* BOMBĂ! DESPRE CORONAVIRUS *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

J: Cu speranța că nu face parte din FAKE NEWS:

BOMBĂ! LA LOC COMANDA!

DESPRE CORONAVIRUS

Viorel Patrana

Boala a fost atacată gresit la nivel mondial. Datorită autopsiilor efectuate de medicii italieni s-a demonstrat că nu este vorba de pneumonie... ci este: coagulare intravasculară diseminată (tromboză). Deci, modalitatea de combatere a acestuia este cu antibiotice, antiinflamatoare și anticoagulante. Protocoalele sunt schimbate aici de la prânz.

Conform informațiilor valoroase de la patologii italieni, ventilatoarele nu au fost niciodată necesare și nici nu a fost necesară unitatea de terapie intensivă.

Dacă acest lucru este valabil pentru toate cazurile, suntem pe cale să rezolvăm mai devreme decât ne-am anticipat.

Important și de noutate DESPRE CORANOVIRUS:

La nivel mondial, COVID-19 a fost atacat gresit din cauza unei grave erori de diagnostic. Circula un videoclip al unei familii mexicane din Statele Unite, care a afirmat că s-au vindecat cu un remediu la domiciliu: trei aspirine de 500 mg. dizolvate în sucul de lămâie fiert cu miere, este luat fierbinte și a doua zi, ca și cum nu li s-ar fi întâmplat nimic! Ei bine, informațiile științifice care urmează dovedesc că remediul este corect!

Aceste informații au fost publicate de un cercetător medical din Italia:

Ei bine, grație celor 50 de autopsii efectuate la pacienții care au murit din cauza COVID-19, au descoperit că NU ESTE PNEUMONIA, strict vorbind, deoarece virusul nu ucide doar pneumocitele de acest tip, ci folosește o furtună inflamatorie pentru a crea o tromboză vasculară endotelială, cu tromboza difuză corespunzătoare, plămânul este cel mai afectat, deoarece este cel mai inflamat, dar, de asemenea, produce un atac de cord sau accident vascular cerebral și multe alte boli trombotice, de fapt, protocoalele au lăsat inutile terapiile antivirale și s-au concentrat pe inflamator și anti-coagulare.

Aceste terapii trebuie făcute imediat, chiar și acasă, în care tratamentul răspunde foarte bine pacienților. Cu cât se fac mai târziu, cu atât sunt mai puțin eficiente. În resuscitare, sunt aproape inutile. Dacă chinezii ar fi raportat-o, ar fi investit în terapie la domiciliu, nu în terapie intensivă! COAGUALAREA INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ (TROMBOZĂ). Deci, modalitatea de combatere a acestuia este cu antibiotice, antiinflamatoare și anticoagulante.

Un patolog anatomic italian raportează că spitalul din Bergamo a realizat un total de 50 de autopsii și o scos din Milano 20, adică (sic) cazuistica italiană este cea mai mare din lume, chinezii au făcut doar 3, ceea ce pare să confirme pe deplin informațiile. Anterior, în câteva cuvinte, succesul este determinat de o coagulare intravasculară diseminată activată de virus, astfel încât pneumonia interstițială nu ar avea nicio legătură cu aceasta, ar fi fost doar o mare eroare de diagnostic.

Duplicăm numărul de locuri în reanimare, în UCI, cu costuri exorbitante, inutil. În retrospectivă, trebuie să fie regândite aceste radiografii toracice care au fost comentate în urmă cu o lună, drept pneumonie interstițială, în realitate ar putea fi în concordanță totală cu o coagulare interstițială DICA diseminată.

Oamenii merg la UCI pentru trombus, embulism venos generalizat, în general lupus, dacă acesta a fost cazul, intubațiile și resuscitările sunt inutile, dacă tromboembolismul nu este rezolvat mai întâi. Dacă ventilați un plămân în care sângele nu merge, este inutil, de fapt, nouă (9) din zece (10) mor. Deoarece problema este cardiovasculară, nu respiratorie.

MICROTROMBOSIS VENOASA, NU PNEUMONIA DETERMINA MORTALITATEA.

De ce se formează trombi? Deoarece inflamația conform textului școlar induce tromboză printr-un mecanism fiziopatologic complex, dar binecunoscut.

Așadar, ceea ce a spus literatura științifică, în special din China, până la jumătatea lunii martie a fost că antiinflamatoarele nu trebuie utilizate. Acum, terapia care este folosită în Italia este cu antiinflamatoare și antibiotice ca la gripa, iar numărul de pacienți spitalizați a fost redus.

