VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
STRATEGII DE
CAFENEA. CĂ NU POȚI ȘTI DE UNDE SARE IEPURELE!
Alexandru Ghillis
Vezi tu, îmi zice camaradul de şuetă, iscodind gânditor iureşul străzii prin geamul cafenelei, memorezi – mai mult ca sigur – că istoria reală a acestor plaiuri mioritice a înregistrat destule trădări, nu numai la vârf, care s-au petrecut de-a lungul vremurilor până în zilele noastre şi vor mai continua. Nevoiţi de diverse împrejurări geopolitice potrivnice, cel mai adesea capii meleagurilor autohtone, alintat zise de basm, au adoptat şi ei strategii confortabile lor, ale navigării sigure prin timp, proptiţi şmechereşte cu fundul în „două luntri”. Multele şi nefericitele tactici locale au mai fost izvorâte probabil din același nenorocit concept perpetuat al „capului plecat, pe care sabia nu-l taie”. Şi unde am ajuns noi astăzi? Hai, dă un verdict!
Dau scurt pe gât restul de cafea şi mă uit prosteşte înspre zaţul rămas pe fundul ceştii. Nu-mi vine pe moment absolut nicio idee cât de cât mai deşteaptă, ca să ciripesc şi eu ceva. Uită-te la ăştia ai noştri, continuă amicul, cum se strofoacă de ambele părţi, întorcând pe toate feţele eventuale urmări ale încercărilor unor demersuri politice intempestive, neghioabe. Păi, nici nu trebuie să iei la prea mulţi bani mărunţi aşa-zisa stare a zilei în UE-ul ăsta, că te şi pufneşte râsul, amintindu-ţi într-un fel de fabula „Câinele şi căţelul”. Adică, ce avem noi aici, în Europa? Taman au rămas doi dulăi dolofani, puşi pe îngrăşat şi care trag sforile să fie ei cu moţ la butoane, în fruntea haitei; în rest, nişte căţelandri fotogenici şi câtiva căţeluşi vioi prin sud-estul continentului, care se gudură obedienţi. Şi iată ursul barosan, care-i pândeşte de la răsărit de soare pe toţi ăştia şi tare i-ar mai place lui să-i înghită pe rând, pentru a-şi mări bârlogul!
Dacă ne gândim bine, puţine şanse putem acorda solidarităţii haitei, fiindcă dacă luăm la puricat istoria, vedem că în decursul ei au existat numeroase dispute de idei şi teritoriale, trădări şi muşcături sângeroase ale unor membri mai musculoși ai actualei haite, reuniți acum în UE. Aşa că, băiatule, poţi să întrevezi doar slabe reuşite a unei riposte comune din partea UE, în caz că marele urs, flămând, ar deveni agresiv chiar numai și cu unul dintre cei mai la îndemână dintre căţeluşii haitei. Adică cu noi, românii. De aceea, nu uita că adevăratul sprijin eficient, perfect interesat, dar şi camaraderesc în acelaşi timp, nu poate veni decât din partea unchiului Sam, mai ales că acest unchi e subiectul întregii mass-media în aceste zile.
De unchiul Sam se teme teribil şi marele urs. Mormăie el, dar nu se încumetă să ridice laba contra bătrânului mult mai forțos. Poate că, aparent, e o nebunie ceea ce cred eu că ar rezolva actuala situaţie incertă a Europei, asigurând stabilitatea ei pentru secole! Fiindcă după o nebunie frumoasă, de multe ori rămâne ceva bun. Dacă s-ar întâmpla așa, nimic nu ar mai fi ca până azi! Cum adică, m-ai putea întreba? Păi, nu ar depinde numai de noi, românii, eventuala schimbare geostrategică, ci mai degrabă, adică de-a dreptul hotărâtor, ar depinde de unchiul Sam. Cum ar putea arăta statutul internaţional al României în viitorul apropiat, dacă – desigur, că numai în urma unui eventual referendum intern – am putea ajunge să fim declarați teritoriu american de peste mări ori, poate, chiar cel de-al 51-lea stat american, cu drepturi depline? Pentru totdeauna, ca unul dintre statele SUA, România ar fi o nucă extrem de tare, a naibii de importantă – din toate punctele de vedere – în miezul Europei şi în coasta marelui urs, rămas izolat cu botul pe labe. Ce zici, bătrâne? Deocamdată-i numa’ bla bla bla...
Rămân cu gura căscată:
- Bă, eşti nebun?!...
- Bă, eşti prost?!...
Oi fi prost?!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu