marți, 30 iulie 2019


URMEAZĂ FAZA PE MANIPULARE

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



URMEAZĂ FAZA PE MANIPULARE

Ciprian Mihali
 
Politicieni, polițiști, interlopi. Trafic de influență, trafic de droguri, trafic de oameni. Aceasta este rețeta puterii locale. În județele înapoiate economic, menținute forțat în evul mediu și stăpânite discreționar de baroni pe care doar cravata și merțanul îi deosebesc de stăpânii de oameni de odinioară, bogăția se face din prostituție, cămătărie și transport de droguri.
De doi ani și jumătate ni se dezvăluie încet-încet, uneori accidental, alteori voit, o configurație nebănuită a puterii. Cam tot de atunci începem să aflăm că miza partidelor majoritare nu este guvernarea, ci consolidarea puterii. A puterii politicienilor, polițiștilor (instituțiilor de forță) și a interlopilor. În sprijinul acestora, două categorii de servitori fidelizați cu bani mulți: magistrați și jurnaliști, justiția.
Opoziția și societatea civilă trebuie să înțeleagă foarte precis cum arată harta puterii din România. Miza nu este demisia unui ministru sau a unor șefi oarecare, ci destructurarea acestui complex cu complicități foarte profunde și mize financiare enorme, construite pe cei cinci piloni: politic, represiv, mafiot, juridic și mediatic. Fiecare îl implică pe toți ceilalți patru și e apărat de ei.
Crimele abominabile din Olt încep să lase să se întrevadă – printre norii grei ai emoției colective, dar și printre perdelele de fum ale manipulărilor mediatico-politice – elemente active ale acestei rețele de criminalitate de care nici politicienii și nici polițiștii nu sunt străini.
Ce urmează? PSD va încerca să păstreze la cote înalte emoția colectivă dar deturnând-o, prin canalele sale mediatice proprii, dinspre furia împotriva puterii politice spre mize colaterale și dușmani imaginari. În același timp, abia acum începe producția strategică de minciună oficială, de ascundere a adevărurilor, a marilor mize și a persoanelor cheie. Şi de-abia de acum înainte avem nevoie de luciditate și privire pătrunzătoare, pentru că Puterea s-a vulnerabilizat fără să vrea și va căuta prin toate mijloacele, cu accentul pe „toate”, să se refacă.
„Damage control” e numele banal al etapei următoare din acțiunea complexului politică-poliție-mafie-media-justiție.
Doliul și furia noastre trebuie să se poată converti în forța unei solidarități prin care să punem capăt captivității României.
LE: De verificat aceasta informatie:
In direct la Antena 1, din fata casei criminalului, Sorin Ovidiu Balan ii da microfonul unui localnic: "De 10 ani politia din Caracal racoleaza tinere si le duce la Belina ptr orgiile sexuale ale lui Paul Stanescu si Liviu Dragnea.Tot Caracalul stie..."moment in care sare Mara Banica, din studio...si opreste interviul zicand: " hai sa nu politizam"...

[Preluare de pe Facebook]

duminică, 28 iulie 2019


* PE CINE POT DERANJA INTERCEPTĂRILE TELEFONICE ?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



PE CINE POT DERANJA INTERCEPTĂRILE
TELEFONICE ?


Ancelin Roseti


În afară de hoți, corupți, infractori, în genere, muhaiele pupincuriste și idioiți manipulați, pe cine mai deranjează acele interceptări telefonice, "ascultarea telefoanelor"?

Până să fie băgați la pușcărie infractorii din politică, sadea sau doar in calitate de complici ai altor infractori de tot felul, interceptările telefonice nu deranjau pe nimeni, erau bune. De când, din pricina lor, infractorii au fost puși pe jar, nemaiputandu-și face treaba, interceptările telefonice, înregistrările audio-video au fost anulate, și, prin manipulare, fiecărui idiot român i se pare pusă în primejdie "intimitatea": nu vrea să fie ascultat atunci când îi spune altui idiot rețeta de murături sau până la ce ora a băut noaptea trecută.

