* DESPRE INCAPACITATEA DE A JUDECA DREPT *
VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
DESPRE INCAPACITATEA DE A JUDECA
DREPT
Ciprian Mihali
Cu puțin timp înainte ca pandemia să se răspândească și în Europa, a
existat o dezbatere în spațiul public despre cazurile fabuloase (da, acesta e cuvântul potrivit) de corupție
în sistemul medical, dezbatere prilejuită de reținerea foarte scurtă a Sorinei
Pintea și apoi, evident, de eliberarea ei en fanfare.
Nu mai e un secret pentru nimeni că tot
sistemul medical e prăbușit. Iar această prăbușire nu s-a produs într-o zi,
nici într-o lună. Mecanismele prin care a fost corupt în întregime acest sistem
au fost rafinate vreme de zeci de ani, până la a deveni veritabile economii
paralele care funcționează perfect. O asistentă medicală îmi povestea că la
orice angajare, mita se împarte cel puțin la patru persoane, de la șefii de
partid, trecând prin conducătorii administrației locale, până la managerul de
spital și directorul de resurse umane. Numai din șpaga la angajări un manager
de spital poate câștiga zeci de mii de euro anual. La asta se adaugă veniturile
din toate licitațiile trucate, toate contractele falsificate, toate
comisioanele încasate.
Asta face ca actul medical să fi devenit cu
totul secundar, dacă nu irelevant, în sistemul de sănătate. Așa cum actul
educațional a devenit secundar în sistemul școlar. Așa cum actul împărțirii
dreptății a devenit secundar în sistemul judiciar. Așa cum actul servirii
interesului public a devenit irelevant în sistemul politic.
Dacă azi jumătate din opinia publică
românească e de partea medicilor care dezertează și cealaltă jumătate îi
condamnă, asta nu înseamnă că avem o pluralitate de poziții și argumente care
se înfruntă public. Înseamnă doar că a dispărut orice bază morală și
deontologică de pe care să putem evalua ceea ce se întâmplă în actul medical și
că totul se petrece într-un haos total, în absența oricărui reper. Înseamnă că
miza acestui act medical este cu totul alta și că el nu mai poate fi readus la
sensul său inițial, la rosturile și finalitatea lui, salvarea vieții și
îngrijirea celor bolnavi.
Astăzi nici medicii și nici oamenii de rând
nu mai știu care sunt valorile și principiile după care se orientează sistemul
de sănătate.
La fel cum nici profesorii, nici oamenii de
rând nu mai știu care sunt valorile și principiile după care se orientează sistemul
educațional. Dacă o criză similară ar izbucni mâine în școli, profesorii ar
reacționa la fel ca medicii azi, dezbinați între devotament și lașitate.
Putem lua orice fel de corp de funcționari
sau orice corp profesional și vom constata că fiecare a fost golit de sens și
de valori. Că spiritul de sacrificiu e excepția, conformismul, lașitatea și
frica sunt regula.
Asta s-a întâmplat și pentru că activitatea
cotidiană a medicului, profesorului, magistratului, politicianului,
funcționarului este virusată de alte interese și de alte „valori”. Dar și
pentru că instanțele chemate să fixeze valorile și să elaboreze codurile de
conduită au fost ele însele corupte. Colegiul Medicilor, Inspectoratele
școlare, CSM, dar și orice alt fel de instanță de regularizare a deontologiei
profesionale din România (CNA, CNCD, ANI etc.) au fost îngenuncheate primele și
s-au dovedit ele însele a fi sursă de corupere de sus în jos.
Putem face oricâte eforturi pentru a încerca
să identificăm o singură instanță instituțională care să fie reper profesional,
reper deontologic, reper moral, o singură referință pe care să ne repliem în
situații de criză ca aceasta. Tot nu vom găsi o asemenea referință. Iar atunci
când unii medici sunt gata să își dea viața și alții sunt gata să fugă pentru a
scăpa cu viață înseamnă că valorile noastre cele mai elementare (a trăi, a trăi
demn, a veni în ajutorul vieții care moare) sunt tulburate, transformând
profesiile vocaționale în sursă de venit (licit sau ilicit) și în sursă de
dominație ori de fals prestigiu public.
La capătul acestei pandemii vor trebui
desființate toate aceste structuri profesionale putrede și reconstruite pe baze
noi și sănătoase. Altfel, orice altă criză va veni, vom fi la fel de
neputincioși și debusolați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu