Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
PATRIOTISMUL EGOIST
Ciprian Mihali
De fiecare dată când văd mulțimi furioase agitând drapele mari și strigând „România!” sau „Libertate!” împotriva pandemiei, am sentimentul că privesc grupuri de oameni însingurați și egoiști. Oamenii care protestează împotriva virusului, împotriva vaccinului, împotriva măștii o fac în modul „patriotic”, amestecând în protestul lor dragostea de țară și de neam, zeii și străbunii curajoși, credința strămoșească și tot ce ține de meniul patriotico-naționalist. Dar exact în același timp în care invocă toate aceste lucruri nobile, vorbesc despre ei înșiși, despre libertatea fiecăruia și despre dreptul fiecăruia de a nu purta mască, de a nu se vaccina, de a nu folosi certificatul verde etc.
Și dacă privim cu puțin recul ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, ne dăm seamă că am avut de-a face cu o contra-epidemie de egoism. Pandemia este prin excelență o afecțiune socială, relațională: virusul se transmite de la om la om, între oameni, atunci când oamenii se întâlnesc și fac lucruri împreună. Iar acestei afecțiuni pare a i se opune soluția radicală, extremă: împotriva răspândirii virusului, să ne afirmăm drepturile intividuale, să ne simțim liberi fiecare, să ne luptăm pentru autonomia corporală!
Din toate aceste proteste a dispărut celălalt și grija pentru el, au dispărut semenii. Nu mai sunt decât eu împotriva guvernului, eu împotriva UE, eu împotriva conspirațiilor, eu împotriva tuturor. În proteste, fiecare se revendică pe sine: om cu drepturi, om liber, om cum vrea el să fie om, să aibă libertatea de a nu da socoteală nimănui pentru nimic.
Iar din întreg limbajul acestor revolte – în care au fost atrase ilicit cele mai indecente forme de patriotism – lipsesc niște cuvinte: lipsește în primul rând ideea de sacrificiu. Patriotismul pandemic este un patriotism individualist, chiar egoist: în el e vorba doar despre mine și neam, despre mine și strămoși, despre mine și drepturile mele, eu, eu, eu. Dar acesta nu e patriotism, e înșelătorie: „neamul” e o abstracție, trecutul e o ficțiune în raport cu care nu poți și nu ai nimic de dovedit. Dar cel de lângă tine este o realitate în carne și oase: în timp ce tu îți iubești neamul cu cântece, rugăciuni, ritualuri și costume populare, el se poate îmbolnăvi din cauza ta. În timp ce tu pretinzi că te compari cu marii eroi care și-au dat viața pentru țară, tu esti pe cale să-i iei viața aproapelui la fel de român ca tine.
Nimeni nu mai pare dispus să se sacrifice pentru ceilalți, nimeni nu se gândește la drepturile celorlalți, la sănătatea celorlați, la binele altora. Sacrificiul pentru țară în asemenea forme de protest gălăgioase este egal cu zero, pentru că, de fapt, tu nu sacrifici nimic, nu lași și nu dai nimic de la tine, decât eventual un virus.
Patriotismul acesta nu e doar străin ideii de sacrificiu, el e străin și ideii de solidaritate. A intona cântece patriotice și a flutura steaguri împreună cu alte sute de oameni ca tine nu e solidaritate. A exploata slăbiciunile sociale și afective ale celor mai neajutorați sau mai ignoranți din societate iar nu e dovadă de solidaritate. Nu i-am văzut niciodată pe marii patrioți într-o acțiune de igienizare a frumoasei noastre patrii; nu am văzut niciodată la liderii AUR un îndemn la o acțiune civică în folosul real al oamenilor: nu i-am văzut ajutorând oameni bolnavi, oamen sărmani, oameni singuri. Ci doar manipulându-le fricile, frustrările și agresivitatea. Nu i-am văzut pe marii patrioți ca fiind oameni integri, oameni recunoscuți în comunitățile și profesiile lor lor, în angajamentul lor social, nu i-am văzut promovând educația, igiena, respectul legii, munca cinstită, civismul – toate cele care fac din patriotism o stare de fapt, nu o lozincă.
Steagul românesc, cât mai mare cu putință, e cortina în spatele căreia se ascund minciunile unui patriotism egoist care nu are de oferit decât live-uri pe facebook întru gloria vedetelor lui narcisiste.
(J: Preluare de pe Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu