* MARI EMOȚII MARI!!! VINE ȘI ”SFÂNTUL VALENTIN” *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com 

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

MARI EMOȚII MARI!!! VINE ȘI ”SFÂNTUL VALENTIN”

Corina Băcanu

 Mai e un pic și vine Sfântul Valentin, o sărbătoare importantă în România ca prazul din microbuzul Târgoviște- București, sărbătoare pe care bărbații o iubesc ca pe frigul de la metrou și femeile ca pe ocazia unică de a mai simula un punct culminant.

Era anul trecut, de 14 februarie, la mine în fața blocului, un domn la vreo 40 de ani, încărcat ca pomul de crăciun de la primăria din Băicoi: 3 inimioare de pluș de diferite mărimi, un buchet de baloane din alea argintii și aurii pe care erau desenate inimi și cupidoni, o tufă de flori ca o coroană de la Monumentul Eroilor și câteva sarsanale cu ceva cosmetice și țoale.

Toate astea pentru 10 minute de plăcere.

Din experiența mea și din ce am mai discutat cu prietenele mele de-a lungul timpului, cu cât bărbatul este mai încărcat cu buchete de 20 de kilograme, de zici că e majordom la Casa de Căsătorii, și cadouri inutile pe care noi trebuie să ne prefacem că le agreăm și să mai și mulțumim pentru ele, cu atât șansele lui să înregistreze vreun succes sunt mai mici.

Ori e pămpălău, ori ne-a înșelat, ori e ceva greșit cu el. Sigur, asta dacă nu e student sau elev, la aceste două categorii e ok, că ei încă nu au crescut.

Ca să scurtăm puțin programul artistic, domnilor, nu mai cumpărați rahaturi de Sfântul Valentin. Zic domnilor referindu-mă la 35 plus. Nu ne plac inimioarele pufoase, ursuleții de pluș, parfumurile nu le nimeriți niciodată iar hainele le donăm de Crăciun. Da, o să vă îmbrățișăm cu entuziasm, “Mersi, vaaai, ce urs drăguț!”, El va sta în locul tău în pat, fmm de inutil, “Incredibil ce m-ai nimerit cu parfumul ăsta!”, Ce mizerie, îmi vine să vomit, parfum de panarame!, “Ce bluză drăguță, ești un scump!”, Zici că e mileul de la peștele lu’ mamaie!

Știu că voi le considerați niște cadouri geniale, dar pentru noi sunt niște gioarse.

Singurele cumpărături de Sfântul Valentin care nu te fac să pari penibil sunt ciocolata și vinul. Nu există femeie care să nu aprecieze o sticlă bună de vin și eventual o ciocolată ca să îi revină glicemia de după.  Ursuleții, pernuțele, parfumurile, cârpele și orice altceva în afară de ingredientele necesare pentru o noapte de pomină, adică vin și ceva dulce, sunt investiții sigure și profitabile ca depunerile la FNI.

Femeile care se bucură de vin și ciocolată sunt sincere, team players și vor exact același lucru ca și voi: să se zguduie camera de Sfântul Valentin, fără să își facă griji că a doua zi de dimineața se împiedică de ursuleți și își sparg capul.

Iar de anul ăsta nici nu trebuie să orbecăiți bezmetici prin magazine, luptându-vă mască la mască cu adolescenții, în fața caselor de marcat. Intrați aici și vine vinul la voi:

https://www.emag.ro/bauturi-alcoolice

Iar pentru doamnele singure de Valentin, acelasi link. Ca să evităm să fiți catalogate alcoliste de camerele de supraveghere de la bloc.

Hai, succes! Țineți-l pe Sfântul Valentin sus! Și nu uitați că, dacă beți cu cap, nu vă doare capul. Consumați responsabil!

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține - A.G.)

 

 

* PARIUL LUI VLAD. Sau ăsta a fost pariul oamenilor când i-au dat credit! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com 

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PARIUL LUI VLAD. Sau ăsta a fost pariul oamenilor când i-au dat credit!