 
Aceste interceptări sunt valabile oriunde in lume, la fel ca și colaborarea dintre instituțiile statului, pentru a combate infracționalitatea și pentru a pastra siguranța națională. A fi împotriva lor e ca și cum ai vrea ca propria-ți gardă de corp să-ți asigure paza, să-l împiedice să ajungă la tine pe necunoscutul care te amenință cu moartea, dar fără să stea după tine, fără să știe cu cine și când te întâlnești, fără să știe cu cine vorbești la telefon, iar, la o adică, criminalul care te amenință, conform "legii" să fie anunțat: "Vezi că, de mâine, vom asculta telefonul și te vom prinde. Te rugăm să nu telefonezi". Atunci când toate acestea ți se par corecte, nu te poți numi decât idiot, dar mare, nu așa.

Aceste interceptări, oricum, există, fiindcă nu se poate fără ele. Problema e că în cazul infractorilor, fiindcă asta s-a dorit, nu mai pot fi folosite ca probe incriminatorii în instanță.

P.S. Eu, de pildă, nu sunt absolut deloc deranjat de faptul că mi s-ar putea asculta telefonul. De ce? Fiindcă nu sunt infractor, nu fac aranjamente, nu trag sfori, nu fac absolut nimic care să contravină legii -- și nici nu stau pupincurist pe lângă alții, "susținându-i", strigându-le "nevinovăția" pentru ca atunci când vor ajunge la putere sau pe cai mari să facem împreună ceea ce astăzi acuzăm la alții sau numai pentru a-mi da și mie întru ronțăială un cât de mic os avantajos, dacă nu prosper.

[Preluare de pe Facebook]

sâmbătă, 27 iulie 2019


* Despre lene, nepăsare și fete moarte

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Despre lene, nepăsare și fete moarte

Angela Tocilă

O asemenea oroare se putea întâmpla doar pe timpul unei conștiințe colective în plină eroziune, aflată într-o stare de nepăsare izvorâtă din prostie și lașitate, fără să fie animată câtuși de puțin de vreo rămășiță de instinct de a sări în ajutorul unei alte ființe umane, a cărei viață depinde poate de un mic și neînsemnat gest al tău.

Eroziunea conștiinței colective este terenul fertil pentru apariția politicienilor de cea mai joasă condiție, așa cum se întâmplă acum în România și nu numai. O nevoie disperată de validare individuală izvorâtă din infatuare, din dorința de a-i domina pe ceilalți, știind, dar neacceptând. că le ești inferior, exercitându-ți prerogativele pe care ți le-ai însușit într-un fel sau altul, convingând lumea nu că meriți neapărat să te voteze, ci că nu găsește unul mai bun decât tine. Pentru că nu toată lumea are stomacul unui politician de a sta cocoțat într-un post care-i oferă legitimitate și putere asupra celorlalți, fără să aibă însușirile sau calificarea prin care să merite cu adevărat să-i conducă pe alții. Acești oameni de joasă condiție intelectuală și morală nu au alte criterii de selecție în afară de afinitățile familiale și infatuarea de a-i face pe alții să le fie datori pe veci.

Pe noi, amatorismul ne omoară. Suntem amatori în tot ce facem. Noi suntem ăia care repară locomotivele cu sârma și ne credem inventivi și nucleul universal de unde izvorăște înțelepciunea. În realitate, suntem niște indolenți cântând la fluier, cărora ne place zeama lipicioasă în care ne ducem existența printre văicăreli și oftaturi, dureri reale sau imaginare, o țară de bolnavi cronici de lene care își fac statui pe care scrie ”Măcar mi-am văzut de treaba mea!”.
 
Credeam că amatorism e atunci când Consulat fiind într-o țară străină, având oaspeți doar consuli onorifici și atașați culturali de ziua țării tale, tu le oferi un spectacol jenant cu șase dansatori de muzică populară, care ar trebui să fie perechi fată cu băiat, însă tu n-ai găsit trei băieți în toată Austria și a trebuit să îmbraci o femeie în bărbat, apoi să servești oaspeții simandicoși, dar dornici să găsească ceva de admirat la tine, cu sarmale aproape sleite, pe care le-ai încropit cu o mână de emigrante, ca să furi banii de protocol. Tu, care nu ai merita să fii secretară de consulat, ci vânzătoare la magazinul mixt din satul tău natal, dar ai avut bag seama, un unchi mai pilos sau un futălău mai coios, un pic de noroc și, iată, te suiși în copac.

Uite că amatorismul celor angajați pe viței, euro sau pur și simplu pentru că sunt odraslele, neamurile sau amantele cuiva, ucide. Ucide în serie în fața unui neam năuc, care se întreabă cum s-a putut ajunge aici. Uite, foarte simplu: pentru că cei mai multora dintre noi ne place și acum sistemul de supraviețuire cu care ne-am obișnuit sau pe care îl aveam în genă. Pentru că mulți dintre noi și-ar angaja pilele și neamurile, chiar dacă-s proaste bâtă. ”Îi dăm noi pe brazdă!”. Pentru că mulți dintre noi am și făcut-o deja, cel puțin o dată.

[Preluare de pe Facebook]

miercuri, 24 iulie 2019


* Interpretarea unei radiografii sumare

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Interpretarea unei radiografii sumare


Virgil Ianţu

In ultima perioada am umblat prin mai multe locuri din tara. Timisoara, Cluj, Sibiu si am avut si cateva zile petrecute la mare. Am intrat in muzee, am batut strazile, terasele, parcurile, imprejurimile, natura si in cele din urma, plajele de la noi.

In toata aceasta perioada am facut o radiografie sumara a ceea ce am simtit din interactiunea cu locurile, dar mai mult decat atat, cu oamenii.
 
Da, am vazut in mai multe cazuri pusti de 17 ani, cu parul gelat si tata bogat, purtand tenisi de 800 de euro si band sampanie care costa cat o Dacie, inconjurati cu obedienta vadita de altii mai putin dotati, dar dispusi sa rada la glume proaste pentru cateva ore de atentie si de bautura gratis. Mai trist este ca am vazut si fete foarte tinere si frumoase care faceau parte din aceeasi categorie de mai sus.
 
Am vazut si adolescenti care fumeaza narghilea in deschidere, poate o electronica, mai apoi apeland la tigari normale. Am vazut si domnite pentru care rezervele de silicon si botox ale tarii nu vor fi niciodata de ajuns, cum pentru cei ce le insoteau, steroizii se servesc de trei ori pe zi si o data seara. 

Am intalnit si servicii slabe, mizerie in natura si lipsa de bun simt. Nevoit fiind de imprejurari, am trait si o experienta, pardon, doua, intr-un superb tren particular intre Constanta – Bucuresti - Constanta care circula fara aer, punct. Nu ma refer doar la aerul conditionat, ci la o simpla ventilatie, aerisire, orice. Ma simteam ca intr-un film in care eram rapit si dus cu forta intr-o baie turceasca in care nu ma asteptau niste sefi ai vreunei bande, ci doi copii, unul cu telefonul dat la maxim pe un joc ce avea o muzica repetitiva comparabila cu picatura chinezeasca si altul care cu castile pe urechi canta tare ceva gen trap romanesc cu injutraturi.

Fata in fata la un metru aveam imaginea a doi tineri ce s-au pupat tot drumul si indelung. Frumos, romantic dealtfel, chiar erau doi baieti draguti. 

Acum vine momentul unui DAR...
 
Pe langa toate aceste experiente greu de dus pentru un om cu educatie, am avut marea bucurie sa intalnesc locuri superbe, orase ingrijite, cu oameni carora le pasa de orasul si comunitatea in care isi petrect viata. Mi-am spus de multe ori, „Uite ca se poate!” Imi zambea fata cu gandul ca sunt in Romania si ma simt ca in Germania, Austria, sau Spania. Chiar si la mare, am avut placuta surpriza sa gasesc locuri decente ca pret si foarte civilizate, servicii bune, oameni educati si bun simt. 

