miercuri, 5 august 2020



* DOAMNĂ FIREA, VI SE CLATINĂ TRONUL PRIMĂRIEI GENERALE? *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


DOAMNĂ FIREA, VI SE CLATINĂ TRONUL PRIMĂRIEI GENERALE?

 

Alexandru Ghillis

 

Pe vremea când încă mai eram truditor la stat (sună cam aiurea, nu?), bântuia o vorbă mucalită: ”timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”. Așa s-au scurs și pentru dumneata, cu chiu, cu vai, și cei patru ani de șezut pe fotoliul primăriei bucureștene. Așteptările votanților au fost multe, pe măsura promisiunilor electorale făcute, însă între timp - așa cum era și de așteptat – au apărut și deziluzii pe măsură. Mulți locuitori ai orașului le-au trăit și le trăiesc și în prezent. Ele fac parte din viața lor de zi cu zi și, desigur, ți le-au reproșat cum au putut sub diferite forme.

Așa-zise bomboane pe colivă sunt multe, dar una memorabilă a fost atunci când ți s-a năzărit să-l concurezi în megalomanie pe fostul întâi președinte al Republicii, cel obsedat de hardughia ”Casei poporului”, matale dăruind din bugetul primăriei, adică din banii noștri (contribuabili neîntrebați) milioane de euroi pentru o mega ”Catedrală a mântuirii neamului” (vis neaoș aproape centenar), în locul unui mega spital de top, mult mai util bucureștenilor, mai ales acum, pe timp de pandemie cu COVID-19. Așa că se pare că se apropie timpul să-ți iei ”la revedere”, deși - tot se pare - mai mult ca sigur, că ți-e greu să eliberezi fotoliul cu care te-ai obișnuit timp de patru ani și ești hotărâtă să faci aproape totul ca să-l păstrezi. Foarte bine. Este dreptul dumitale să te lupți pentru a-l avea.

Din păcate, mulți sunt cei ce și-au pierdut încrederea în cântecu-ți de sirenă!

Cu aproape patru ani în urmă, când tocmai preluaseși frâiele Capitalei, eu, ca vechi bucureștean, ți-am adresat o atenționare sau, mai repede, o rugăminte, având încă naivitatea să cred măcar câte ceva din noianul de promisiuni electorale cu care sunt de-obicei amețiți eventualii alegători. Cum, mai mult ca sigur, textul nu ți-a trecut niciodată prin fața ochilor, îmi cer permisiunea să recidivez. De ce? Fiindcă din tot ce am înșirat eu acolo nu s-a clintit nimic, pe nicăieri. Așadar, mă citez:

Spre bucuria unora şi necazul altora, veţi rămâne – cu siguranţă – în istoria modernă a României, acum, la sfârşitul primului sfert al secolului XXI, ca prima femeie aleasă liber în funcţia de Primar General al Bucureştiului. Probabil că nu va trece multă vreme până ce, tot o femeie puternică, va putea ocupa, pe drept, râvnitul fotoliu prezidenţial al țării.

Veţi avea foarte mult de muncit, ca să realizaţi în mandatul acordat, ceea ce v-aţi propus în campanie. Însă, cred că nu trebuie să vă reamintesc că nu puteţi realiza nimic de una singură, dacă nu sunteţi onest ajutată de cei din subordine. Părerea mea – ca simplu bucureştean care, vă mărturisesc sincer, nu v-am votat, dar sper că veţi atinge măcar o parte din ceea ce v-aţi propus – este că, odată instalată în biroul din vechea clădire proaspăt restaurată a Primăriei Generale, întâiul lucru pe care ar trebui să-l faceţi, este o privire aruncată de la geam, vizavi, peste drum. Şi veţi vedea de sus, în toată splendoarea sa, întinderea celei mai vechi grădini publice din buricul oraşului lui Bucur, Parcul Cişmigiu, inaugurat iniţial în 1854. Apropo, doamnă, vă leagă vreo amintire plăcută de Cişmigiu?

Deşi Cişmigiul este plasat pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, pare să fi fost deliberat ignorat de către oamenii domnului doctor, care s-a mulţumit să administreze metropola în calitate de chiriaş temporar într-o clădire modernă impersonală, nouă şi scumpă, dintr-o altă parte a oraşului. O plimbare la pas pe aleile parcului – şi am făcut asta, indiferent de anotimp, de multe ori în ultimii câţiva ani – vă va convinge de vinovata lipsă de interes, care şi-a pus, până în prezent, amprenta de delăsare asupra acestei elegante oaze de verdeaţă, amenajată în stilul parcurilor englezeşti, aproape bicentenară şi emblematică pentru Bucureşti.

