* XENOFOBIE ȘI OSPITALITATE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

XENOFOBIE ȘI OSPITALITATE

Ciprian Mihali

Rasismul și șovinismul sunt două fețe ale xenofobiei.

Între a-l urî pe celălalt pentru că e negru și a-l urî pe celălalt pentru că e „bozgor” nu există nicio diferență de fond.

Două mecanisme principale are ura: primul constă în a-l transforma pe celălalt în STRĂIN pentru că nu are ce avem noi (piele, limbă, credință, sex). Al doilea constă în a-l considera pe celălalt INFERIOR tocmai pentru că nu are însușirile pe care noi le-am definit ca fiind cele ale castei oamenilor superiori (cărora evident că îi aparținem).

Prin urmare, oriunde vedeți în discursurile publice ale oamenilor politici, ale intelectualilor publici sau ale oamenilor de rând insistențe pe deosebirile între ce AVEM NOI și nu au EI sau pe afirmațiile despre cum SUNTEM NOI și nu sunt EI, să știți că ne aflăm în preambulul unui discurs xenofob.

Incultura civică este vizibilă până la stridență în această incapacitate de a ieși din etichete și stereotipuri. Dacă din cușca urii îl salvăm pe singalez ca să-l băgăm pe ungur (sau pe musulman sau pe homosexual), nu facem decât să creăm posibilitatea ca „Ditrău” să se întâmple în orice alt moment.

Sunt foarte puțini, până la urmă, cei care au trecut testul „Ditrău”. Cei de acolo l-au picat toți, fără excepție și într-un mod rușinos, incalificabil și periculos. Românii, deloc puțini, care au găsit un motiv în plus să-i urască pe unguri pentru că aceștia ar fi acum și rasiști, au eșuat și ei lamentabil. Partidele politice mari au ratat și ele testul. Președinția, PNL, PSD fie nu au reacționat, fie au făcut-o târziu, când nu mai conta oricum ce spuneam. Televiziunile vor circ, au avut circ. Și când nu au avut, l-au inventat. Societatea civilă (adică noi cei care batem din gura în bulele noastre intrigate) rămâne, cu toată neputința ei, singurul loc în care mai găsești urme de raționalitate și echilibru, dar numai așa cum găsești urme de alune în unele produse, provocând alergii restului lumii.

Toleranța nu se învață nici din cărți și nici de la televizor, ci din conviețuire și din ospitalitatea față de cel străin și diferit. Primește-l pe negru, primește-l pe musulman, primește-l pe ungur, primește-l pe homosexual în casa ta, dă-i să mănânce și oferă-i adăpost, fără să aștepți ceva de la el în schimb și pe urmă fă judecăți generale despre cum sunt unii și alții. Sperând că nu vei mai face asemenea judecăți generale, căci tocmai asta este lecția ospitalității: a învăța să nu mai vorbești la plural despre ceilalți.

(Preluare de pe Facebook)

* CIVISMUL *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

CIVISMUL

Ciprian Mihali

În fiecare instituție din România, în fiecare branșă profesională, în fiecare domeniu al vieții noastre publice există oameni minunați. Există oameni talentați, oameni drepți și cinstiți, oameni dăruiți trup și suflet meseriei lor, comunității lor, funcționării societății. Oameni care se simt responsabili față de misiunea lor și față de semeni. Profesori, ingineri, medici, arhitecți, funcționari publici, polițiști, jandarmi, militari, diplomați, magistrați și lista poate continua.

Dintre aceștia, o mare parte consideră însă că faptul că își fac datoria acolo unde sunt este suficient pentru ca societatea să meargă bine înainte. De aceea, ei (poate nu toți, dar mulți dintre ei) aleg să tacă în privința lucrurilor imorale, abuzive, ilegale din jurul lor. Dimensiunea civică nu este în fișa postului și activarea ei prezintă un risc. Un profesor care se revoltă în școala lui împotriva sistemului școlar învechit, un medic care remarcă abuzurile dintr-un spital, un funcționar care vede mita la alții dar nu zice nimic, un magistrat care nu participă la un joc politic etc. sunt cazuri de oameni drepți, dar tăcuți. Dacă ar semnala public asemenea ilegalități sau absurdități, ar fi considerați eroi cel mult o zi, după care ar urma 364 de zile de coșmar printre colegi sau în relația cu superiorii.

Într-o societate dreaptă, așezată pe principii morale și legale juste, dacă toată lumea și-ar face treaba cu onestitate și competență (dar mai ales cu onestitate), dimensiunea civică ar putea aproape să lipsească din comportamentul profesional. Dar România nu a fost în ultimii ani și nu este încă o societate dreaptă. Pentru că acești oameni drepți au devenit minoritari și au fost sufocați de culturile dominante ale corupției, minciunii, fraudei etc. Nu trece o zi să nu aflăm nu doar despre un medic sau funcționar corupt, despre un profesor sau polițist abuziv, ci despre toate rețelele pe care acești oameni le-au construit și în care sunt prinși zeci, sute, mii de alți oameni. Oamenii drepți și tăcuți știu toate acestea, le văd zi de zi, le trăiesc zi de zi, suferă din cauza lor și vorbesc despre ele în șoaptă, continuând să reziste prin onestitatea muncii lor și sperând în vremuri mai bune.

