sâmbătă, 26 mai 2018


* Aventuri in Epoca de Aur - BANCHETUL

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Din ciclul,
Aventuri in Epoca de Aur Banchetul*

Alexandru Ghillis

 
*O idee de scenariu de film de lung metraj, datand din anul 1970. Am scris sub influenta puternica a noilor scoli de film ceha si poloneza, dar si sub impresia filmului “Reconstituirea” al lui Lucian Pintilie.

Un cuplu tanar se saruta pe o banca. Baiatul o mangaie pasionat pe fata, ii dezmiarda stangaci buzele cu varful limbii sale, ii mangaie cu buzele ochii si fruntea, ii rasfira cu degetele parul ei lung si blond.

Dupa-amiaza de vara intr-un frumos parc romantic. Alei umbroase cu zone insorite, arbori uriasi si pajisti moi. Liniste si pace accentuate de fosnetul frunzelor, de bazaitul insectelor, de zborul nehotarat al fluturilor si, poate, de soaptele celor doi. Pe lacul din parc plutesc maiestuos lebede albe. Deasupra, intr-o parte a lacului, se intinde un gratios pod suspendat, care uneste doua coline impadurite, in depresiunea carora s-a format lacul. Mai sus de unul din capetele podului, deasupra copacilor de pe colina, se zaresc ruinele unui castel.

Acum se aude harait de difuzoare, o voce care numara pana la zece, repeta, apoi amuteste brusc si intra sfarsitul unui cantec si incepe radiojurnalul. Tanarul cu jeansi albi si fata cu pletele-i aurii se plimba agale pe malul lacului, pe podul suspendat la inaltime, unde se harjonesc si se saruta. Baiatul tine nonsalant o ghitara pe umarul stang, in timp ce cu dreapta strange talia fetei. Banuim ca ii povesteste ceva hazliu, probabil lucruri fara importanta pentru urechi straine.

La restaurantul situat pe debarcaderul de la marginea lacului, se fac ultimele pregatiri in vederea marelui banchet dat in cinstea aniversarii unui an de la intrarea in productie a Combinatului X. Se instaleaza lumini, se incearca microfoanele, se alatura mesele, formand siruri lungi, paralele - geometrie seaca - acoperite cu fete de masa albe. Chelneri grasi si picolite ciolanoase alearga de colo-colo, aranjand mesele si scaunele, se cearta, se cheama cu voci ridicate sau injura. Un chelner tuciuriu si masiv, cu o chelie lucind de transpiratie, cu gulerul camasii desfacut si papionul lipit pe gatul transpirat, isi ciupeste nervos mustacioara, in timp ce instruieste o picolita balaie.

Niste barci cu copertina hoinaresc lenes pe lac, iar sus pe pod, in partea cealalta a lacului, se zaresc cei doi tineri aplecati peste balustrada. Adie o boare subtire, care umfla din cand in cand umbrelele decolorate, ce acopera din loc in loc mesele. Fondu.

S-a inserat. Debarcaderul este populat de o multime de invitati si sosesc continuu altii. Numerosi gura-casca - fara invitatii - isi cumpara bere si se tolanesc pe iarba, in lumina reflectoarelor, chiar pe malul lacului, langa debarcader. Cu sticle de bere in maini, se uita, rad si discuta, privind poate cu invidie, barfind pe cate cineva. Probabil, dintre cei norocosi, care au izbutit sa aibe un loc pe debarcader.

Galagie, rasete. Luminile fluorescente se oglindesc in apa lacului pana departe, brazdandu-l cu dungi luminoase, tremurande, traversate maiestuos - din cand in cand - de cate o lebada impasibila, care dispare apoi in intuneric, devenind o vaga pata alba ce se topeste in noapte. In lumina cruda a felinarelor roiesc roiuri de musculite, gaze de noapte, agitate parca de harmalaie. Adierea racoroasa ce strabate dinspre lac, infioara poalele fetelor de masa. Totul este scaldat intr-o lumina puternica alb-albastruie, imaginea avand o gama intermediara larga de griuri de la albul fluorescent pana la negru intens. In afara marelui spatiu aflat in lumina reflectoarelor si a altor insule de lumina, intunericul este deplin si oamenii, care forfotesc haotic de colo-colo, dispar ca si cum s-ar topi, atunci cand ies din zonele intens luminate.

Cateva masini Volga si Dacia 1300 negre, stralucitoare, stopeaza pe rand si din ele, in aplauzele invitatilor oficiali, care au format un coridor viu, coboara, plini de morga, cei din conducerea Combinatului, reprezentantii ministerului si ai oficialitatilor orasului.

