Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* ESCHIVA COMPETENȚILOR DE TOP ÎN ADMINISTRAREA ȚĂRII, DE TEAMA TERFELIRII LOR ÎN PRESĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ESCHIVA COMPETENȚILOR DE TOP ÎN ADMINISTRAREA ȚĂRII, DE TEAMA
TERFELIRII LOR ÎN PRESĂ

Gabriel Bonta

Am câțiva prieteni cu care mă mândresc tare mult: antreprenori de succes, oameni cu o carieră solidă, fondatori de bussinesuri care depășesc frontierele țării, alți cațiva sunt directori la câteva multinaționale prezente în România. Sunt adevărate modele în societate. Familia li-e apreciată în comunitate, iar copiii lor sunt elevi sau studenți excepționali.

Inevitabil, când mă întâlnesc cu prietenii mei sau când îi sun, discuția noastră alunecă spre politică. De obicei, prietenii mei nu doar că știu problemele din comunitatea lor, dar au și soluțiile la ele. Evident, viața lor e lipsită de grijile comune restul muritorilor: nu trec prin probleme financiare, nu au o familie destrămată, nu au vicii care să le ducă viața la faliment, au o situație materială excepțională și o poziție bună spre foarte bună în societate.

Discuția ajunge la politică, după cum spuneam. Și atunci îi văd cum se trag pe cur. Da, oamenii aceștia excepționali, cu resurse și cu cariere solide, cu familii bine văzute în comunitate și cu bussinesuri de succes, oamenii aceștia care și-au asigurat prin muncă și prin merit fiecare capriciu al vieții, oamenii aceștia, prietenii mei, se trag pe cur și încep să o dea cu "Măi, Gabi, eu apreciez ce faci tu, dar nu mă bag, frate", "n-am vreme de făcut politică, nu-mi văd capul de griji", "sigur o să fac mai încolo, dar acuma nu, nu a venit momentul", "nu rezolvi nimic, crede-mă", "eu n-am chef să mă scuipe presa și să mă tăvălească pe mine și pe familia mea în noroi" etc.

Și atunci, mă cuprinde o jale: oamenii aceștia deși ar fi cei mai potriviți administratori ai banului public, unii nici n-ar avea nevoie să trăiască din politică, oamenii aceștia faini de tot fug, fug de responsabilitatea de a fi cetățean implicat. "Să facă alții", "eu te susțin", "eu te votez" sunt câteva din pretextele cu care, pe de o parte, nu vor să mă supere sau să mă descurajeze, dar pe de altă parte, arată clar că fug de asumarea unor responsabilități pentru comunitățile în care au văzut lumina zilei și în care își cresc copiii. Și-au creat un univers al lor de bunăstare, un rai personal și familial, o planetă a lor bazată pe confort și comoditate.

Și atunci, fraților, cum naiba să scoatem din rahat țara asta? Cum?
Toți incompetenții, toate rapandulele umane, toți incompetenții și toate loazele și-au dat întâlnire în politică și, bazându-se pe faptul că oameni ca prietenii mei nu se implică activ și se tem să ia frâiele comunităților lor, ajung să facă legi și să dirijeze sume impresionante de bani către găștile de partid. Se promovează unii pe alții și la butoanele țării ajung toți dăncilii, bădălăii și ciolacii țării, oameni fără scrupule, fără pregătire, fără morală, fără bun simț și onoare.

Și eu mă întreb: ce rost are să ai planeta ta confortabilă și culcușul tău economic bine asigurat dacă universul numit România este condus de niște impostori și de niște oameni de nimic?

Frica de eșec, frica de a fi împroșcați cu noroi, de a fi expuși criticii, de a-și pierde confortul și comoditatea, sau ce anume credeți că îi face pe prietenii mei să stea pe margine?

Dar mai ales, cum i-ați motiva voi să facă pasul implicării în comunitate și să devină cetățeni activi, voci și minți dedicate bunului mers al cetății în care locuiesc?

(Preluare de pe Facebook)

(Alegerea titlului ne aparține)