Numai lipsa de atenţie acordată de administratorul oraşului şi respectiv a gospodarilor grădinii, poate justifica majoritatea aleilor parcului rămasă murdară, rar măturată; gazonul neîngrijit, în unele părţi uscat, ars de soare sau chiar lipsă; alei cu asfaltul deteriorat de multă vreme şi la fel şi cele foste cândva pietruite; alei de pe care au dispărut scaunele sau băncile, care existau altădată şi nu au mai fost înlocuite cu nimic; o multime de scaune şi bănci care nu pot fi folosite din cauza dejecţiilor porumbeilor şi ciorilor; lacul necurăţat, pe care plutesc ici-colo frunze moarte, resturi de crengi şi alte gunoaie. În schimb, în ultimii ani, au apărut în multe zone ale Cişmigiului şi în alte parcuri mari ale Capitalei, nişte bănci elegante, cu un design ce sugerează un aer retro, însă deficitare din punct de vedere ergonomic, fiind destul de incomode, din cauza unghiului aproape drept între spătarele plate şi blaturile pentru şezut, dar şi din cauza decorării superioare a spătarelor cu înflorituri metalice. Cum or fi apărut aceste bănci în parcurile bucureştene?”

Nu s-a schimbat nimic în bine de atunci, nici măcar cu Cișmigiul. De ce ar trebui să ne așteptăm la surprize plăcute din partea dumitale în eventualii patru ani următori?


(Publicat și pe https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/288180879273347)

 

 

vineri, 31 iulie 2020


* DACĂ AM RATA O ASEMENEA ȘANSĂ, SUNTEM...*


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


DACĂ AM RATA O ASEMENEA ȘANSĂ, SUNTEM...

Aly Elsiddig

Am lucrat aproape doi ani într-o bază militară americană în Germania. O bază militară care se întindea pe zeci de km pătrați și care cuprindea un cartier cu case pentru familiști, clădiri pentru nefamiliști, restaurante americane, sală de bowling, școală, grădiniță, cinematograf, terenuri de sport, baseball, zone de armament, terenuri de pregătire, păduri și lacuri. O arie vastă în care datorită faptului că era interzisă vânătoarea am avut ocazia să văd splendoarea vieții sălbatice. Era plin de căprioare, bursuci, vulpi, castori, iepuri, mistreți și culmea, nu era nevoie să fie împușcate ca să fie refăcut "echilibrul" ecosistemului, se descurcau foarte bine și singure.

La noi vânătorii ar fi spus că le fac un bine, dar nici germanii nu sunt mai breji din păcate, trag în tot ce mișcă. Revenind, i-am întrebat pe nemți ce părere au despre existența bazei militare americane. Părerile erau împărțite, unii spuneau că este bine economic, alții o considerau o formă de ocupație. Acum ziarele germane regretă decizia SUA de a reloca soldații americani în estul Europei, și sunt ipocrite pentru că nu aspectul siguranței îl plâng ci avantajele economice. Dincolo de aspectul militar, existența bazelor militare a însemnat locuri de muncă pentru zeci de mii de germani, direct sau indirect, a însemnat chiria pe care o plătea SUA pe teren. Multe firme germane erau contractoare direct și făceau diverse servicii pentru bazele militare. Indirect, baruri și cluburi, firme de traducere, ateliere de reparații auto, catering, etc. Clienți siguri care aveau bani când ieșeau din baza militară, soldații au susținut zeci de ani diverse afaceri locale.

Din acest punct de vedere, Romania ar trebui să facă tot posibilul să atragă un număr cât mai mare de soldați americani. Teren avem destul, nu este o problemă, iar economic reprezintă un mare avantaj local. Cât despre enervarea rușilor, nu ne-au dat niciodată nimic gratis, iar după WWII ne-au exploatat resursele în anii 50-60 ca pe vremea fanarioților. Iar de atacat oricum suntem aproape de ei, cu sau fără aceste baze militare, tot pe aici ar trece în caz de război cu vestul. Video cu vulpea care trece pe lângă un soldat american în comentarii.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține) 

 


marți, 28 iulie 2020


* CE FEL DE POLITICĂ MAI ESTE ASTA? *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



CE FEL DE POLITICĂ MAI ESTE ASTA?

Ciprian Mihali

În condițiile în care singurul argument pentru susținerea unui candidat la alegerile locale de către PNL este poziția acestuia în sondaje, mă întreb dacă nu cumva orice alianță este în același timp și posibilă, dar și pur oportunistă. Adică dacă pentru liberali e loc în aceeași oală și pentru Chirica, și pentru Nicușor Dan și pentru DC Popescu, dar și pentru zeci de primari trecuți miraculos de la PSD la PNL, mă întreb (retoric, desigur) dacă scopul ultim și unic al liberalilor nu este cumva acela de a obține cu orice preț cât mai multe primării, în indiferență totală (să nu spun chiar dispreț) pentru trecutul politic sau convingerile candidaților pe care îi susțin.

