Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
VISUL NU TI-L POATE LUA NIMENI! DOAR E UN VIS!
* Ar redeveni Romania „dodoloata”, daca – sa zicem – ne-am reuni cu Republica Moldova?
Alexandru Ghillis
Nu sunt convins de o asemenea eventuala restauratie. De ce? Fiindca mie, ca simplu cetatean roman, ca si altor numerosi cetateni romani cu radacini basarabene, asemenea subsemnatului, pare ca ar fi numai o reparatie partiala facuta Romaniei.
Pentru cine inca nu stie sau se face ca uita, Republica Moldova nu reprezinta intreaga Basarabie care, inainte de cedarea ei intempestiva in anul 1940 mamutului cu picioare de lut numit URSS - aliat vremelnic cu Germania hitlerista - se intindea din nord-vestul Bucovinei si pana in sud-est la gurile Dunarii si la Marea Neagra. De aceea, socotesc ca demnitatea Romaniei, ca stat european independent, democratic, nu poate fi reparata cu jumatati de masura. Or, in zilele noastre, tindem cu tarie sa intram in spatiul Schengen si, cu timpul, actualele frontiere statale europene se vor permeabiliza treptat pana la o eventuala viitoare disparitie. Așa ar trebui!...
Familia mamei mele a suferit din plin si ea drama multor mii de basarabeni, victime ale acelor vremuri, abandonandu-si locurile natale si refugiindu-se peste noapte in Regat. Bunicul meu din partea mamei era viceprimar al orasului dunarean Ismail (aflat azi in sud-estul Ucrainei – un stat creat artificial de Stalin) si, asemenea altor notabilitati ale orasului si a nenumarati alti romani basarabeni, a fost arestat imediat de trupele sovietice ale NKVD si trimis cu un tren de marfa in Siberia (asa cum a aflat neoficial bunica mea multi ani mai tarziu, ea fiind deja refugiata in Romania) si unde a disparut pentru vecie.
Cand eram copil de scoala primara, l-am auzit pe un batran basarabean venit in vizita la noi, un cunoscut al familiei, care scapase destul de curand din lagarele de munca fortata in minele de carbuni siberiene, ca bunicul meu, ca si multi alti romani manati ca animalele pe drumurile noroioase din codrii Siberiei, s-a stins de foame, fiindca erau lasati fara niciun fel de hrana in cursul lungului mars prin taiga si, in disperare, unii ostateci ajunsesera sa roada coaja copacilor, sub care cadeau apoi doborati de oboseala marsului sau de gloantele militarilor sovietici care-i manau si nu admiteau sub niciun motiv ramaneri in urma.
In locul romanilor basarabeni deportati in Siberia au fost adusi numerosi cetateni rusi cu familii cu tot, care au colonizat in numar mare Basarabia, cu precadere in zona Transnistriei actuale, pentru a se finaliza sovietizarea teritoriului ocupat. Timpul, ajutat de intoxicarea sistematica si continua a mai tinerei generatii basarabene de catre politrucii comunisti moldoveni si rusi, total obedienti Moscovei, a reusit spalarea partiala a creierelor multor basarabeni, inoculandu-le ideea ca ei nu sunt romani, ci moldoveni ce vorbesc moldoveneasca si nu romana si care, ca urmare, astazi o buna parte dintre acestia sunt destul de reticenti fata de integrarea europeana si, mai ales, fata de o posibila reunire cu tara mama, pe care nu vor s-o recunoasca ca atare. Pe deasupra, in zilele noastre au aparut teorii radicale, de factura extremista si, pe baza acestora, au luat fiinta minuscule organizatii asa-zis nationaliste moldovenesti (atat in R. Moldova, cat si la noi in tara) care imagineaza o Moldova Mare, prin unirea celor doua Moldove de pe ambele maluri ale Prutului (deci prin ruperea unei importante parti din harta actuala a Romaniei) si crearea unui mare stat moldovenesc independent. Vise putiniste frumoase pentru unii si cosmaruri pentru cei mai multi si, toate astea, fiind tragice urmari ale impotentei criminale a diriguitorilor romani de la 1940 si care, probabil, furnizeaza inca o tema actuala pentru serviciile romanesti de intelligence.
Trebuie sa fac cunoscuta marea bucurie a basarabenilor din Ismail in anul 1918, la intrarea trupelor romane in oras, dupa ce derbedeii bolsevici si anarhistii, care preluasera prin forta fraiele administratiei locale, au fugit cu totii in Rusia (viitorul URSS). Dar, nu dupa mult timp, a urmat deziluzia. Administratia romaneasca nou instalata s-a dovedit ineficienta, profund corupta si organizarea proasta. La conducerea principalelor institutii de stat, religioase sau de invatamant au fost numite persoane slab pregatite, incompetente, prin „pile” ori pe considerente politice etc. (cam ca in Romania de azi!!!). Basarabenii au inceput sa se simta cetateni romani de categoria a doua, fiindca tot ce nu era calificat sau valoros in tara, era indreptat catre Basarabia.
Ei bine, nici in prezent foarte multi basarabeni in varsta nu uita asemenea aspecte negative si sunt sceptici ca la o eventuala reunificare nu s-ar intampla la fel. Multi ar fi preferat o unificare rapida cu Romania doar pentru a nu mai fi nevoiti sa stea la cozi pentru vize de acces in statele Uniunii Europene, insa acum au capatat oarecum accesul liber in aceste state si R. Moldova ar putea sa devina parte a Uniunii Europene si, poate, chiar NATO (ceea ce pare improbabil deocamdata). Altii, mai multi si mai pragmatici, nu vor unificarea cu o tara saraca, pentru ei doar Rusia si Europa occidentala fiind atractive ca mari piete ale muncii. Mai sunt comunistii pro-rusi (numerosi si cu mare influenta in zonele rurale) si sustinatorii lor, ramasi cu creierii lustruiti de propaganda sovietica. Sunt si actualii politicieni, parlamentari, guvernanti, functionari superiori ai statului moldovean, care nu ar agreea cedarea liber consimtita a demnitatilor lor. Toti acestia, la un loc cu o prea numeroasa minoritate slava, ce opinie credeti ca vor avea in cazul unui ipotetic referendum pe tema unificarii cu Romania? O parte din nomenklatura moldoveana, cea declarata pro-europeana, doreste apartenenta R. Moldova la UE si, desigur, la NATO, dar – de preferinta – daca s-ar putea, mai degrabă ca stat moldovean de sine statator, acceptandu-se astfel ideea existentei a doua state romanesti. O interventie oficiala ferma in plan diplomatic, bine articulata si persistenta, a mamei Romania, ar dovedi o reala grija materna. Daca s-ar dori cu adevarat, de ambele părti!!!
