*Aventuri din Epoca de Aur - CE AM AVUT SI CE AM PIERDUT
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca
subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub
forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat
de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut
gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu
eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere
jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Din ciclul,
AVENTURI DIN EPOCA DE AUR
Alexandru Ghillis
Obsesia regimului national-comunist ceausist de a crea Omul
Nou, prin lustruirea sistematica a creierelor mai labile, chiar a dat roade in
multe cazuri, dovedindu-se ca nu a fost doar o simpla himera a Carmaciului omagiat
libidinos de Adrian Paunescu si Vadim Tudor.
Daca ai rabdare sa citesti comentariile
cititorilor, postate dupa multe dintre articolele publicate de jurnale online
aflate de aceeasi parte a baricadei, ai sa vezi - cu o oarecare uimire – ca si
la peste un sfert de secol de la sucombarea ternului regim totalitar, au ramas
si, probabil, chiar s-au inmultit Oamenii Noi de atunci, care-si manifesta acum
lacrimogen nostalgia dupa ceea ce pretind ca au pierdut. Dar ce-au avut si
ce-au pierdut? Ar fi de pus o intrebare stanjenitoare din partea noastra: ce functii
detineau ei pe atunci, ca sa caineze acum ce au pierdut?
Totusi, hai sa vedem ce am avut si ce am
pierdut, noi, fostii cetateni obisnuiti ai R.S.R.! Doar am alcatuit majoritatea
cetatenilor Romaniei Socialiste, simpli aplaudaci la semnal!
Da! Au dreptate nostalgicii: ai pierdut un
loc de munca sigur si modest platit, dar garantat (uneori pana la pensie). Dar nu
gaseai ce cumpara de mancare, oricat ai fi dat. Ai pierdut inghesuiala
ingrozitoare din harburi de tramvaie si autobuze puturoase, in primele ore ale
diminetii si in cele ale dupa-amiezii, la dus si la intors de la locurile de productie,
acolo unde poate ai indurat si austeritatea unor conditii mizere de munca, mai
ales iarna. Pai, de ce tocmai iarna? Deoarece caldura era furnizata pe sponci
sau deloc. Chinul frigului si al intunericului il suportai, injurand in gand
sau in cadrul restrans al familiei, in serile cand, din intunericul strazii, veneai
acasa la bloc si urcai bajbaind pe scari multe etaje, fiindca liftul nu
functiona din cauza curentului electric, care era inca oprit. Apoi intrai in
bezna apartamentului tau si aprindeai lampile cu gaz, identice cu acelea pe
care le avea si mamaia la tara. Doar gaz in ele trebuia sa ai! Cand venea
curentul, familia se inviora brusc, porneai televizorul in alb-negru si,
mestecand te miri ce, va holbati cu totii la programul de seara de doua ore,
din care o ora si jumate urmareati placizi aventurile lui nea Nicu. Dupa ora 22
ti se recomanda sa te culci, ca sa fii apt in ziua urmatoare de noi cuceriri pe
inaltele culmi ale socialismului. Dar tu, de multe ori, indaratnic, incepeai sa
asculti in surdina (fiindca si peretii aveau urechi sensibile!) radio Europa
Libera sau sa te uiti la televiziunea bulgara, mai ales ca deja invatate-si
limba fara sa-ti dai seama. Dupa asta, chiar urma „leka noci”.
Deci, acestea ar fi primele si cele mai mari
pierderi pentru postacii nostalgici de pe internet! Restul, probabil ca li se
par minore: ca de exemplu, pentru Omul Nou cu conceptii materialist-stiintifice
inaintate, nu conta alergatul in cautarea hranei (in cea mai mare parte
cartelata), fluturand disperat de colo pana colo prin oras sacosele de plastic
goale (agonisite si ele la negru), asteptatul ritualic la cozi interminabile
(noaptea, in zori sau in timpul programului de lucru, daca nu aveai batrani in
familie, ca sa-i plantezi de cu noapte sa tina randul pe scaunelele pliante).
Am pierdut, e adevarat, instinctul animalic de a adulmeca locurile din oras unde
se „baga” cate ceva!
Omul Nou era
dresat sistematic sa-si infranga foamea printr-o alimentatie rationala,
stiintifica, atent supervizata de o inalta academiciana doctor inginer pe puncte.
Nenorocirea este ca acest minunat Om Nou nu a mai apucat sa se bucure de marile
fabrici de mancare, preconizate sa asigure zilnic, portionata si cartelata,
mancarea de pranz livrata ordonat la sufertase pentru toti oamenii muncii de la
orase, asa cum disciplinat se bucura inca de aceste inalte cuceriri fostii
nostri frati nord-coreeni. In Bucuresti, inainte si, mai ales, imediat dupa
1990, acelor combinate alimentare, abandonate in paragina, li se spunea in
deradere „circuri ale foamei”, iar mai tarziu au fost transformate toate in
mall-uri elegante. Ca atare, iata inca o imensa pierdere pentru nostalgici, pe
care - din nefericirea lor - au uitat-o! Mai sunt multe, foarte multe pierderi
de calibru greu pentru Omul Nou, dar nu exista suficient spatiu si timp ca sa fie
detaliate si marturisesc ca am ochii inlacrimati cand incerc stangaci sa va aduc
aminte ce am avut si ce am pierdut. Poate ma completati si dumneavoastra, cei
care sunteti veterani ai acelor trecute vremi!
Nice post.Thank you a lot for this useful post.
RăspundețiȘtergereVisit games.lol for Best Free PC Games