Asta înseamnă atunci că, pe de o parte, PNL nu se bate de fapt cu PSD și cu nimeni realmente. Pe de altă parte, înseamnă însă că PNL se bate cu toată lumea și nu va ezita să se alieze cu orice partid în teritoriu ori să le fure candidații ca să-și impună candidații „proprii”. Mai în glumă mai în serios, așteptăm primii candidați maghiari care vor candida sub dublul stindard UDMR-PNL.

Acest scenariu nu anunță însă nimic bun pentru parlamentare și pentru ce s-ar putea întâmpla după ele. Între locale și parlamentare vom asista cu siguranță la migrații masive dintre un partid spre celălalt, ștergând și mai tare iluzoriile granițe care le separă. Este posibilă oare situația în care PNL ar ajunge să se alieze cu PSD pentru a obține o majoritate parlamentară liniștitoare? Antecedente ale unei asemenea alianțe există, iar fidelitatea față de vreo ideologie nu a fost niciodată punctul tare al vreunuia din cele două partide.

În rezumat: câtă ostilitate există cu adevărat între PNL și PSD și cât de solid este de fapt acordul tacit între ele pentru a juca și a câștiga în cadrul stabilit exclusiv de cele două partide?

Mai general: ce fel de politică mai e asta?

(J: Preluare de pe Facebook)
(J: Atribuirea titlului ne aparține)

marți, 21 iulie 2020


* SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE! *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE!


Corina Băcanu


Când îi dau de mâncare copilului meu, mă gândesc de multe ori la mama. Mama, care trebuia să fie foarte creativă în bucătărie ca să găsească ce să îmi dea să mănânc în anii ‘80, când Ceaușescu a decis să înfometeze populația pentru a lichida toate datoriile externe.

Am fost hrănită cu formule de lapte deficitare, suc de orez fiert ca să completeze formulele de lapte, cu gheare de pui, oase de vită, salam de soia, organe, ulei de rapiță, pâine intermediară, cremvurști expirați, creveți, conserve, pâine prăjită cu zahăr deasupra, chec din 2 ouă, ardei umpluți 1% carne restul orez, lapte rar, carne rar, banane și portocale poate doar de Crăciun, pufuleți, pufarine, eugenii și cam atât. Iernile le petreceam îmbrăcată în fâș sub plapumă și mă spălam în chiuvetă cu apă încălzită.

Îi mai aud pe unii că aveau de toate în comunism. Eu am mâncat prima dată șuncă de praga în 1990. Ananas un an mai târziu. Ăia care aveau de toate erau membri de partid sau securiști. Dacă erai pielea pwlii comuniste, cum erau părinții mei, fără carnet, atunci făceai foamea.

Mama încropea niște “pilaf” cu oase de pui, ca să dea gust neghinei, bea o poșircă numită “inka”, pe post de cafea, făcea ciorbă dintr-un un cartof, o ceapă și 3 gheare și ne tremura sufletul în noi iarna, la coadă la pipote și inimi.

”O pilă în comunism este mai valoroasă decât o moşie în capitalism”, așa că bunică-mea, ca să ne accepte și pe noi la Casa de Comenzi, a vrut să devină membru de partid. De foame. N-a mai apucat, că a venit “Revoluția”.

Vorbeau ieri doi proști la coadă la supermarket -  care și-au pus în coș un Jack Daniels, avocado, mango, pui și pâine proaspătă, speranța tării, deci, care nu aveau mai mult de 20 de ani - că ce bine era dacă ar fi trăit în comunism. Că “după terminarea facultății ar fi avut casă și loc de muncă”, că așa le-a povestit lor mamaie. “Acuma e greu, acuma tre să dai interviuri și să te zbați ca să muncești”.

Bosulinilor, în primul rând că voi nu ați fi făcut facultate. Voi ați fi mers pe șantier imediat după liceu. Dar judecând după cum vorbeați, cred că nici liceul nu-l terminați, poate maxim o școală profesională. Pe vremea lui Ceaușescu jobul vostru ar fi constat în cărat baloți la uzină iar casa voastră ar fi fost o garsonierâ într-un bloc de nefamiliști. În loc de Jack ați fi tras o pufoaică prin pâine, iar în loc de avocado ați fi mâncat un colț de masă.

Dacă e să mă deranjeze ceva, mă seacă tâmpiții care romanțează anii siniștri ai copilăriei mele și tinerețea călcată în picioare a părinților mei.