Tudor Chirilă

La Colectiv lumea nu a ieșit în stradă imediat și nu a ieșit în stradă doar pentru că au murit  oameni într-o tragedie fără precedent în istoria concertelor sau cluburilor din România.

Nu, oamenii (printre care m-am aflat și eu) au ieșit în stradă când s-au confruntat cu minciuna autorităților din România, când au văzut rețelistica corupției care a redus măsurile de prevenție și siguranță la niște bife pe hârtie, fără ecou în viața reală.

Oamenii au ieșit în stradă pentru că Bănicioiu, secondat de medicul Arafat și de ministrul de interne Oprea, a dat asigurări că cei care erau în stare foarte gravă  și care ar mai fi avut șanse dacă ar fi fost transportați la timp în Occident, vor avea parte de același tratament în România ca afară. Asta a fost marea minciună care a scos oamenii în stradă împotriva unui sistem corupt și care au cerut demisia guvernului Ponta, dar care protestau pentru ceva mult mai profund: stoparea iresponsabilității celor care ocupă funcții publice, stoparea incompetenței generalizate de sistemul instituțional bugetar. Indignarea a fost capacul care a scos lumea în stradă.

În ultimele luni alte două tragedii legate de incendii marchează România. Incendiul de la secția ATI din Piatra Neamț și recentul coșmar al bolnavilor COVID de la spitalul Balș. Se fac comparații cu COLECTIV și se acreditează ideea că ești ipocrit dacă ai cerut demisia guvernului în cazul COLECTIV și nu o faci acum.

Lucurile nu sunt la fel, din motivele enunțate mai sus, cele care au scos lumea în stradă în primul caz. În cazurile Neamț și Balș se poate vorbi despre același tip de iresponsabilitate, incompetență, corupție în formă continuată care au condus și la incendiul de la COLECTIV, dar nu poți atribui autorităților încercarea de a baga rahatul sub preș cu mantra "avem de toate", "au parte aici de același tratament".

E mizerabilă, dar nu surprinzătoare, încercarea PSD de a transfera responsabilitatea cazului Balș în contul ministrului Vlad Voiculescu care are vreo 50 de zile de la numire, în timp ce Streinu Cercel dansează cu lupii din PSD de mult timp și și-a făcut feudă din spitalul ăsta timp de peste 20 de ani (cum de nu există limită în funcția asta la două mandate, de exemplu?) Acum ceva vreme spuneam că diferența dintre noi și Occident e că noi mergem la doctor, iar ei merg la spital.

Noi nu avem încredere în instituție, cum au ei,  ci în niște guru medicali de a căror ascensiune nu știm mai nimic.

Acum câțiva ani, când m-am operat de polipi pe corzile vocale, un "guru" din România îmi sugera cu cinism și indiferență să mă las de profesie, în timp ce un medic din top 10 chirurgi laringologi din lume (după un top Reuters) a efectuat o operație de rutină cu succes. Ce m-a șocat a fost modestia și promptitudinea cu care am comunicat cu un om  al cărui echivalent în România nu și-ar fi bătut capul să răspundă unui străin la un mail trimis la zece seara. După care să se dea peste cap ca să găsească soluții mai eficiente și mai ieftine de spitalizare și, în sfârșit, să efectueze impecabil o operație care pentru un profesionist vocal poate fi riscantă. Am înțeles atunci că diferența fundamentală între medicii formați în occident și cei din România este calitatea de a fi empatic în relația complexă medic-pacient.

Noi suntem o țară de "guru" medicali care "ambetați" de propriile succese profesionale se hrănesc cu ideea că managementul unui spital e același lucru cu profesia în care ei excelează. Pentru că atunci când ai putere și când ea e garantată de politicieni de o condiție morală și intelectuală îndoielnică nimic nu te mai poate opri să crezi că tot ce nu faci e perfect. Spitalele devin fabrici de orgoliu și familii de incompetență administrativă sau focare de nepăsare. Așa s-a născut medicul Burnei care mutila copii cu operații "în premieră mondială" la Marie Curie.

Răul uriaș pe care PSD l-a făcut acestei țări constă în ridicarea la rang de artă a ascensiunii politice în detrimentul celei profesionale. Iar PNL a adoptat acest mod de operare care nu poate face o țară să progreseze. Nu uităm USL, nu uităm racolările recente de primari PSD ale domnului Orban justificate de trântirea guvenului Dăncilă, dar nejustifcate de toate promisiunile pe care acum uită să le îndeplinească.

Ca o paranteză aș vrea să adaug că nu e treaba mea de om public să aplic și să verific  distribuția echitabilă a criticii partidelor:) Deși m-am trezit singur în stradă când l-au pus pe Câmpeanu ministru educației în acest guvren ( ok, au fost și fetele de la Daruieste Viata🙂 sau am atras atenția asupra eșecului proiectului România educată al președintelui Iohannis care iată, nu are o problemă cu numirea unui traseist ca ministru, la fel cum am criticat după alegerile prezidențiale ceea ce am considerat că a fost "agățarea de putere" a lui Dan Barna care performase sub scorul partidului de la europarlamentare, dar nu reușise să ajungă în turul doi sau felul în care au fost îndepărtați de pe locurile eligibile senatori care făcuseră treabă în USR.

Cred că lupta noastră ca cetățeni e să ne asigurăm că oamenii ăștia care ajung în funcții publice respectă contractul social. Să-i critici pe toți în mod egal înseamnă să nu mai ai timp de nimic. Nu e mai puțin adevărat că Orban pe lângă Dragnea e un înger, Câțu pe lângă Dăncilă e chiar de Nobel, iar useriștii n-au apucat să "stea la butoane" ca să beneficieze de același tratament din partea cetățenilor disperați că cercul vicios nu se rupe niciodată. Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să operăm cu nunațe pentru că trăim într-o lume în care polarizarea și radicalizarea opiniilor sunt omniprezente și scot tot ce e gri din fotografiile vieților noastre.

Revenind la Balș, despre Vlad Voiculescu căruia i se cere demisia în mod constant zilele astea și cu o retorică mizerabilă, am de spus câteva lucruri.

Hai să facem un exercițiu și să zicem că omul ăsta n-are nume sau are un nume cu o literă. Să-i zicem B. Acum câțiva ani mă sună Oana Gheorghiu de la Dăruiește Viață care știa că merg să filmez la Viena și voia să mă pună în legătură cu B. Era vorba de niște medicamente pentru bolnavi de cancer.

Am ieșit într-o seară la o bere cu B. Lucra la Erste în Viena. Am fost într-un restaurant modest.  A intrat direct în subiect și mi-a zis că el trimite medicamente pentru bolnavii de cancer care nu au cum să le procure în România și dacă vreau să mă bag. Deși părea calm simțem cum fierbe de entuziasm. Părea genul ăla de om care-și găsise o misiune în viață și trăia euforia descoperirii. Mi-a dat cutia cu medicamente. Mi-a explicat că e la limită, dar că n-am ce păți, maxim să mi le confiște ăia pe la controlul bagajelor. Mi-a spus cum se transportă și ce trebuie să spun dacă sunt interogat. Apoi mi-a dat numărul unui taximetrist din București care urma să preia medicamentele de la mine, pe Otopeni. Și uite așa am ajuns să fiu membru "one time" în rețeaua citostaticelor despre care s-a scris pe larg când Voiculescu nu se gândea că o să ajungă politician. Apoi a venit în România și a construit proiectele Magicamp  și MagicHome prin Asociația Magic Tot înainte de a fi politician.

