duminică, 22 iulie 2018


*Valurile continue ale migratiei islamice marcheaza inevitabil viitorul Europei

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



Valurile continue ale migratiei islamice marcheaza inevitabil viitorul Europei

Alexandru Ghillis


Mi-e teama ca prognoza sumara imaginata de mine, ar putea deranja multe persoane sensibile si cumsecade, ce vor avea curiozitatea nefericita sa afle cum va arata un posibil viitor pamantean intunecat!
Sa stam stramb si sa gandim drept, depasind discutiile televizate ale prezentului si sa ne imaginam viitorul sumbru, nu prea indepartat, al batranei Europe, devenita neputincioasa.
De la Primavara araba s-a trecut la Toamna Europei si spre Iarna fara de sfarsit ce o asteapta. Oricum, Europa occidentala este pe cale de a fi ingenunchiata. Asa-numitul Stat Islamic se pare ca va castiga razboiul de cucerire a Europei, fara sa traga (deocamdata) niciun foc. Prin teroare si distrugeri, acesta impinge organizat mase mari de oameni, majoritatea tineri(!!!) disperati care, odata stabiliti in tarile europene cele mai dezvoltate, nu se vor adapta, nu vor accepta sa se europenizeze, se vor coagula in mari ghetouri din orase, unde vor respecta si vor aplica neabatut doar obiceiurile cu care sunt obisnuiti si legea islamica, sharia, transferand teroarea si acolo. Asta se intampla deja in marile orase din Germania, Franta sau Marea Britanie. Se estimeaza ca, peste 50 - 75 de ani, musulmanii vor deveni majoritari in tarile in care s-au stabilit (fiind cunoscut ca rata natalitatii afro-asiaticilor este net superioara europenilor de rasa caucaziana [alba]) si isi vor impune modul lor de viata si de gandire, ceea ce ar insemna regresul civilizatiei europene occidentale si, desigur, sfarsitul sau ireversibil. Nu cumva, se doreste o replica actuala, capitala, a Semilunei la Cruciadele sangeroase ale batranei Europe?
Practic, islamismul va invinge crestinismul, mai bine zis catolicismul si derivatele sale. Scopul declarat de ISIS, de a infige steagul negru la Vatican, posibil ca se va infaptui. Pe de alta parte, tarile de religie ortodoxa, situate in sud-estul Europei, nu sunt – deocamdata – amenintate de invazia musulmana, fiind aflate sub larga umbrela a ortodoxiei Rusiei si vor fi aduse treptat, vor-nu vor, la sanul „generos” al Maicii Rusia. Asa ca, am putea fi in masura sa raspundem la intrebarea: cui foloseste masiva mega migratie actuala? Cred ca este clar cui! Astfel, viitorul omenirii va depinde pana la sfarsitul secolului XXI, probabil, de trei mari poli de putere nucleara, care se vor santaja reciproc: SUA, RUSIA si CHINA.


joi, 5 iulie 2018


*Despre posibilitatea unei eventuale reunificari

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Despre posibilitatea unei eventuale reunificari

Alexandru Ghillis


Spre sfarsitul verii acestui an, vom celebra Centenarul Marii Uniri din 1918. Ca atare, pentru toti cei ce simt romaneste este un binevenit prilej de  ampla comemorare a istoricului eveniment, ce a dus la crearea Romaniei Mari.

Traiesc in Romania. Sunt roman, cetatean roman nascut in Romania in anii ‘40, dar, asa cum am mai mentionat pe larg, atat pe pagina mea de Facebook, cat si pe acest blog, am origine basarabeana pe linie materna. Mama s-a stabilit din tinerete in Bucuresti, la inceputul anilor ’30.

In general, desi erau romani basarabeni neaosi, atat bunica-mea – refugiata in Regatul Romaniei in 1940 – cat si maica-mea si alti refugiati basarabeni, vorbeau cu totii intre ei, din obisnuinta, mai mult ruseste. Asa ca, de mic, fara sa-mi dau seama, am inceput sa inteleg aproape perfect rusa. Ceea ce nu-i rau! Cunoasterea oricarei limbi este utila.

In prezent, observam adesea ca foarte multi dintre studentii moldoveni veniti sa studieze in tara mama, vorbesc intre ei ruseste. Ceea ce pe mine nu ma mira, dar pe altii ii contrariaza. De altfel, din cat am observat, de nicio parte a Prutului, actualmente nu se manifesta o puternica dorinta reala – oficiala - de reunificare, care sa atinga macar 50%, mai ales la nivel politic, guvernamental. Vedem de aici cu totii, din pacate, ce relatii deplorabile de cooperare (cvasi inexistente) exista in R. Moldova intre partidele moldovenesti pro-europene!!!

Pe de alta parte, Romania este mereu si tot mai mult preocupata de Transilvania, avand in vedere escaladarea numeroaselor actiuni iredentiste maghiare, influentate in mod direct de Ungaria, sprijinita de Marele urs de la Rasarit. Tot pe de alta parte, foarte multi cetateni romani, interesati de istorie, chiar si din generatiile tinere, stiu ca Republica Moldova, ca stat, este doar o creatie sovietica artificiala, rupta brutal din ansamblul fostei Basarabii, ale carei sarmane resturi au fost cedate ucrainenilor de catre Stalin, ca un „cadou otravit” facut lor.

Personal, sunt favorabil ideei de reunificare, doar in anumite conditii, chiar numai si cu o parte a vechii Basarabii, fiind bine si atat, daca pentru mai mult nu sunt sperante. Dupa cum am mai afirmat si in interventiile anterioare, daca in cazul unui eventual referendum intern cu privire la reunificare nu am prea mari emotii in privinta rezultatului local, nu acelasi lucru pot spune despre posibilul rezultat al unui asemenea referendum organizat in momentul de fata in R. Moldova!

marți, 3 iulie 2018


*Fara titlu inutil

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com



FARA TITLU INUTIL

Alexandru Ghillis

     Prin anii ’80, un proaspat proprietar ce-si ducea traiul in apartamentul situat deasupra noastra, isi gasea de treaba zilnic, ciocanind si slefuind prin casoiul lui, aducandu-ne la disperare. Intr-o dimineata, nici nu se facuse de 5, omul se apucase de pus, probabil, parchetul in camera de zi. Mort de somn, cu ochi carpiti, si imboldit de soata, am urcat la etaj si i-am batut in usa. Dupa ce mi-a deschis nervos, la reprosurile mele privind ora prea matinala, mi-a trantit usa in nas, boscorodindu-ma ca atunci avea el timp de asa ceva si ca, daca nu-mi convine, sa discutam barbateste. Imediat s-a redeschis usa si a aparut nevasta-sa cu un oloi mare in maini, racnindu-mi ca arunca cu apa fiarta peste mine, de nu plec. Am plecat, ca era periculoasa situatia. Culmea e, ca niciunul dintre vecinii de palier, ai lui sau ai nostri, nu a dat semne de viata, tacand cu totii chitic din spatele usilor, de unde, desigur, ascultau sa vada, nerabdatori, finalul scenei matinale. Aceea era doar una dintre mai multe alte intamplari asemanatoare cu respectivul, cu care am ajuns in cele din urma, fara niciun rezultat pozitiv, pe la vechile comisii tovarasesti de impaciure de la sector.

     Dupa ’90, cei despre care povestesc au plecat sa munceasca cu carca intr-o tara occidentala. Am multumit Domnului. De atunci si pana de curand se asternuse linistea binecuvantata asupra noastra. Am spus, pana de curand. Fiindca s-au intors sa-si manance aici pensiile lor in euro. Si a inceput iar ciocanitul, slefuitul, tranteala unor materiale, etc. Tare, nu-i asa? Viata-i plina de surprize!