* Franz Liszt a compus o Rapsodie română
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Franz Liszt a compus o Rapsodie română
Mária Berényi
Franz Liszt, unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor,
originar din Ungaria* (deşi n-a ştiut niciodată să
vorbească în această limbă), a folosit în creaţiile sale elemente din folclorul
maghiar. Puţini cunosc faptul că el a fost atât de impresionat de muzica
populară românească încât a compus o „Rapsodie română”. Aceasta după un turneu
de mare succes în Transilvania, Muntenia şi Moldova, unde a fost primit ca un
adevărat prinţ. Turneul său a fost evocat de presa vremii şi prezentat pe larg
în volumul „Exemplul strămoşilor”, al cercetătorului Arpad Arvay, publicat la
editura Kriterion din Bucureşti. În timpul călătoriei sale prin Transilvania
spre Muntenia, Liszt, care, în fiecare seară, în locurile unde a poposit, a
fost întâmpinat de lăutari, şi-a notat doinele, horele, baladele, cântecele de
petrecere şi de jale. Liszt a ajuns la Bucureşti la 16 decembrie 1846 şi a fost
întâmpinat de călăreţi purtători de făclii, îmbrăcaţi în costume de gală, care
l-au însoţit până la palatul banului Mihail Dimitrie Ghica. Îmbrăcat în straie
turceşti şi împodobit cu bijuterii, banul îl invită să se aşeze lângă el pe
divanul turcesc acoperit cu covoare scumpe. Iniţial, Liszt trebuia să dea un
singur concert la Bucureşti, la 22 decembrie 1846. Acesta s-a desfăşurat în
sala Momolo, care putea primi 300 de spectatori, dar sala s-a dovedit
neîncăpătoare, deşi un bilet costa două monezi de aur. În program au figurat
fantezii după melodii de opere cunoscute, piese de Chopin şi Weber, şi
variaţiuni pe melodii ungureşti. Succesul a fost atât de răsunător, încât
domnitorul Gheorghe Bibescu l-a rugat să mai ţină un concert pentru curtea
domnească. Acesta a avut loc la 31 decembrie 1846, la palatul domnitorului.
În afara programului susţinut la primul concert, Liszt a prezentat şi
variaţiuni pe două melodii româneşti. A mai dat şi un al treilea concert, după
ce, în „Curierul românesc”, Cezar Bolliac a amintit că biletele au fost prea
scumpe şi la concert n-au putut veni decât cei bogaţi. Liszt a dat ascultare
cererii publicului şi a mai cântat la un concert unde intrarea a fost gratuită.
De la Bucureşti, compozitorul a plecat la Iaşi. Aici a fost întâmpinat şi
găzduit de Alecu Balş, boier amator de literatură şi artă, cu un salon literar.
Liszt a făcut cunoştinţă cu intelectualii de frunte ai Moldovei, în primul rând
cu Gheorghe Asachi şi Costache Negri. Ca şi la Bucureşti şi la Iaşi, a susţinut
trei concerte, primul la palatul lui Alecu Balş, al doilea la Teatrul Nou
(Teatrul Naţional de mai târziu), iar al treilea fiind, de asemenea, gratuit.
Fondurile au fost destinate săracilor. Prima piesă a concertului a fost
„Uvertura Moldova” a compozitorului A. Flechtenmacher, iar la sfârşit Liszt a
interpretat variaţiuni pe hore şi muzică populară moldovenească. Succesul a
fost imens. Domnitorul Dimitrie Sturdza a bătut o monedă de aur comemorativă în
cinstea evenimentului. Legenda spune că Liszt l-ar fi cunoscut şi pe Vasile
Alecsandri, care l-ar fi invitat pe moşia lui de la Mirceşti. Aici ar fi
petrecut mai multe zile, s-ar fi întâlnit cu Barbu Lăutaru, căruia i-a spus că
este un artist pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un mare talent. Dar
cercetările de mai târziu au indicat faptul că Liszt l-a cunoscut pe Barbu
Lăutaru în timpul turneului său din Iasi, iar pe Vasile Alecsandri, care în
ianuarie 1847 se afla în Italia, abia în primăvara lui 1847, când a revenit la
Iaşi, întorcându-se din Ucraina. În ce-a de-a doua vizită prin Moldova, Liszt s-a oprit în Bucovina, la
Cernăuţi, unde a susţinut două concerte şi l-a întâlnit pe Mos Nicolae, un alt
vestit cântăreţ popular din Suceava, considerat la fel de faimos ca Barbu
Lăutaru. Compozitorul a fost atât de încântat de talentul său, încât i-a dăruit
o cupă de şampanie umplută cu monezi de aur.
Dar Liszt nu s-a mulţumit să-l asculte numai pe Moş Nicolae, ci, ca şi în
cazul lui Barbu Lăutari şi-a notat melodiile, numeroase cântece şi dansuri
populare româneşti. Aceste melodii au constituit inspiraţia şi baza creaţiei
mai puţin cunoscute, „Rapsodia română”, găsita abia la 85 de ani după naşterea
ei. Compozitorul ungur Bela Bartok a descoperit pentru prima dată un exemplar,
pe un raft prăfuit al Muzeului Liszt de la Weimar şi i-a atras atenţia
muzicologului român Octavian Beiu. Acesta a început investigaţii atente pentru
găsirea manuscrisului original. Activitatea i-a fost încununată de succes, el
reuşind să descopere compoziţia în arhiva Societăţii Prietenilor Muzicii de la
Viena. Rapsodia are 25 de pagini. Folosind motivele populare româneşti, Liszt a
păstrat caracterul original al melodiilor populare şi coloritul lor naţional.
Premiera „Rapsodiei române” a lui Liszt a avut loc la 17 decembrie 1931, la
Ateneul Român din Bucureşti, în interpretarea pianistei Aurelia Cionca, şi a
obţinut un mare succes de public.
[Preluat de pe Facebook]