Da, din pacate aceste locuri sunt prea putine fata de cat ne-am dori, poate ca proportia bunului simt este mult prea mica in comparatie cu cea a lipsei de respect pentru orice, dar cred ca exista un fond bun de plecare, pe care trebuie sa construim in fiecare zi cu noi si cu ceilalti. Atitudinea noastra in fata lucrurilor care nu ne plac si ne deranjeaza trebuie sa fie ferma. Nu trebuie sa ii acceptam in jurul nostru pe cei ce vorbesc prea tare intr-un spatiu public si trebuie sa le atragem atentia. Nu trebuie sa ii rasplatim cu „bacsis” pe ospatarii care nu au nici cea mai mica bucurie in a te multumi pe tine, client, doar de jena sau de teama ca se prinde de noi vreun blestem. Nu trebuie sa mai urce nimeni, dar absolut nimeni intr-un tren care merge ilegal in acele conditii, doar pentru ca noi avem treaba sa ajungem undeva. Asta e momentul in care trebuie sa ne sacrificam propriul program, propriile interese si sa ne cerem drepturile. Nu am nici de ce sa asist la un film aproape xxx, de doua ore si jumatate, oricum mult prea lung, ci trebuie sa il intrerup cu respect, dar cu fermitate.

Sunt lucruri pe care noi trebuie sa le facem, noi cei cu carte, educati, crescuti in respect si bun simt, chiar daca renuntam la propriile interese de moment. 

Eu am gresit in multe randuri rasplatind diletantismul si nepasarea, am ignorat si lipsa bunului simt, gandindu-ma ca voi fi judecat, culmea, tot eu, ca voi crea o atmosfera tensionata sau ca voi lasa o impresie neplacuta. Am gresit, dar asa cum eu ofer respect, am grija sa nu deranjez, imi cer scuze daca o fac, muncesc cu mine sa devin si mai bun pentru mine si pentru ceilalti, asa am nu dreptul ci datoria sa le cer celor din fata mea aceleasi lucruri, care tin de fapt de normalitate, altfel noi vom fi tot mai putini si lumea va fi a lor, nu a noastra.

[Preluat de pe Facebook]

sâmbătă, 20 iulie 2019


* Nu sunt ateu

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Nu sunt ateu!
Mihai Bendeac

Nu sunt ateu!
Din contră ... Am studiat cât am putut fizica cuantică. Depresia cu care trăiesc de o viață mă împinge la întrebări și căutări. Aceste căutări m-au dus, repet, la fizică, istorie, chimie, filosofie, religie. Conluzia mea? Divinitatea există. Punctul incipient. Generatorul infinitului (considerăm infinitul ca unică și incontestabilă constantă). Dar ia în considerare, totodată, ORICE formă de religie ca fiind o manipulare jegoasă.
Consider că decizia mea de acum 15 ani de a renunța la religia ortodoxă în care am fost botezat, a fost o decizie bună. Mi-e milă de credincioșii ortodocși. Părerea lor despre Dumnezeu este jignitoare. O divinitate cretină, absurdă, veșnic îmbufnată, oricând dorea să pedepsească, să-i facă rău de ea, să-i blesteme pe generații întregi pentru o "greșeală" a cuiva ... Așa dobitoc ?! Dacă asta ar fi divinitatea, mă piș pe ea. Sunt mai bun. Și i-aș transmite că vreau neapărat în Iad.
Dar ... "Divinitatea", "Creatorul", "Punctul incipient", "Karma Lord" -ul meu ar fi râs cu lacrimi la acest episod. Mi-e milă de voi. Și de teama voastră imaginară față de un Dumnezeu care, în vechiul testament, pune un haos de lupi pentru a ucide niște copii ...
Eu cred în lucruri simple, nu în religii. Cred în bunătate, în milă față de orice ființă, în dreptate. Asta e religia mea.
Nu mai caut răspunsul. Am aflat acum câteva luni. Acum, am un singur gând ce mă ajută să lupt cu această boală sinistră numită depresie: să aduc bucurie. Prin profesia mea. Visez artă de când mă știu. Și mi-am sacrificat totul pentru ea: viață, familie, sănătate. Fă ce iubești până te omoară. Altminteri, mori acum.
[Preluare de pe Facebook]




