilului. Copil care, cu siguranță știe deja să mintă din gură dar nu știe să mintă din zâmbet sau privire.

Apoi, în țara în care fără aportul angajaților, funcționarilor, medicilor, asistenților, infirmierilor și paznicilor, n-ar fi existat ”instituții” de exterminare prin înfometare, neglijare, bătaie și teroare psihologică ca Gighid și alte orori, să-mi fie cu iertare, dar cei mai mulți ar trebui să tăcem din gură. Ne-a văzut toată planeta cât de câinoși și neomenoși putem fi, cât de crude pot fi femeile cu copiii care nu sunt ai lor, cât de hoți suntem încât să le furăm și bruma de mâncare care se-ndura partidul s-o arunce ca la câinii de pripas acelor copii ai nimănui, siliți să îndure toate suferințele prin care poate trece un om, în ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai frumoasă perioadă din existența lui: copilăria.

Să nu mai pomenesc de cei morți în condiții pe care poate, nici nu ni le putem imagina. Și atunci au venit străinii și au adoptat, unii, nedorind să despartă frații au luat câte doi-trei, cum a făcut doctorul 
Ron Federici când l-a adoptat pe Petric Federici și pe ceilalți doi frați ai săi, supraviețuitori ai unui orfelinat românesc. Copiii există și acum și au toate organele vitale la loc, chiar dacă cele mai multe sunt operate din cauza unor afecțiuni datorate malnutriției și neglijenței înfiorătoare a celor care se presupunea că trebuie să aibă grijă de ei. Trăiesc vieți cât se poate de normale având în vedere condiția lor, lacunele imposibil de umplut după o vârstă și handicapurile fizice și psihice. Dacă ar fi rămas în țară, cu siguranță ar fi trăit pe străzi, prin canale și gurile de metrou până la moarte.
Cred că, sub grija asta mascată se ascunde și perfida, hâda invidie pe norocul fetiței. Adică, cum, domnule? Ce să caute xiganca asta la New York? I-auzi... Și ăia de n-au mâncat salam cu soia și au plecat, să fie sănătoși acolo unde sunt dar să nu se bage în treburile noastre. Să ne lase că știm noi să avem grijă de copiii orfani; mai un like, mai un share, mai un comentariu milos sau furibund, după cum avem dispoziția... 

Să tăcem; i-am făcut rău destul stârnind iureșul acesta în jurul ei. Să tăcem și să-i dorim copilei un drum bun în viață pentru că oricât de rău ar ajunge acolo, cu siguranță îi va fi mai bine de o mie de ori decât dacă ar fi rămas aici să mănânce răbdări prăjite (cu soia) și să doarmă prin boscheți.

[Preluare de pe Facebook]