sâmbătă, 30 noiembrie 2019


* O OFENSĂ IMPARDONABILĂ * 


Eşti atras(ă) de jurnalism şîncerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici? 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


O OFENSĂ IMPARDONABILĂ

Sebastian Duma

Este o rușine pentru întreaga magistratură română ceea ce se întâmplă zilele astea la instanțele și parchetele din România, când majoritatea lor au votat pentru pensionarea anticipată după numai 20 de ani de activitate (mulțumim PSD, ALDE, UDMR și Tudorel Toader).

Este o rușine și o ofensă adusă tuturor celorlalte categorii profesionale din țară. Cu ce este mai special un procuror sau un judecător decât un doctor, o asistentă medicală sau o infirmieră care are grijă de unul sau mai multe saloane pline cu bolnavi, făcând operații, perfuzii, injecții și schimbând așternuturi ca să nu se sufoce pacienții, la propriu, în propriile dejecții? Sau decât un arhitect și/sau un inginer constructor care răspunde, de-a lungul carierei profesionale, pentru buna execuție a mii de construcții, civile, comerciale sau industriale care adăpostesc oameni, ființe vii? Sau decât un căpitan de aeronavă sau navă de pasageri ori comercială, care răspunde de siguranța sutelor sau miilor de oameni de la bord, pasageri și echipaj, voiaj după voiaj? Și exemplele ar putea continua...
Fiecare dintre noi suntem importanți pentru societate acolo unde ne desfășurăm activitatea, prin specificul și natura muncii pe care o prestăm. Dar asta nu ar trebui, în niciun caz, să ne facă pe unii mai speciali decât alții și să avem pretenția la beneficii și privilegii care sunt greu de imaginat pentru orice altă branșă sau categorie profesională. Exceptând nivelul de salarizare, bineînțeles, pentru că aici discutăm de nivelul de pregătire al fiecăruia dintre noi, studii, nivelul de complexitate a muncii prestate (necalificată sau calificată, cunoașterea unei sau mai multor limbi străine acolo unde e cazul) etc. Însă, în niciun caz pensionarea "anticipată" la vârsta de 40-45 de ani, bașca cu pensie "specială" de-jde mii de lei.

Oamenii ăștia, "practicieni ai Dreptului" care, prin natura profesiei, se presupune că ar trebui să gândească puțin mai departe, dincolo de propriile burdihane, beneficii și interese, dezamăgesc profund și demonstrează, practic, că imaginea proastă de care se "bucură" în ochii multora dintre concetățenii lor este justificată și li se datorează în mare parte. Iar dacă vor continua pe drumul ăsta, cineva va trebui să ia taurul de coarne și să facă ordine. Și nu, nu suntem deloc departe de acel moment. Ar fi bine să realizeze și ei asta...


* Sistemul de pensii nu este un SISTEM, ci un talmeș-balmeș *

Eşti atras(ă) de jurnalism şîncerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici? 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


Sistemul de pensii nu este un SISTEM, ci un talmeș-balmeș

Bogdan Glăvan


Nu sunt specialist în ingineria pensiilor și înțeleg că specialiștii înșiși abia mai descoperă vreun crâmpei de logică în jungla de legi, modificări, corecții, reclasificări și, finalmente, legi speciale care determină pensiile. Nu există guvern care să nu umble la pensii. Astfel, sistemul de pensii nu este un SISTEM, ci un talmeș-balmeș de prevederi care au încetat demult să mai respecte spiritul Constituției și drepturile omului. Victima acestei măgării este principiul contributivității, adică tocmai ideea de SISTEM și unicul criteriu moral care ar trebui să stea la baza pensiilor.

De vină pentru acest haos suntem noi, cetățenii, fiindcă le-am lăsat politicienilor dreptul de a ne stabili pensia. Am căzut pradă șarlatanilor care au pretins că EI, adică STATUL, se pricep cel mai bine să calculeze pensia și că ei vor împărți dreptatea; și că dacă nu-i lăsăm pe EI să ne spună la câți bani avem dreptul, atunci vom muri toți în foame și în mizerie.

Adevărul este exact invers. Lăsând această putere politicienilor, practic am pus lupul paznic la oi. Cei care vremelnic au exercitat puterea politică au împărțit pensii după bunul plac. Iar oamenii au început să se canibalizeze între ei, organizându-se în grupuri de presiune și cerând fiecare o anumită grupă de muncă, un anumit mod de calcul, o anumită derogare, fără să realizeze că această degringoladă ne aruncă pe toți în prăpastie. Uitați-vă la magistrați, la cei care ar trebui să reprezinte elita neamului, uitați-vă cum cerșesc să iasă la pensie după 20 de ani și sunt gata să facă orice troc cu puterea pentru a-și atinge scopul. Ei ar trebuie să apere DREPTUL și ei sunt primii care vor privilegii.

Nu va exista pace și armonie până când principiul contributivității nu va fi considerat sfânt. Și deplina compatibilitate cu bunăstarea și dezvoltarea economică o vom atinge doar aplicând principiul contributivității într-un cadru privat, nu politic. Doar pensia privată, adică cea obținută prin acumulare și investire, este singura demnă de acest nume, singura pensie în adevăratul sens al cuvântului; restul este doar <<asistență socială>>.

Constituția spune că cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asistență socială. Constituția noastră nu este cea mai liberală și ea este, desigur, perfectibilă. Dar ea nu spune că vârstnicii trebuie să stea la mâna statului, că nivelul venitului lor este decis de majoritățile politice. Toți cei care astăzi suntem încă tineri, toți cei care privim cu repulsie legiferarea în beneficiul grupurilor de interese și cumpărarea de voturi, noi toți vom ajunge inevitabil niște asistați sociali dacă nu cerem o reformă de substanță, stoparea ingineriei sociale și redarea demnității pensiei (și pensionarilor).

Rolul statului este să asigure coeziunea socială, să se preocupe ca fiecare cetățean să aibă un trai decent, corespunzător nivelului la care a ajuns societatea noastră (căci încă nu i-am prins din urmă pe elvețieni sau pe japonezi). Când te uiți, vezi că exact asta nu face. Mestecând și împărțind cu polonicul <<pensii>>, exact asta nu face.



joi, 21 noiembrie 2019


* ÎN FINAL, UN SENTIMENT DE UŞURARE, CA DUPĂ O TRECERE PRIN PURGATORIU *


Eşti atras(ă) de jurnalism şîncerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici? 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