vineri, 19 iulie 2019


* TROTINETELE ELECTRICE, O FALSA PROBLEMA

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



TROTINETELE ELECTRICE, O FALSA PROBLEMA

Alexandru Ghillis


Au in intrat nu demult in malaxorul urii unora, poate speriati de o fantezista concurenta pentru afacerile lor, bietele trotinete electrice, care au inceput sa se inmulteasca rapid printre cei tineri, dar si mai putin tineri, in ideea de a incerca sa scape cu totii de cosmarul circulatiei auto de pe strazile si bulevardele marilor orase. Atat de la noi, cat si din restul Europei. Sa fie cumva si o veche tactica de abatere a atentiei „prostimii” de la alte probleme nepopulare aflate in desfasurare sau urmeaza sa aiba loc?

Fiindca vad ca li se tot cauta „nod in papura”, trebuie spus ca trotinetele electrice necesita acordarea aceluiasi statut ca si pentru clasicele biciclete, skateboard-uri, role si alte noi device-uri asemanatoare. In functie de momente, vitezele acestora depind si se regleaza de catre utilizatorii lor, care au toata raspunderea pentru a asigura o circulatie urbana civilizata, fara a-i leza pe partenerii de trafic sau pe pietoni.

Pentru ceea ce voi afirma in continuare, s-ar putea sa fiu (gresit) acuzat de idei neo-marxiste, de revenire la blamatele solutii ceausiste, desi toate acestea sunt foarte departe de mine, fiindca  le-am suportat din plin, scrasnind din dinti, pana la sfarsitul lui 1989.

Cred ca singura solutie fezabila, la ora actuala, pentru a se asigura o circulatie fluenta, normala, civilizata, pe strazile si bulevardele oraselor noastre (si ma gandesc, in primul rand, la Bucuresti), ar putea fi: (1) suplimentarea corespunzatoare a mijloacelor de transport in comun si cresterea gradului de confort al acestora, (2) restrictionarea adecvata [in urma unui referendum]  a circulatiei mijloacelor auto de familie, care acum sufoca de-a dreptul traficul urban, la orice ora a zilei.


Numai prin asemenea  masuri drastice, precis nepopulare - mai ales  printre numerosii nostri automobilisti particulari - ar fi posibila o minima rezolvare a traficului urban. Marea rezolvare ar fi intretinera constanta a cailor de rulare, sistematizarea si modernizarea lor, crearea altora noi. In cazul Bucurestiului, primaria sa generala trebuie, in primul rand, sa investeasca in asemenea masuri de prima urgenta grosul banilor din bugetul ei, decat sa se intreaca fara folos imediat cu fostul dictator in ridicarea unor constructii faraonice, in dauna asigurarii unui standard ridicat al traiului pentru populatie, conform secolului XXI. 

* Eu nu sunt jurist. Pentru mine lucrurile sunt simple.

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Eu nu sunt jurist. Pentru mine lucrurile sunt simple.