După ce a devenit politician legăturile noastre s-au rărit. Dar îmi amintesc că după ce a fost numit ministru al sănătății în guvernul Cioloș unul din lucrurile pe care a încercat să le facă  a fost să democratizeze concursurile pentru managerii de spitale, astfel încât ele să nu mai fie locul de joacă al politicienilor și prietenilor lor.  Primul lucru pe care l-a făcut PSD ul când s-a întors înapoi la putere a fost să anuleze măsurile lui Voiculescu legate de aceste concursuri. Presa vremii consemnează cele scrise mai sus.

În condițiile astea să încerci să-l scoți responsabil pentru tragedia de la Balș e mult, foarte mult, e mizerabil.

Am de gând să-i dau credit lui Voiculescu care a preluat mandatul de ministru în poate cea mai grea perioadă a sănătății din România: un sistem sanitar în prag de colaps dublat de o pandemie. Sper  ca băiatul entuziast, bun la suflet și idealist să reușească să câștige lupta cu politicianul care devine.

Niște concluzii: Să nu uităm de ce a ieșit lumea în stradă la Colectiv. Minciunile autorităților cu privire la tratamentul victimelor. Câștigul acelui moment a fost că o parte mare  din cetățenii României au început să pretindă statului român să-și onoreze contractul social. Și acei cetățeni nu mai sunt dispuși să înghită cu resemnare.

Politicienii nu se vor schimba ușor. Dimpotrivă, vor încerca să găsească drumuri mai sigure pentru rezultatele pe care le obțineau ușor în anii trecuți. Iar sistemul lucrează pentru ei. Dar să nu uităm că asta nu s-ar putea întâmpla fără concursul larg al populației. PSD și PNL au mentalități similare care justifică adesea sloganul PSD și PNL aceeași mizerie. Totuși nu te poți preface că nu există un Bolojan la Oradea, de exemplu. E o nuanță. USR-PLUS au fost scutiți de comparația asta până să intre la guvernare, iar după ce au intrat au mai dat apă la moară scepticilor pentru că par să mai uite că lumea nu i-a votat ca să ajungă un partid politic, ci ca să rămână mișcarea aia care a generat fără penali în funcții publice și care să se ghideze după acel cod etic. Cu toate astea ar fi nedrept să pui semnul egal între ei și PSD și să nu le recunoști meritele, cel puțin în activitatea lor parlamentară când Dragnea își făcea din România curtea din spatele casei.

Dar e un moment bun ca Voiculescu și USR PLUS  să înțeleagă acum, uitându-se la tot ce  se întâmplă, că e mai important să fii mai mult tehnocrat decât politician la ministerul sănătății și nu numai. Că e important să se comporte mai degrabă  și să acționeze ca un tehnocrat  și nu ca un politician care riscă să învețe arta compromisului într-o țară care a făcut din compromis filosofie. Și, da, știu foarte bine că înr-un minister cel mai insignifiant personaj poate fi însuși ministrul. Na, joac-o pe asta! Și explică-ți încă o dată ascensiunea tuturor celor care au făcut posibilă falimentarea sistemului nostru instituțional prin faptul că o dată "numiți" în ministere au devenit inamovibili, "indispensabili". La fel cum inamovibili au devenit managerii de spitale lipsiți de competențe manageriale, cum este, de fapt, cazul Balș.

Voiculescu nu este responsabil pentru cazul Balș. Dar este responsabil pentru ce se va întâmpla cu reforma sistemului de sănătate. Este responsabil pentru fiecare moment în care nu va vorbi pe șleau despre mafia din sănătate care va încerca din răsputeri să conserve situația de facto. Pentru că noi, cei care am stat pe străzi, vrem ca un ministru să spună adevărul despre ceea ce face, ceea ce nu poate face, cine îl împiedică să o facă și așa mai departe. Ăsta e pariul lui Vlad. Sau ăsta a fost pariul oamenilor când i-au dat credit.

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)