ÎN FINAL, UN SENTIMENT DE UŞURARE, CA DUPĂ O TRECERE PRIN PURGATORIU


Ciprian Mihali


Mi-a fost dat să vorbesc în ultima vreme cu mulți români care trăiesc în afara țării. Aproape toți mărturisesc că se întorc din România cu un ciudat (și oarecum vinovat) sentiment de ușurare și bucurie. Ceea ce pare să îi copleșească pe toți când ajung în țară nu sunt drumurile rele, nu sunt aglomerațiile din trafic, nici prețurile sau alte lucruri exterioare. La o adică, nu s-ar speria nici de salariile mai mici ori de un guvern ostil.
Dar ceea ce pare de nedepășit este încrâncenarea de pe chipurile oamenilor, felul în care oamenii care ajung în cea mai mică funcție o transformă în moșie personală și în atitudine de dispreț față de cei care au nevoie de serviciile acestor funcționari. Felul în care instituțiile, care ar trebui să îi servească pe cetățeni și să le ușureze viața, au devenit opresive și absurde.
Bunăoară, nimeni nu poate înțelege de ce aeroportul Henri Coandă a devenit un loc al suferinței colective, așa cum au devenit atâtea instituții în care lucrează oameni la fel de simpli ca noi: școli, spitale, administrații financiare, casa de pensii, serviciile primăriilor, poliției, justiției etc. Adică oamenii înțeleg și știu de unde vine asta, dar, pe bună dreptate, nu vor să accepte ca viața lor cotidiană să fie supusă acestor reguli absurde, acestei răutăți și indiferențe față de timpul, de sănătatea și de confortul oamenilor de rând.
După ce în țările de adopție au văzut în ce fel nevoile simple sunt tratate cu simplitate și cu zâmbetul pe buze, le este greu să renunțe la aceste relații destinse cu statul și cu ceilalți pentru a se întoarce într-o lume în care orice funcționar e șef, orice medic e zeu, orice polițist e despot și orice trecător sau șofer un rival.
Am putut constata și eu frecvența mărită cu care la un "mulțumesc" ți se răspunde cu un tulburător "cu drag". De ce "cu drag"? Acest răspuns mi se pare a fi, mai mult ca orice, mărturisirea unui deficit de convivialitate în interacțiunile dintre oameni și, de ce nu, încercarea de a compensa printr-o declarație afectuoasă ostilitățile și adversitățile din interacțiuni anterioare.
Oamenii au nevoie să fie bine împreună în viața de zi cu zi. Și nu sunt. De aceea, după ce se căsătoresc, după ce își botează copiii sau își îngroapă părinții în țară, unii aleg să cultive civilitatea cotidiană cu oameni diferiți de ei decât să suporte povara unei suferințe colective alături de semenii de odinioară. Și, astfel, preferă să se întoarcă sfâșiați, dar oarecum și bucuroși, în țările lor de adopție. Mai ales după ce traversează purgatoriul Otopeni.

[Preluare de pe Facebook]

miercuri, 13 noiembrie 2019


* O ANALIZĂ PERTINENTĂ CHIAR ŞI DIN PAT! *

Eşti atras(ă) de jurnalism şîncerci să scrii, dar încă n-ai unde să publici? 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste îîntregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


O ANALIZĂ PERTINENTĂ CHIAR ŞI DIN PAT!