Dana Hering

Iohannis putea declansa referendumul pe justitie cu mult inainte de 26 mai. Putea sa evite decapitarea DNA si a Ministerului Public, represiunea din 10 august, infiintarea sectiei SS, confiscarea institutiei Avocatului Poporului, acapararea CCR de alde Stan si Deliorga si toate mizeriile care s-au intamplat din 2016 incoace fiindca niste hoti au ajuns in Parlament, hotarati sa-si scape pielea.
N-a facut-o. A lasat sa curga toate manevrele, sa fie golita functia prezidentiala si a pasat strazii responsabilitatea statului de drept. In ciuda tuturor semnalelor date de societatea civila si de cetateni, n-a riscat o suspendare. A ales momentul referendumului doar cand a fost sigur ca nu se mai poate intampla. Convenabil, omul numit de el la CCR era in concediu. Probabil n-ar fi contat, oricum intrebarea era prost formluata iar unanimitatea CCR dovedeste niste tehnicalitati la care nu ma pricep. Nu stiu nici de ce nu a fost corecta intrebarea sau de ce nu a fost pusa de specialisti intr-o formulare care sa nu lase loc interpretarilor. Si iata cum banuiala ca presedintele a folosit institutia referendumului ca pe o casa de sondaje s-a adeverit.
Cetatenii si-au facut din nou datoria. Au stat la cozi ore in sir, pe frig si ploaie, au votat in numar mare si au spus cu subiect si predicat ca s-au saturat de hotie si coruptie. Dupa care vine CCR si spune ca vointa exprimata fara dubiu prin vot direct a peste sase milioane de oameni afecteaza <<în mod nepermis, exercitarea puterii publice în favoarea/ beneficiul cetăţenilor.>> Fiindca puterea publica e, nu-i asa, a politicienilor pentru care strada si vointa poporului nu a contat vreodata cand vine vorba de privilegiile lor. E cireasa pe tortul unui stat care a esuat in toate institutiile.
Asta e ceea ce am inteles eu, om fara studii juridice, cu acces la internet. In Romania, timp de treizeci de ani, dispretul fata de cetatean a fost ridicat la rang de politica de stat. Ceea ce vad eu, insa, e ca dincolo de manevrele politice, de jocurile de culise si de manariile in interpretarea legilor, aruncarea in derizoriu a vointei populare este un fapt care nu va mai ramane fara consecinte.

[Preluare de pe Facebook]

marți, 16 iulie 2019


* TREBUIE SA-I FIE CLAR ORICUI

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



TREBUIE SA-I FIE CLAR ORICUI!

Alexandru Ghillis


Scria zilele trecute jurnalistul Ancelin Roseti intr-o postare pe Facebook si apoi preluata pe <Jurnalism independent. Total independent>:

Citez: „Cineva, cu spirit de turmă, în seara aceasta, chiar mă obliga să fiu fericit, să sar în sus de bucurie, din raţiuni patriotice, din dragoste de ţară... Mi-a explicat cum stau lucrurile cu patriotismul... Ce mai...!, nici cei din linia întâi nu s-au jertfit cât se jerfea el de bucurie. Când l-am întrebat dacă ar fi de acord ca 10% din venitul său lunar să fie oprit pentru a contribui la pregătirea/antrenamentul Simonei Halep adică pentru a-şi spori "mândria de a fi român" , a pus patriotismul în cui, a dat cu el de gard, i s-a stins bucuria, a spus că gândesc în clişee.” (https://jurnalism-independent.blogspot.com/2019/07/inseamna-fapte-nu-galerie-vrei-sa-fii.html).  Eu voi merge pana la capat, incercand sa pun punctul pe <I>.

Trebuie sa fie clar pentru oricine si pentru totdeauna ca excelenta tenismena Simona Halep este o sportiva profesionista si, ca orice sportiv profesionist, pentru ea tenisul este principalul sau mijloc de trai. Al ei si, implicit, al familiei sale. Desigur, un trai pe masura performantelor! Acestea-s rodul puternicei sale ambitii si a nenumaratelor ore de antrenamente epuizante, dedicate tenisului, pentru a se bucura de cele mai bune rezultate, in final materializate in bani. Multi bani!

Ca atare, pe langa obligatiile sale, identice oricarui cetatean roman, de a-si achita toate darile legale catre stat, deja celebra campioana este complet libera de a face orice fel de investitii profitabile familiei care sa creeze si posibile locuri de munca pentru alti cetateni ori sa initieze acte de caritate. Astfel ca Simona Halep nu are niciun fel de alte obligatii fata de nimeni. Absolut toate rezultatele formidabile obtinute de ea sunt numai si numai roadele muncii sale! Da, este o mare sportiva romanca, ajunsa sa fie recunoscuta si apreciata pe plan international, pana la cele mai inalte niveluri!

luni, 15 iulie 2019


* Un rateu in publicitate mascata?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Un rateu in publicitate mascata?

Alexandru Ghillis

Nu mica mi-a fost surpriza intr-una din serile trecute, vazand in coltul bulevardului bucurestean, unde imi am locuinta, un taxi galben in asteptare de clienti si, alaturi –  la mai putin de un metru – pe trotuar, patru trotinete electrice, dintre care trei azvarlite alandala pe jos si doar una ramasa la verticala. Desigur ca fusesera lasate cuminti de o firma, pentru a fi inchiriate de amatori cu ajutorul telefoanelor mobile.

Ma uitam curios la taximetristul care statea impasibil la volanul Loganului sau galben si parca toata atitudinea ilustra statutul sau de invingator asupra dusmanului (trotinetele). Era, cred, un suporter ori unul dintre numerosii taximetristi care au populat recent Piata Victoriei, in fata Guvernului si s-au declarat vocal, cu surle si claxoane, impotriva concurentei (legale!) din partea firmelor de ridesharing si, mai nou, a celor a trotinetelor electrice. Care, vezi Doamne, le iau eventuala clientela si-i aduc pe ei, sarmanii, la “sapa de lemn”!

Nu vreau sa sustin ca omul asta era neaparat autorul barbariei din dreptul masinii sale, dar se folosea evident de ea. Fiindca, de n-ar fi fost asa, ar fi putut sa gaseasca un alt loc de parcare pentru a prelua clienti. Dar nu, el exploata in tacere jalnica imagine creata, probabil in ideea nefericita ca e si asta o forma de publicitate.

Putin mai tarziu, cam peste circa o ora, vedeam din balconul apartamentului scena dezolanta, care era neschimbata. Nici urma de clienti dornici sa ia taxiul. Apoi, nu m-a mai interesat! Era tarziu.

duminică, 14 iulie 2019


* Patriotismul înseamnă fapte, nu galerie!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Patriotismul înseamnă fapte, nu galerie!


Ancelin Roseti


Am observat că foarte mulţi nu fac distincţia între a fi fanul cuiva, sau a fi pasionat de un sport, şi sentimentul patriotic le confundă. Aceştia îşi consideră strigătele "Gol!", "Hai Simona!", "Hai România!", "Hai Steaua", "Hai ceva care să fie românesc!" (ţuica, bunăoară!!!), drept acte de vitejie, gesturi eroice prin care îşi apără şi-şi iubesc ţara (limba ei, nu ea este duşmanul României).
 
Cineva, cu spirit de turmă, în seara aceasta, chiar mă obliga să fiu fericit, să sar în sus de bucurie, din raţiuni patriotice, din dragoste de ţară... Mi-a explicat cum stau lucrurile cu patriotismul... Ce mai...!, nici cei din linia întâi nu s-au jertfit cât se jerfea el de bucurie. Când l-am întrebat dacă ar fi de acord ca 10% din venitul său lunar să fie oprit pentru a contribui la pregătirea/antrenamentul Simonei Halep
adică pentru a-şi spori "mândria de a fi român" , a pus patriotismul în cui, a dat cu el de gard, i s-a stins bucuria, a spus că gândesc în clişee.

Oare câţi dintre "patrioţii" aceştia ar fi, la o adică, de acord cu o astfel de iniţiativă şi câţi ar spune/gândi: "Dar ce treabă am eu cu ea? Ce îmi dă mie ceva din ce câştigă?" Nu că ar fi o gândire rea, dar ce facem cu gargara patriotică?

Și încă o problemă nu-mi dă pace: cum se face că ne mândrim (nu-i rău!) numai cu sportivi? Cam pe când avem de gând să ne mândrim și cu vârfurile altor domenii, cu Constantin Brâncuși, cu Victor Brauner, cu Sergiu Celibidache, cu Dan Grigore, cu Mircea Eliade, cu George Emil Palade, cu Panait Istrati, cu Tristan Tzara etc.
sau chiar numai cu valorile naționale, care nu au cucerit culmile lumii? Lipsa mândriei noastre să aibă drept cauză faptul că în biblioteci, în librării, în sălile de concert, în muzee, în galeriile de artă, în laboratoare nu pot fi aclamate aceste valori "Hai Cioran!", de pildă?

Băgați-vă mințile în cap, stimați "patrioți", lăsați strigăturile în seamă fanilor!
patriotismul înseamnă fapte, nu galerie.

[Preluare de pe Facebook]