Multe decese, chiar în anii `40, au avut in istoric febră timp de 10 până la 15 zile, care nu au fost tratate în mod adecvat. Aici inflamarea a distrus totul și a creat terenul pentru formarea trombilor, deoarece principala problemă nu este virusul, ci reacția imună care distruge celula în care intră virusul. De fapt, pacienții cu artrită reumatoidă nu au fost niciodată admiși în secțiile covidiene, pentru că sunt pe terapie cu cortizon, ceea ce este un antiinflamator excelent.

Acesta este principalul motiv pentru care spitalizările din Italia scad și devine o boală tratabilă la domiciliu. Tratând-o bine acasă, nu este evitată doar spitalizarea, ci și riscul de tromboză. Nu a fost ușor de înțeles, deoarece semnele microembulismului s-au stins chiar și în ecocardiogramă.

În acest weekend, comparația a fost făcută cu datele a 50 de pacienți între cei care respiră prost și cei care nu fac, iar situația pare foarte clară.

Cu această constatare importantă, ar fi posibil să revină la viața normală și să deschidem afacerile închise de carantină, nu imediat, dar este timpul să publicăm aceste date, astfel încât autoritățile sanitare din fiecare țară să facă analiza respectivă a acestor informații și evitate noi decese inutile și vaccinul poate veni mai tarziu.

ÎN PREZENT, IN ITALIA, PROTOCOALELE SE SCHIMBA.

Conform informațiilor valoroase de la patologii italieni, ventilatoarele și unitățile de terapie intensivă nu sunt necesare. Deci trebuie să ne regândim investițiile pentru a aborda în mod adecvat această boală.

P.S. Textul îl am de pe grupul de whatsapp al medicilor de ambulatoriu din România.

(J: Preluare de pe Facebook)
(J: https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/216461929778576)

* STAREA DE EXCEPȚII ȘI AGONIA STATULUI LAIC *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

STAREA DE EXCEPȚII ȘI AGONIA STATULUI LAIC

Ciprian Mihali

România nu e în stare de urgență, ci într-o continuitate obositoare de excepții. La orice lege, la orice regulă există un număr infinit de excepții. Dacă ne imaginăm legea ca pe un bun comun și fiecare excepție ca pe o mușcătură din el, la final nu mai rămâne nimic al tuturor. Iar încrederea în autorități este direct proporțională cu firmiturile rămase din legea pe care au ciopârțit-o.

Ministrul Vela, om slab și lipsit de calități, a mai săpat azi puțin la temelia bunului comun care este legea și încrederea în ea. Cedând unor presiuni care îl depășesc, tocmai a provocat un haos ale cărui consecințe sunt greu de imaginat.

Haos legal 1: nicio lege juridică sau biologică nu bate legea BOR, atunci când ortodocșii au drepturi superioare altor culte.

Haos legal 2: de ce au fost amendați sute de mii de oameni care și-au plimbat cățelul sau au mers la munci agricole, dacă acum e voie pentru mai mulți și mai multe ore?

Haos social: cum se poate explica întregii societăți efortul pe care trebuie să îl facă vreme de săptămâni în șir dacă vreme de trei zile totul poate fi zădărnicit prin ordonanță militară?

Haos sanitar: cât de fiabile vor fi cifrele oferite de MAI după infectarea în masă autorizată de MAI și BOR?

Haos discursiv și instituțional: de ce se adresează ministrul de interne cetățenilor români cu "dragi credincioși"? Care este postura lui și funcția lui in societate?

Haos simbolic: ordonanța lui Vela bate până și canoanele milenare ale creștinismului, mutând Învierea între orele 7 și 17 înainte de noaptea Învierii și oferind poliției misiunea sacră a împărțirii luminii înainte de termen.

Dar cred că pierdem timpul cu analize savante. Prostia celor puternici e primul factor de zădărnicire a bolii. Să sperăm că virusul este mai inteligent și va avea milă de poporul român încăput pe mâna unor guvernanți inculți, confuzi și incapabili.

 (J: Preluare de pe Facebook)

* SOLIDARITATEA NOASTRĂ, INDIFERENȚA LOR *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

SOLIDARITATEA NOASTRĂ, INDIFERENȚA LOR

Ciprian Mihali

Urmăresc cu sinceră și reînnoită admirație sutele de inițiative ale societății civile și ale oamenilor simpli din această perioadă: oamenii care se sacrifică, oameni care își dau timpul, energia, banii, pentru a ajuta un spital, pentru a proteja un oraș, pentru a salva vieți. Oamenii donează, o fac de bunăvoie sau supuși presiunii comunităților din care fac parte ori presiunii mediatice, dar o fac, se adună leu cu leu pentru a încerca stăvilirea efectelor devastatoare ale pandemiei.