Aly Elsiddig

Dragă USR, fac tot posibilul ca, in timpul cel mai scurt, sa îți las această analiză absolut gratis.
Seara de 26 mai 2019 părea începutul unui succes politic în care doar cerul era limita. De la 9% la parlamentare, noua alianță USR-PLUS luase 22,36% la europarlamentare, doar cu 15 mii de voturi sub PSD. Victorie, suntem tari și... pauză, deși veneau alegerile prezidențiale. Toată alianța acesta avea un singur om cu notorietate la nivel național, Dacian Ciolos, prin prisma faptului că a fost prim-ministru. Restul, că e Vlad Voiculescu, Dan Barna sau oricine altcineva, erau niste anonimi la nivel național ca notorietate, sub 30%. Pe scurt, nu îi știa nici naiba în rural și nici în urban nu stăteau foarte bine. În această situație imediat după europarlamentare trebuia luată o decizie, ori cu Ciolos, și ok, nu era nevoie de începerea unei campanii de promovare imediat pentru că era destul de cunoscut, ori altcineva, cum a fost Dan Barna, dar în acest caz campania de promovare intensivă trebuia începută cel târziu la începutul lui iulie. Nu a decurs deloc așa, toată vara a trecut absolut inutil în acest sens, deci timp pierdut. Și acum urmează o cronologie a greșelilor, care sunt împărțite și trebuie asumate împreună de către Barna și USR. Poate că separat, fiecare putea fi depășită, împreună însă au dus la scorul slab de la prezidențiale.
1. Deși toate eforturile partidului și ale lui Barna ar fi trebuit concentrate asupra candidaturii, Barna face alegeri interne în USR cu trei luni înainte. Fapt ce animă spiritele în partid, cum e și normal, apar acuze dinspre contracandidați asupra lui Barna. Firesc, aceste dispute apar în presă, pe fb. Ce înțelege simpatizantul de rând care citește cum se porcăieste Chichirau cu Barna? Uite cum candidatul la prezidențiale este de fapt contestat chiar în interiorul partidului. Adică nu e bun să îi conducă pe ei, dar e bun de președinte? Asta la începutul lui Septembrie, adică cu trei luni înainte de alegeri. De menționat că alegerile interne au fost forțate de Barna care a vrut să își asigure scaunul de președinte USR și în caz de rezultat prost la alegeri, o premoniție să spunem. Timp pierdut și lipsă de inteligență să produci știri negative despre tine cu trei luni înainte de alegeri când stai și prost cu notorietatea. Iar televiziunile nu s-au sfiit să producă știri din circul dintre Chichirău și Barna. Perfect jucat!
2. Începe precampania, lent, că nu e nicio grabă, apar și primele interviuri ale lui Barna și apoi interviurile în care explică ce a vrut să spună în interviul anterior. Cea mai gravă afirmație fiind aceea că trebuie dezvoltate relaţiile economice cu Rusia şi China, mai ales investițiile. China mai treacă meargă, că până acum au venit civilizat cu avionul în România, dar rușii au venit pe tancuri și ne-au adus comunismul, ne-au luat Moldova și Basarabia, tezaurul. Urmează răzgândirea, nu, nu avem nevoie de ruși, dar porumbelul plecase în toată presa și pe fb.
3. Apare cazul Caracal. Deși intenția lui a fost să spună că dacă ar fi fost presedinte, după patru ani și jumătate de mandat, cât avea Iohannis, instituțiile ar fi funcționat mai bine și nu ar fi stat polițiștii la poarta ca dobitocii, reiese că dacă era Barna presedinte nu mai erau criminali și violatori. Butada cu "dacă eram eu președinte" devine subiect de mișto intens pe net.
4. Apare ancheta Rice Project. Impact mediatic imens. Cum răspunde Barna? Pe fb! Așa răspunde Barna celui din rural care are încă telefon cu taste, sau altcuiva care preferă să se uite la tv decât să îl caute pe Barna pe fb. În loc să bată toate televiziunile care în scandalul momentului ar fi dat orice să îl aibă în studio, Barna le explica colegilor din USR. Când iese să explice găsește comparația perfectă: e ca și cum i-am reproșa lui Hagi că nu a înscris de fiecare dată! Spune că el nu acceptă să fie controlat de autoritatea care verifică fondurile europene ci doar de DNA, deși acesta e procedura. Pe net Caramitru și susținătorii fanatici atacă și spală pe jos cu ziarista care a publicat articolul, cu atacuri la persoană, nu la articol.. Barna nu face niciun apel în a îi opri din linșaj și nu pare să ia în serios impactul.
5. Cade guvernul Dancilă. Barna și USR, vina e colectivă, încep un joc de șantaj la PNL. Pun condiția anticipatelor deși nu depindea doar de PNL ca acest lucru să se întâmple. Se merge până la ideea de a o mai lasa pe Dancilă prim-ministru interimar până în primăvară. Apoi apare fraza "nu e în mandatul USR să scoatem țara din criză". Asta a enervat multă lume care abia aștepta să scape de Dancilă, inclusiv simpatizanții USR. Refuză să intre la guvernare, macar ca intenție să își ofere disponibilitatea, chiar daca PNL ar fi zis nu. Se creează senzația că USR nu vrea să își asume nimic și vrea doar sa stea deoparte și să crească nefăcând nimic, doar pe greșelile altora la guvernare.
Vin alegerile și USR-PLUS ia un scor foarte slab, cu 8 procente mai puțin decât luase cu șase luni înainte. Despre cum trebuia făcută campania nici nu mai contează atâta timp cât te îngroapă gafele.
P.S. Am pierdut multi oamenii în ultimele zile, supărați de ceea ce scriu. Probabil o să mai pierd și acum dar îmi asum, vorba lui Barna!