Numai că abuzul și corupția nu sunt statice, nici inofensive. Ele se extind, neobosit, agresiv îngenunchind om după om, parazitând nu un birou, nu un etaj, ci clădiri, instituții și organisme naționale. În fiecare zi avem ilustrări ale diferitelor drame și absurdități: ba din educație, ba din sănătate, ba din transporturi, ba din administrația locală... Și ele sunt atât de numeroase încât au ruinat aceste sisteme, le-au făcut disfuncționale și aberante.

Este adaptarea la aberație un mod de supraviețuire individuală? Da, este. Adaptarea la aberație, fraudă, corupție înseamnă, desigur, să reziști ca individ și familie cu demnitate în fața absurdului, numai că la nivel de societate aceasta favorizează impunerea fraudei și corupției ca elemente ale culturii dominante. Iar atunci tăcerea încetează să mai fie un act eroic, iar adaptarea la mediu devine doar o asfixie colectivă amânată.

Civismul este mai mult și altceva decât a-ți face treaba cu răspundere și cu acribie. Civismul începe să mijească atunci când realizezi, că, de fapt, tăcerea ta nu mai este rezistență, ci complicitate la abuz. Că denunțarea abuzului (de la cel financiar până la cel de putere sau sexual) nu este delațiune și nici trădare a unui coleg, ci o participare la instaurarea între oameni a dreptății sociale și a demnității colective.

(Preluare de pe Facebook)

* ÎNCĂ PRIND BINE POPULISMELE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ÎNCĂ PRIND BINE POPULISMELE!

Nadina Ioana Dogioiu

Legea votata astazi privind eliminarea pensiilor speciale este o aberatie populista menita sa conserve pensiile speciale, nu sa le inlature. In primul rand este vadit neconstitutionala din mai multe motive:

1. Exista doua decizii CCR care spun ca pensiile magistratilor nu pot fi eliminate. Si nu emise de actuala Curte, ci in 2000 si 2010, cand CCR nu devenise inca legiuitor.

2. Este discriminatorie. Cat timp pe unele le pastrezi si pe altele nu, iti piere pana si fundamentul principial pe care incercai sa fundamentezi reglementarea. Poate imi explica si mie cineva de ce un ofiter care a plimbat toata viata hartii sau a numarat ciorapi/borcane de muraturi merita pensie speciala mai mult decat judecatorii care l-au trimis pe Dragnea la puscarie.

Daca legea pica la CCR vor fi salvate toate pensiile speciale, inclusiv ale parlamentarilor, deigur. De aceea PSD se si distreaza.
In al doilea rand, legea, si sa intre cumva in vigoare, nu rezolva imediat nimic, pentru ca:

1. Pensiile in plata, nesimtite sau nu, nu pot fi eliminate. Deci tot tortionarii, toti magistratii batrani cu independenta discutabila, raman cum sunt. Sunt vizati doar magistratii tineri.

2. Pensiile eliminate reprezinta o infima parte din sistemul pensiilor speciale, in care majoritare, si ca numar, si ca valoare, sunt cele militare.

In al treilea rand, cred ca e studiu de caz felul in care nevoia poporului de a uri a fost canalizata, mizand pe egalitarismul care vad ca ne-a intrat in ADN, spre o categorie pe care niciun politician nu o iubeste. Asa am descoperit ca din 1997, magistratii au pensii speciale acordate nu de PSD, ci de guvernul CDR – reforma ministrului Stoica, ncesara in procesul de aderare la UE. Cat de bine prind inca populismele, asta ma sperie.

Solutia corecta ar fi fost modificarea modului de calcul a pensiei, asa cum au propus si magistratii, astfel incat niciodata sa nu poata depasi ultima leafa.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/155382149219888)

(Alegerea titlului pentru articol ne aparține)

* HAI-HUI DE COLO-COLO *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

HAI-HUI DE COLO-COLO

Ciprian Apetrei

Am luat, intr-o dimineata, un pustan la autostop. Genul hoinar, intre flower-power si rastafa. Cu un rucsac mai mare decat el alaturi, statea linistit in ploaie, pe marginea drumului.

Mergea la o petrecere clandestina, ultima moda printre adolescenti. Sunt petreceri rave sau electro, anuntate pe facebook cu doar cateva ore inainte sa inceapa. Urmeaza o mobilizare instant, sunt unii care aduc boxe, altii scena, iar restul lumii vine puhoi de peste tot, pe o raza de cel putin 100 de km. Asta fusese anuntata undeva la tara, departe de orasul de unde il luasem. Nu aveam drum chiar pana acolo. Nici nu mi-am facut, desi am fost imediat invitat.

- Ce ai mai bun de facut, decat o petrecere spontana in mijlocul zilei?

Chiar daca n-am gasit un raspuns rezonabil, tot nu m-am dus. L-am lasat la iesirea din orasul meu. Era convins ca il ia cineva mai departe. I-am dat telefonul meu ca sa afle locul exact, care se anunta in ultimul moment, de frica politiei.

- De ce nu mai ai telefon?

- A ramas la prietena mea, nu m-am mai dus sa il iau, dupa ce m-a dat afara. Stateam la ea, atunci, era frumos.

- Si acum unde stai?

- Pe la prieteni.

- Cu ce te ocupi?

- Petreceri. Mi-ar placea sa fac altceva, dar e complicat.

A fost odata si in Romania. Tot la o petrecere. Tot cu niste prieteni. Cu masina, au venit din Bulgaria. Au intrat in tara noastra noaptea, isi aminteste ca erau multe gropi. Apoi a fost la chef, care a fost foarte reusit. Apoi, cand s-a trezit, era inapoi in Franta.

M-am uitat seara pe Internet, la petrecere au fost 15 000 de participanti. A fost pe un camp, au cam stricat recoltele din jur. Cand s-au trezit, cred ca erau tot in Franta.

(Preluare de pe Facebook)

* ESCHIVA COMPETENȚILOR DE TOP ÎN ADMINISTRAREA ȚĂRII, DE TEAMA TERFELIRII LOR ÎN PRESĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ESCHIVA COMPETENȚILOR DE TOP ÎN ADMINISTRAREA ȚĂRII, DE TEAMA
TERFELIRII LOR ÎN PRESĂ

Gabriel Bonta

Am câțiva prieteni cu care mă mândresc tare mult: antreprenori de succes, oameni cu o carieră solidă, fondatori de bussinesuri care depășesc frontierele țării, alți cațiva sunt directori la câteva multinaționale prezente în România. Sunt adevărate modele în societate. Familia li-e apreciată în comunitate, iar copiii lor sunt elevi sau studenți excepționali.

Inevitabil, când mă întâlnesc cu prietenii mei sau când îi sun, discuția noastră alunecă spre politică. De obicei, prietenii mei nu doar că știu problemele din comunitatea lor, dar au și soluțiile la ele. Evident, viața lor e lipsită de grijile comune restul muritorilor: nu trec prin probleme financiare, nu au o familie destrămată, nu au vicii care să le ducă viața la faliment, au o situație materială excepțională și o poziție bună spre foarte bună în societate.

Discuția ajunge la politică, după cum spuneam. Și atunci îi văd cum se trag pe cur. Da, oamenii aceștia excepționali, cu resurse și cu cariere solide, cu familii bine văzute în comunitate și cu bussinesuri de succes, oamenii aceștia care și-au asigurat prin muncă și prin merit fiecare capriciu al vieții, oamenii aceștia, prietenii mei, se trag pe cur și încep să o dea cu "Măi, Gabi, eu apreciez ce faci tu, dar nu mă bag, frate", "n-am vreme de făcut politică, nu-mi văd capul de griji", "sigur o să fac mai încolo, dar acuma nu, nu a venit momentul", "nu rezolvi nimic, crede-mă", "eu n-am chef să mă scuipe presa și să mă tăvălească pe mine și pe familia mea în noroi" etc.

Și atunci, mă cuprinde o jale: oamenii aceștia deși ar fi cei mai potriviți administratori ai banului public, unii nici n-ar avea nevoie să trăiască din politică, oamenii aceștia faini de tot fug, fug de responsabilitatea de a fi cetățean implicat. "Să facă alții", "eu te susțin", "eu te votez" sunt câteva din pretextele cu care, pe de o parte, nu vor să mă supere sau să mă descurajeze, dar pe de altă parte, arată clar că fug de asumarea unor responsabilități pentru comunitățile în care au văzut lumina zilei și în care își cresc copiii. Și-au creat un univers al lor de bunăstare, un rai personal și familial, o planetă a lor bazată pe confort și comoditate.

Și atunci, fraților, cum naiba să scoatem din rahat țara asta? Cum?
Toți incompetenții, toate rapandulele umane, toți incompetenții și toate loazele și-au dat întâlnire în politică și, bazându-se pe faptul că oameni ca prietenii mei nu se implică activ și se tem să ia frâiele comunităților lor, ajung să facă legi și să dirijeze sume impresionante de bani către găștile de partid. Se promovează unii pe alții și la butoanele țării ajung toți dăncilii, bădălăii și ciolacii țării, oameni fără scrupule, fără pregătire, fără morală, fără bun simț și onoare.

Și eu mă întreb: ce rost are să ai planeta ta confortabilă și culcușul tău economic bine asigurat dacă universul numit România este condus de niște impostori și de niște oameni de nimic?

Frica de eșec, frica de a fi împroșcați cu noroi, de a fi expuși criticii, de a-și pierde confortul și comoditatea, sau ce anume credeți că îi face pe prietenii mei să stea pe margine?

Dar mai ales, cum i-ați motiva voi să facă pasul implicării în comunitate și să devină cetățeni activi, voci și minți dedicate bunului mers al cetății în care locuiesc?

(Preluare de pe Facebook)

(Alegerea titlului ne aparține)