Băi, puleți, ăia care o duceau bine atunci erau securiștii, membri de partid și turnătorii. Nu mă îndoiesc, la cât erați voi de inteligenți și dornici să vă ajungeți sugând o ceapă, sigur făceați parte din una dintre categoriile astea. Ca să fii om, atunci, primeai un nume de cod și turnai. O turnai pe mă-ta, pe tac-tu, pe oricine trebuia. Poveștile horror din comunism, inclusiv măcelul intelectualilor din pușcării sunt la un click distanță, dacă vrei să te informezi. Dar așa e când singura ta calitate este să transformi oxigenul în dioxid de carbon, vrei casă și job moca deși nu poți lega două cuvinte cu acord.

Atunci, ca și scum, singurii care râgâiau îndestulați erau târfele. Alea care își spionau vecinii, colegii, părinții și securiștii pe care îi vedeți și azi la televizor. Ăia care au molfăit și membru comunist și membru democrațist. Singura diferență este că acum, dacă ești deștept și talentat, dacă ai principii sau valori pe care vrei să ți le tatuezi pe piept, ai 1 șansă la 1000 să reușești. Atunci ajungeai direct la Râmnicu Sărat, să te calce Vișinescu pe cap cu ranga.

Atunci, dacă nu îți plăcea să sugi la partid, dacă nu voiai să mănânci kăkat si să cânți ode, zăceai terminat psihic, legat de un job odios, cu un șef analfabet, care te spiona să vadă dacă gândești. Azi poți măcar să zici “muie, bă!” cu țara voastră.

Așa că pentru toți romanticii epocii comuniste, fie tineri sau bătrâni, am un singur sfat: dacă nu mai aveti ce suge, acum se găsesc morcovi. Atunci nici măcar privilegiul de a suge un morcov nu-l aveați.

(J: Preluare de pe Facebook)
(J: Atribuirea titlului ne aparține)

vineri, 10 iulie 2020


* DRUMUL INFUNDAT AL ROMANIEI SPRE INTEGRAREA IN UE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



DRUMUL INFUNDAT AL ROMANIEI SPRE INTEGRAREA IN UE

Gelu Stefan Diaconu

Bulgaria si Croatia vor deveni in cateva zile membre ale mecanismului ratelor de schimb ERM-2, antecamera zonei euro.

Si in aceste state exista virusul Covid, coruptie la limita criminalitatii sau penali in functii publice. Din fericire pentru ei, au insa si oameni politici curajosi. Nu dementi egolatri precum gasca dragnista sau ciubucari liberali purtatori de masti anti-virus gratuite de import!!!

Pe mine, care am pus o picatura de sudoare in procesul de aderare, ma incearca un sentiment amestecat de rusine, revolta si neputinta.
Sa ramai la distanta de minim cinci ani de reforme de Bulgaria, este cu adevarat un esec istoric.

De aproape cinci ani, in pofida declaratiilor sforaitoare ale decidentilor politici, parte din ei chiar simbriasi pe la Bruxellex, România se departeaza constant de parcursul european, in principal din perspectiva echilibrelor economico -financiare. Pur si simplu (o spun cu durere), am ramas “de caruta“ Europei, plini de fudulie patriotarda si incremeniti in obsesia prosteasca a marilor noastre teme nationale: pensii, salarii si numarul de virusati Covid.

Temele majore ale parcursului European au devenit insignifiante in dezbaterea publica de la noi. Mai nimic despre indeplinirea criteriilor de convergenta catre zona euro, despre nesfarsitul proces al aderarii la spatiul Schengen sau despre grava lipsa de competenta administrativa in promovarea de proiecte majore pentru finantare UE.
O echipa de zgomote zilnic rumega aceleasi teme tocite: penalii, coruptia, balaurul psd-ist si, mai nou, virusul ucigas.

Cei aflati la conducere, se lauda cu realizari de tot rasul. Vizite la Bruxelles cu rezultate zero, imprumuturi impovaratoare prezentate ca adevarate pomeni divine sau procesiuni de lansare de programe sforaitoare de recladire a dezastrului. Bla-blauri cu rezultate doar in spalarea pe creier a votanti lor.

O adunatura de ridicoli aflati la guvernare asista neputinciosi la marginalizarea europeana a Romaniei cauzata in primul rand de abaterea majora dpdv economic. Liberalii sunt cu gandul si fapta numai la alegeri si arata ca niste curci plouate in fata nevoii de a lua decizii majore (reorganizare ad-tiva, consolidare fiscala, reducerea poverii administrative, eliminarea privilegiilor nesimtite din bani publici, etc.)

(J: Preluare de pe Facebook)