Oamenii de rând învață să fie solidari și să participe la efortul colectiv, iar asta e cu adevărat extraordinar. Solidaritatea funcționează bine de jos în sus, cel mult pe orizontală și informal, însă ea nu funcționează niciodată de sus în jos. Altfel spus, ea induce ideea unei responsabilități a oamenilor de rând față de stat, ca și cum s-ar spune: „eu, statul (cu spitalele și medicii, cu școlile și profesorii, cu șoselele și administrația) te ajut pe tine, cetățean, dar nu o pot face dacă nu mă ajuți și tu pe mine”.

Dar asta este o minciună, iar minciuna aceasta este cultivată politic și mediatic până la insuportabil.

Desigur că a fi solidar e un lucru nobil și azi fiecare gest poate salva vieți. Dar solidaritatea nu este, nu trebuie să fie răspunsul la vinovăția inventată de stat pentru a culpabiliza cetățenii și a-și ascunde propriul faliment. Cetățenii, deja supuși unei fiscalități importante, participă financiar la solidaritatea colectivă prin impozitele pe care le plătesc lună de lună unui stat obez și neputincios. Presiunea pusă pe ei este o formă de șantaj venind din partea celor puternici și a celor bogați, care au ratat toate șansele pentru a inventa forme oficiale, sistematice de solidaritate.

Primăriile se angajează în cheltuieli obscene pentru lucruri lipsite de urgență și chiar de utilitate imediată. PMB angajează 18 milioane de euro pentru ceva cu totul străin pandemiei și prea puțin folositor oamenilor în lunile ce vin. Într-o imagine de mare tristețe prin inadecvarea ei, primarul unui municipiu foarte sărac își pune tricolorul pe umăr și îngenunchează ipocrit în fața Primăriei, flancat de doi jandarmi îngenuncheați și ei. Câțiva defazați puternici dau directive privind purtarea obligatorie a măștii după ce au devalizat bugetele locale și incapabili fiind să asigure un minimum de protecției bolnavilor. Iar publicul îndobitocit le mulțumește pentru „sacrificiul” pe care îl fac pentru comunitățile locale.

Parlamentarii nu au făcut niciun gest oficial sau personal de solidaritate. Doar cu cei din închisori... Partidele lor continuă să încaseze lunar sume nerușinate de la bugetul statului. Guvernul nu pare să aibă în vedere reducerea cheltuielilor bugetare decât tăind salarii – nu atingându-se de giganticele pensii speciale, nu controlând achizițiile aberante ale instituțiilor, nu reducând schemele de personal umflate cu incompetenți și pile, nu protejându-i pe cei mai săraci dintre cetățenii țării.

Pe de altă parte, solidaritatea nu este doar o chestiune de bani. A oferi 500 de euro medicilor ca să le închizi gura și să-i încurajezi, cică, în această perioadă grea, nu este un act de solidaritate, este un pansament peste o cangrenă.

Solidaritatea trebuie să poată fi vizibilă și de sus în jos, nu doar împărțind bani unora sau altora, în funcție de cât sunt de vocali, de utili sau de puternici cei care îi primesc.

Formidabilei solidarități de jos în sus statul trebuie să-i răspundă cu transparență, claritate și proporționalitate în decizii. Nu cu ura și cu violența de care dau dovadă, din nou, a câta oară, jandarmii; nu cu amenzile copleșitoare ale poliției care frâng familii mai grav decât o îmbolnăvire. Nu cu statisticile sutelor de mii de amenzi aplicate, recitate ca un triumf de către un secretar de stat incult și plagiator, dar atât de satisfăcut de performanțele poliției. Ci cu o prezență eficientă a forțelor de ordine în teritoriu, a căror misiune nu este represiunea, nici măcar dovedirea propriei puteri de zdrobire. Nu cu impunitatea acordată marilor hoți și marilor vinovați ai acestei perioade dezordonate, ci cu o justiție promptă și hotărâtă.

Situația de urgență nu este o situație de război decât pentru mințile îmbătate de fantasma puterii absolute. Nu suntem în război și mai ales nu suntem în război unii cu ceilalți, ci suntem cu toții, oameni de rând și politicieni, trecători și polițiști, de aceeași parte într-un efort comun și convergent.

Solidaritate înseamnă deja înțelegerea acestui lucru și abia pe urmă distribuirea de fonduri.

Dar până la înțelegerea principiilor solidarității, ar fi tare folositor ca în această perioadă să vedem oamenii de stat angajați ei înșiși în eforturi și exemple de solidaritate, în gesturi de donație sau de implicare personală, nu doar în parade exhibiționiste și declarații patetice la televiziunile prietene, adică la toate televiziunile. Atunci și noi, ceilalți, am putea acorda propriilor noastre gesturi semnificația unei solidarități naționale, renunțând la imaginea pe care o avem acum, că hrănim, chiar și în aceste zile teribile, animalul nesătul care este aparatul de stat.

Un aparat de stat pentru care cuvântul „împreună” nu încape în niciun formular.

(Preluare de pe Facebook)

* DESPRE INCAPACITATEA DE A JUDECA DREPT *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DESPRE INCAPACITATEA DE A JUDECA DREPT

Ciprian Mihali

Cu puțin timp înainte ca pandemia să se răspândească și în Europa, a existat o dezbatere în spațiul public despre cazurile fabuloase (da, acesta e cuvântul potrivit) de corupție în sistemul medical, dezbatere prilejuită de reținerea foarte scurtă a Sorinei Pintea și apoi, evident, de eliberarea ei en fanfare.

Nu mai e un secret pentru nimeni că tot sistemul medical e prăbușit. Iar această prăbușire nu s-a produs într-o zi, nici într-o lună. Mecanismele prin care a fost corupt în întregime acest sistem au fost rafinate vreme de zeci de ani, până la a deveni veritabile economii paralele care funcționează perfect. O asistentă medicală îmi povestea că la orice angajare, mita se împarte cel puțin la patru persoane, de la șefii de partid, trecând prin conducătorii administrației locale, până la managerul de spital și directorul de resurse umane. Numai din șpaga la angajări un manager de spital poate câștiga zeci de mii de euro anual. La asta se adaugă veniturile din toate licitațiile trucate, toate contractele falsificate, toate comisioanele încasate.

Asta face ca actul medical să fi devenit cu totul secundar, dacă nu irelevant, în sistemul de sănătate. Așa cum actul educațional a devenit secundar în sistemul școlar. Așa cum actul împărțirii dreptății a devenit secundar în sistemul judiciar. Așa cum actul servirii interesului public a devenit irelevant în sistemul politic.

Dacă azi jumătate din opinia publică românească e de partea medicilor care dezertează și cealaltă jumătate îi condamnă, asta nu înseamnă că avem o pluralitate de poziții și argumente care se înfruntă public. Înseamnă doar că a dispărut orice bază morală și deontologică de pe care să putem evalua ceea ce se întâmplă în actul medical și că totul se petrece într-un haos total, în absența oricărui reper. Înseamnă că miza acestui act medical este cu totul alta și că el nu mai poate fi readus la sensul său inițial, la rosturile și finalitatea lui, salvarea vieții și îngrijirea celor bolnavi.

Astăzi nici medicii și nici oamenii de rând nu mai știu care sunt valorile și principiile după care se orientează sistemul de sănătate.

La fel cum nici profesorii, nici oamenii de rând nu mai știu care sunt valorile și principiile după care se orientează sistemul educațional. Dacă o criză similară ar izbucni mâine în școli, profesorii ar reacționa la fel ca medicii azi, dezbinați între devotament și lașitate.

Putem lua orice fel de corp de funcționari sau orice corp profesional și vom constata că fiecare a fost golit de sens și de valori. Că spiritul de sacrificiu e excepția, conformismul, lașitatea și frica sunt regula.

Asta s-a întâmplat și pentru că activitatea cotidiană a medicului, profesorului, magistratului, politicianului, funcționarului este virusată de alte interese și de alte „valori”. Dar și pentru că instanțele chemate să fixeze valorile și să elaboreze codurile de conduită au fost ele însele corupte. Colegiul Medicilor, Inspectoratele școlare, CSM, dar și orice alt fel de instanță de regularizare a deontologiei profesionale din România (CNA, CNCD, ANI etc.) au fost îngenuncheate primele și s-au dovedit ele însele a fi sursă de corupere de sus în jos.

Putem face oricâte eforturi pentru a încerca să identificăm o singură instanță instituțională care să fie reper profesional, reper deontologic, reper moral, o singură referință pe care să ne repliem în situații de criză ca aceasta. Tot nu vom găsi o asemenea referință. Iar atunci când unii medici sunt gata să își dea viața și alții sunt gata să fugă pentru a scăpa cu viață înseamnă că valorile noastre cele mai elementare (a trăi, a trăi demn, a veni în ajutorul vieții care moare) sunt tulburate, transformând profesiile vocaționale în sursă de venit (licit sau ilicit) și în sursă de dominație ori de fals prestigiu public.

La capătul acestei pandemii vor trebui desființate toate aceste structuri profesionale putrede și reconstruite pe baze noi și sănătoase. Altfel, orice altă criză va veni, vom fi la fel de neputincioși și debusolați.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/201373464620756)