*Paradoxul parvenirii la romani

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Paradoxul parvenirii la români

Alexandru Ghillis

O cutumă perpetuată la români de veacuri, identică oricărui popor, este dorinţa legitimă de concurenţă în înavuţire, programată genetic. Cum teoria marxist-leninistă a egalităţii între oameni s-a dovedit a fi, practic, doar o utopie frumoasă, după cincizeci de ani de aşa-zis comunism vârât cu anasâna, nevoia de prosperitate evidentă a românilor atinge, de cele mai multe ori,  limite – chiar hilare ori tragice - ale paradoxului parvenirii.

Până în 1989, exista o discrepanţă clară între standardul de trai opulent al nomenclaturii de partid şi de stat şi cel tern, al păturii largi a restului populaţiei. Românii se uitau cu umor izvorât din necaz la modul îmbelşugat în care îşi duceau viaţa conducătorii lor şi, destul de mulţi dintre conduşi încercau pe diferite căi, mai mult sau mai puţin legale atunci, să-şi asigure lor si familiilor lor un trai posibil cu mai mult peste limitele supravieţuirii.

După 1989, s-a rupt zăgazul ce oprea artificial dorinţa concurenţială de înavuţire a românilor. Cum se ştie, parvenitismul i-a ridicat pe mulţi călare pe cai mari şi pe alţii, la fel de numeroşi, i-a trecut prin „beciul domnesc” unde, destui, şi-au descoperit brusc „talentul” scriitoricesc! Din păcate, în zilele noastre, mulţi dintre români au inţeles să-şi trântească cel puţin un căsoi, dacă se poate mai ceva decât al vecinilor. Asta se întâmplă, mai cu seamă, în extravilan şi în mediul rural, de unde majoritatea tineretului valid îşi cheltuie profitabil forţa de muncă prin câteva state ale Europei.

Ideea de a te lăuda cu hardughia proprie în faţa celor din jurul tău, se dovedeşte de cele mai multe ori o întreprindere ce va putea deveni falimentară în anii următori revenirii definitive acasă. Iată, spre un prim exemplu, imensele palate ţigăneşti cu turnuleţe, ridicate din „munca” cerşitului în Occident şi din afaceri cu fier vechi, unde unii dintre proprietari nici măcar nu locuiesc în interiorul lor, fiind înălţate pentru fală şi, ca urmare, se evită fraudulos plata utilităţilor. Românii din sate şi comune înstărite, care muncesc din greu prin alte ţări, şi-au construit în  locurile de baştină ditamai viloaiele, după propriul gust sau inspiraţi din ceea ce au văzut pe unde-i poartă viaţa, dar nu iau cu seriozitate în calcul cu ce vor putea întreţine căsoaiele lor multietajate, dacă se vor întoarce definitiv în ţară, poate la pensie. Este aceeaşi problemă pe care am întâlnit-o şi la orăşeni care şi-au investit toate câştigurile lor în construcţia unor vile somptuoase în zone extravilane sau la ţară, estimând greşit ca vor locui în îndestulare la un loc cu familiile propriilor copii. Dezamăgirea este mare, deoarece copiii şi familiile lor şi-au croit vieţile independent de părinţii care, bătrâni în prag de pensie, au rămas singuri în case mult prea mari şi costisitoare pentru ei. Culmea este că acum ar vrea să le vândă şi nu se arată absolut niciun cumparator. Ei în derivă pe ale vieţii valuri!

*Atunci cand ajungi sa te crezi prost

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Atunci când ajungi să te crezi prost

Alexandru Ghillis

Ca simplu cetăţean, ajungi să te crezi prost atunci când statul te vrea aşa. De multe ori, chiar e bine să mai şi faci pe prostul, după vechiul principiu mioritic „capul plecat, paloşul nu-l taie”, ce pare-se că ne-a conservat vieţile pe aceste meleaguri. Astăzi, trăim sub impresia existenţei unor puternice şi oculte forţe transnaţionale transpartinice de veche esenţă securistă, ce şi-au dat mâna pentru a ne domina, cu putere de viaţă şi de moarte asupră-ne, acestea bazându-se pe legea mafiotă „unul pentru toţi şi toţi pentru unul”. Dacă unul este pe cale să cadă, survine reducerea lui la tăcere eternă, pentru a-i salva pe toţi. Asta percep eu, ca prostul, că s-a întâmplat la noi cu puţin timp în urmă. Apoi, în pofida tam-tamului uriaş iscat de investigaţiile jurnalistice curajoase ale unei gazete de sport, subiectul acestui palpitant  reality-show poliţist se va pierde lent în ceaţă, picând în desuetudine controlată, prin alimentarea voită – cu ajutorul mass-mediei co-interesate - a apetenţei românilor pentru teoria conspiraţiei şi scenarită, până la plictisul general. După metoda verificată a „punerii batistei pe ţambal”, când toţi răsuflă uşuraţi că „mortul e de vină” şi Dumnezeu să-l odihnească! Mi-ar plăcea să mă fi înşelat în prostia mea! Dar nici nu se poate uita că am mai trecut noi prin câteva experienţe similare, rămase nedesluşite pentru publicul larg şi trecute în uitare. Mulţi români au ajuns să se simtă în nesiguranţă, acuzând existenţa unui stat mafiot şi chiar încep să aibă reticenţe fată de partide. Dar nici fără ele nu se poate! Orice stat este coordonat de politica exercitată de puterea momentului.

De obicei, atenţia este abătută prin conceperea unui alt reality-show la fel sau şi mai captivant. De altfel, observ - fără nicio mirare - că o anumită parte dintre telespectatori pare a fi mai interesată astăzi, de exemplu, să afle dacă una dintre vedetele noastre de doi lei a rămas sau nu însărcinată la întoarcerea din vacanţa pe tărâmuri exotice. Aşa se declanşează mecanismul de inducere a uitării! Spălarea temeinică a memoriei începe întotdeauna cu bagatele! De regulă, tocmai bagatelele astea, toate formând Sistemul, ajung în timp să te facă k.o.! Atunci, chiar rămâi prostit de-a binelea, ca un naiv ce eşti, nici descoperit, dar nici acoperit.

Ca atare, coborând noi abrupt în derizoriul conţinutului unui tabel cu întreţinerea unei scări de bloc, suntem - de nenumărate ori - atât de fraieri, că nu ne vine să credem prin ce magie poate locui zi de zi  o familie într-un apartament de pe aceeaşi scară, având, totuşi, lunar, consum zero la utilităţi. Sau cum foloseşte din plin curentul electric, fără să aibă contract cu vreun furnizor. Magia lor chiar funcţionează! Însă, majoritatea celorlalţi locatari nici nu realizează că sunt prostiţi pe nevăzute la plata întreţinerii. Este încă una dintre bagatelele prin care probăm cum „peştele de la cap se împute până la vârful cozii”.