miercuri, 4 decembrie 2019


* VIITORUL *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


VIITORUL

Ciprian Mihali

Rezultatele evaluării PISA nu trebuie citite doar din perspectiva distrugerii învățământului în ultimii 30 de ani, ci, mai ales, din aceea a viitorului mediu și îndepărtat. Copiii evaluați în 2018, cei introduși așadar în mecanismul educațional de analfabetizare, își vor termina studiile preuniversitare spre anii 2028-2030, iar cele universitare spre 2030-2035. Ei vor deveni membrii cei mai activi ai societății într-un orizont de 15-20 de ani, pe acest temei educațional precar și compromis, care nu le-a oferit nici măcar competențele minimale pentru operații simple sau judecăți elementare.
Dacă în acest moment, printr-o acțiune de urgență bazată pe consens național, toți cei cu putere de decizie în România lansează un program de terapie intensivă pentru educație, rezultatele lui vor fi vizibile abia în 10-15 ani. Este perioada în care noi și cei care vin după noi trebuie să putem rezista și să ținem societatea în viață. Altfel, daunele pe care riscă să le producă analfabetismul și toți actorii lui se pot dovedi ireversibile.
Dar, pentru moment, nici palidul program prezidențial „România educată”, nici prestația modestă a unei ministre nelalocul ei și nici dorința rectorilor de partid (aceia care de ani de zile contribuie la distrugerea învățământului românesc) de a se eterniza pe posturi dincolo de două mandate nu ne încurajează să credem că ar exista în societate forța și voința necesară pentru a lansa un program de reabilitare a educației românești.
Dezastrul educației are vinovați preciși. Vina acestora constă nu doar în aceea că au privat generații întregi de pasiunea și bucuria cunoașterii, de șansa unei evoluții armonioase a personalității, ci au privat o societate întreagă de șansa unei dezvoltări durabile. Au sufocat infinite posibilități de afirmare a României ca o națiune demnă și puternică. O țară în care jumătate dintre copii sunt analfabeți funcționali este o țară cu un viitor îngustat, hărăzită înapoierii, prejudecăților, obscurantismului și manipulării. Este o țară în care orice amenințare devine pericol real, potențat de incapacitatea de a reacționa, de a evalua situațiile critice și de a găsi soluțiile bune. Vedem deja manifestări ale acestui pericol în catastrofele care au avut loc până acum.
Ne așteaptă cel puțin 10 ani grei și apoi alții, mult mult mai grei, dacă nu facem ceva. AZI.


marți, 3 decembrie 2019


* ULTIMA DILEMĂ *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


ULTIMA DILEMĂ

Angela Tocilă

Nu înțeleg surpriza după ce s-a publicat statistica analfabetismului funcțional, aflat în creștere grațioasă, la 44% din totalul efectivului de tineret bovin rumegător prin școlile de calitate ale patriei. Nu știu ce așteptări aveați, în condițiile în care se poate constata aici, pe Facebook, că multe cadre didactice au probleme cel puțin de punctuație și e de la sine de înțeles că așa îi învață și pe cei care au avut ghinionul să nimerească să fie educați de un analfabet funcțional care a vrut neapărat în învățământ, să strice și el ceva fundamental pe timpul vieții sale în țara asta. Asta e ceea ce se numește ”aport decisiv”.
Am constatat că studenții de azi nu știu să citească. Nu au intonație, ceea ce înseamnă că nu cunosc rolul semnelor de punctuație iar cuvintele mai complicate sau al căror înțeles nu-l cunosc, le silabisesc. Au idei, dar nu le pot exprima pentru că nu au vocabular. Nu au vocabular pentru că nu citesc, iar dacă o fac, citesc exclusiv pe net, unde tendința de a citi pe diagonală și fără a căuta înțelesul cuvintelor în dicționar e ceva uzual și aplicat, atâta vreme când la un click distanță e un chat în care poți să mugești laolaltă cu restul cirezii, cu semenii tăi cu diplome universitare.
Învățământul românesc e răspunsul la cererea clientului care vrea cantitate și nu calitate, de dragul unei diplome universitare, cu care constată că se poate șterge la fund în wc-ul magazinului de haine în care clientul devine vânzătoare sau al shaormeriei unde taie ceapa. E un concurs de diplome între părinții cu grup de watssap, grup în care și ei se străduiesc să pară cei mai deștepți. O mascaradă care durează de zeci de ani, în care se învârt banii ce curg dintr-un robinet nesecat. Statul se preface că-ți educă copilul, tu te prefaci că totul e în regulă, și oricum ești prea ocupat și prea tâmpit uneori, ca să-l poți ajuta la teme, deja dintr-a patra. Plătești fakooltatea, că nu ești vreo sărăkie care nu-și permite să-și țină copilul în școli sau să-i plătească restanțele. Lasă, să aibă copilul diplomă, că-n ziua de azi nici femeie de serviciu nu mai poți fi fără una. Exact.
Și, în sfârșit, ultima dilemă: Cum au dat niște țărani analfabeți, încălțați cu opinci, atâtea generații de oameni străluciți acestei țări, țărani care poate că știau, cel mult, să-și iscălească numele, iar acum, când suntem kivilizați și avem tehnologia la buricele degetelor, scoatem din școală idioți pe bandă, care nu știu să citească? Cum?

* IMPROVIZAŢIA ŞI LIPSA DE VIZIUNE *


Eşti atras(ă) de jurnalism şîncerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici? 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


IMPROVIZAŢIA ŞI LIPSA DE VIZIUNE

Ciprian Mihali

Senzația pe care ți-o transmite statul român, prin instituțiile sale centrale, prin politicienii lui, prin administrațiile lui locale, este că lucrează cu sârg la blocarea viitorului. De la haosul legislativ până la amenajarea urbană, de la mintea încâlcită și egoistă a politicienilor până la miile de comisii absurde, inumane și disfuncționale, totul participă la sufocarea posibilității de a organiza un viitor mai bun în primul rând pentru noi înșine și apoi pentru copiii noștri.
Luați cazul administrației bucureștene: milioane de euro cheltuite pe un spectacol luminos de prost gust, alte milioane pe borduri care se schimbă odată la trei luni, alte și alte milioane pentru niște vaze uriașe din beton aruncate peste alt beton și în care se plantează niște buruieni leșinate. În tot acest timp, Bucureștiul crapă pe dedesubt, îngheață la suprafață și așteaptă ca baciul din Miorița o catastrofă. Nimeni nu pare să gândească și să acționeze dincolo de ziua de azi, nimeni nu are un plan despre cum ar trebui să arate capitala țării în 2030.
Te plimbi printr-un oraș românesc și te întrebi de ce lucrurile sunt întocmite atât de absurd. Ce fel de minți gândesc organizarea spațială a clădirilor, a circulației, a mobilierului urban? Ce fel de oameni bolnavi îmbolnăvesc zeci și sute de mii de oameni în fiecare zi cu măsurile lor aberante, cu violența lipsei lor de rațiune și de grijă pentru ceilalți?
Dacă nu oamenii sunt preocuparea principală a amenajării unui oraș, atunci pentru cine se face orașul acela? Dacă oamenii lipsesc din planificarea urbană, atunci ce planifică administrațiile, arhitecții și urbaniștii lor oficiali? Dacă aceștia produc un oraș violent și incoerent, de ce ar fi mințile oamenilor care îl locuiesc altfel?
Cred că asta face încă diferența majoră dintre orașele făcute cu cap și orașele făcute de administrații corupte și lipsite de viziune: senzația că mergând prin oraș lucrurile, de orice fel, îți par la locul lor, opusă senzației că totul e aiurea, că haosul din minți coboară pe străzi și începe să dirijeze circulația și să organizeze mersul nebun spre un viitor complet necunoscut. Opoziția dintre regula făcută de oameni atenți la oameni și legea absurdă, kafkiană, care justifică absurdul și inumanitatea.
Prea mulți români din România sunt plătiți gras de statul român să facă praf viitorul tuturor românilor.

[Preluare de pe Facebook]

luni, 2 decembrie 2019


* PATRIOTISMUL NU SE STRIGĂ, SE  DEMONSTREAZĂ *


Eşti atras(ă) de jurnalism şîncerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici? 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


PATRIOTISMUL NU SE STRIGĂ
SE  DEMONSTREAZĂ


Corina Băcanu


Observ că s-a umflat cereala patriotismului în diverși cocoși și găini ambetate de emoția Zilei Naționale. Textul meu de ieri le-a oprit micul în gât și n-au mai putut regurgita în liniște. Au venit cu pieptul dezgolit să își manifeste revolta că nu sunt eu patrioată, ba mai mult, că le stric bucuria Unirii. Fasolea și cârnații nu au mai avut gust din cauza mea, costița și murătura s-au unit greșit în stomăcele.

În primul rând vreau să precizez că toți cei care intră aici cu argumente ad hominem primesc block pe loc. Nici măcar nu mă voi mai deranja să răspund. Dacă vreți respect, atunci hai să dezbatem afirmațiile despre un fapt, nu să atacăm persoana care a făcut afirmațiile. Discreditarea argumentului este unul dintre motivele pentru care nu dau doi bani pe emoțiile voastre patetice.

Apoi, dacă tot vă dați patrioți, învățați să scrieți corect în limba română. 90% dintre cei care ați ajuns pe pagina asta ca să îmi arătați mușchii voștri flasci de patrioți, sunteți agramați. Să îți cunoști limba maternă este cea mai mare cinste pe care o poți face țării tale.

Apoi patriotism nu înseamnă să declari că ești patriot și să aplauzi ca foca o defilare. Patriotism înseamnă să ieși la vot, să fii profesionist, să nu parchezi în locuri nepermise, să suni la Poliție când auzi strigăte de ajutor, să sari în apărarea femeilor și copiilor abuzați, să nu mai claxonezi ca disperatul în trafic, să nu conduci beat sau drogat, să nu te închini cu o mână și cu alta să bați un animal, să vrei să fii cel mai bun în meseria ta, să donezi pentru cei care au nevoie de ajutor, să fii implicat civic, să nu vorbești la telefon în trafic sau la cinema, să îți pese de semenii tăi.

România înseamnă oameni. Patriotismul nu se strigă, se demonstrează. Țara asta va crește când vom fi în stare să o ducem mai departe. Până acum nu am fost. Nu dau doi bani pe sentimentele voastre de patrioți patetici care își îngroapă capul în nisip de Crăciun, de Revelion, de Paște și de 1 Decembrie. Mi se par ridicole manifestările astea ieftine de efuziune sentimentală când fix în secundele în care voi vă simțiți mândri că sunteți români, 900.000 de copii suferă de foame.

Respectul pentru strămoșii care au permis să devenim o țară se sărbătorește cu reflecție și bun simț, nu cu parade inutile și mațe îngroșate.

Fiți patrioți în suflet și în comportament, că pentru gargară ieftină mă uit la știri cu politicieni!

[Preluare de pe Facebook]

sâmbătă, 30 noiembrie 2019


* O OFENSĂ IMPARDONABILĂ * 


Eşti atras(ă) de jurnalism şîncerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici? 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


O OFENSĂ IMPARDONABILĂ

Sebastian Duma

Este o rușine pentru întreaga magistratură română ceea ce se întâmplă zilele astea la instanțele și parchetele din România, când majoritatea lor au votat pentru pensionarea anticipată după numai 20 de ani de activitate (mulțumim PSD, ALDE, UDMR și Tudorel Toader).

Este o rușine și o ofensă adusă tuturor celorlalte categorii profesionale din țară. Cu ce este mai special un procuror sau un judecător decât un doctor, o asistentă medicală sau o infirmieră care are grijă de unul sau mai multe saloane pline cu bolnavi, făcând operații, perfuzii, injecții și schimbând așternuturi ca să nu se sufoce pacienții, la propriu, în propriile dejecții? Sau decât un arhitect și/sau un inginer constructor care răspunde, de-a lungul carierei profesionale, pentru buna execuție a mii de construcții, civile, comerciale sau industriale care adăpostesc oameni, ființe vii? Sau decât un căpitan de aeronavă sau navă de pasageri ori comercială, care răspunde de siguranța sutelor sau miilor de oameni de la bord, pasageri și echipaj, voiaj după voiaj? Și exemplele ar putea continua...
Fiecare dintre noi suntem importanți pentru societate acolo unde ne desfășurăm activitatea, prin specificul și natura muncii pe care o prestăm. Dar asta nu ar trebui, în niciun caz, să ne facă pe unii mai speciali decât alții și să avem pretenția la beneficii și privilegii care sunt greu de imaginat pentru orice altă branșă sau categorie profesională. Exceptând nivelul de salarizare, bineînțeles, pentru că aici discutăm de nivelul de pregătire al fiecăruia dintre noi, studii, nivelul de complexitate a muncii prestate (necalificată sau calificată, cunoașterea unei sau mai multor limbi străine acolo unde e cazul) etc. Însă, în niciun caz pensionarea "anticipată" la vârsta de 40-45 de ani, bașca cu pensie "specială" de-jde mii de lei.

Oamenii ăștia, "practicieni ai Dreptului" care, prin natura profesiei, se presupune că ar trebui să gândească puțin mai departe, dincolo de propriile burdihane, beneficii și interese, dezamăgesc profund și demonstrează, practic, că imaginea proastă de care se "bucură" în ochii multora dintre concetățenii lor este justificată și li se datorează în mare parte. Iar dacă vor continua pe drumul ăsta, cineva va trebui să ia taurul de coarne și să facă ordine. Și nu, nu suntem deloc departe de acel moment. Ar fi bine să realizeze și ei asta...