Totul incepe cu o cuvantare bolovanoasa, poticnita, a unui oficial si din care nu se prea aude mare lucru din cauza harmalaiei. Aplauze, voci incurajatoare din randurile comesenilor. Cateva fraze pompoase si conventionale din partea unui reprezentant al ministerului, amintind de anumite directive etc. Aplauze indelungate, in timp ce berea este data pe gatlejurile infierbantate ale chibitilor aflati pe malul lacului si sub copacii monumentali. Rumoare intre acesti gura-casca, care n-au cum sa auda bine cuvantarile stereotipe. Unii s-au catarat in copaci si stau ca pasarelele, balambanindu-si alene picioarele si-si paseaza sticlele de bere care vin de jos. Sunt in majoritate barbati, probabil nefamilisti. Mult tineret, cu siguranta provenit nu de mult de la tara la oras, pentru a se califica intr-o meserie. Sunt tinerii brigadieri ai noului Combinat.

Dupa toastul oficialitatilor se trag focuri de artificii si snopuri luminoase se sparg pe cerul de smoala, luminand totul ca ziua, apoi cad stingandu-se deasupra luciului apei.

Cei doi tineri indragostiti stau asezati pe ruinele de la baza castelului. Fata este abandonata la pieptul baiatului care, cu ochii spre spectacolul din vale, ingana o melodie nedistincta, ciupind corzile ghitarei.

Pe estrada, o orchestra, probabil a Combinatului, ataca niste melodii romanesti ale timpului. Un diseur cu aspect de fante de mahala, cu voce plata, anosta.

La inceput, atmosfera de pe debarcader este destul de crispata, retinuta, dar pe masura ce trece timpul si bauturile curg in valuri, se fac glume, se rade si se vorbeste tot mai tare. Infuleca si beau zdravan si cei care n-au avut norocul sa aiba o invitatie pe debarcader. O fac tolaniti in iarba, pe malul lacului sau sub copaci.

Petrecerea se incinge. Se formeaza grupuri-grupuri, in general pe categorii sociale. Discutii mai calme ori mai agitate, personaje de compozitie diverse, detalii.

Aceleasi grupuri, aceleasi personaje in fazele ce se vor succede. Pe masura ce trece timpul, se incheaga o tensiune in crestere.

Cei doi sunt tot pe ruine. Baiatul sta culcat, cu capul in poala fetei, care se joaca, rasfirandu-si usor degetele in parul lui.

Jos, barbatii mai tineri isi permit unele indrazneli cu fetele, care si asa sunt putine. Astfel ca, daca la inceput unele au acceptat sa danseze cu ei, acum ii evita pe cat posibil si prefera sa danseze intre ele. Baietii stau pe margini si se marginesc sa bea, avand ochi avizi spre ele...

In ansamblu, lumea este foarte bine dispusa, ba chiar, unii sunt beti de-a binelea. Intr-un grup tocmai se discuta despre cineva care s-a accidentat cu masina. O voce din off spune ca "asa le trebuie astora cu masini, ca unii are si ceilanti n-are si le da cu tifla " si ca "fuge ai dracu' de parca-s piscati de cur ". Comentariile devin contradictorii, aprinse, in privinta femeii aflate in masina. Diverse opinii. Concluzia: tot o putoare era. Cineva, bine afumat, conchide filozofic ca "arde ei, oamenii, d-apai masinile !"

Directorul administrativ danseaza cu o vampa planturoasa, o combinatie trista intre Loren - Eckberg. Este secretara lui.

Mare veselie, grupuri, muzica, chiuituri, dans. Cate cineva, mai cherchelit, se suie pe estrada si incearca sa tina un toast sau sa cante o populara sau un slagar cunoscut, dar este tras jos de altii care vor sa incerce acelasi lucru. Oricum, chiar cand cineva reuseste sa gangaveasca cateva cuvinte, tot nu se intelege nimic, fiindca orchestra canta in acelasi timp.

Cei doi tineri amorezi stau alaturi pe jos, rezemati de zidul de piatra al castelului si mananca crenvursti, sorbind si dintr-o sticla de bere, pe care si-o trec de la unul la altul. In iarba, la dreapta baiatului, odihneste ghitara. Dintr-un grup apropiat de petrecareti, care i-au remarcat ca nefiind de-ai lor, se aude o voce anonima: "bai, Tom Gions ! Ia zi-i, ba, ceva !...".

Reprezentantul ministerului, cel care cuvantase la deschiderea banchetului, vomita peste balustrada, in apa. Doi subalterni il tin de subtiori, iar unul din directorii combinatului ii sprijina delicat fruntea cu palma. Sub privirile holbate de efort ale celui ce vomita, la cativa metri in fata lui, trece maiestuos o lebada alba. Trei sau patru indivizi, cu aspect de functionari superiori, il mascheaza cu trupurile lor, spre a nu fi vazut de ceilalti meseni intr-o asemenea postura stanjenitoare.

In WC-ul public, doi barbati tineri, unul cu aspect de boxer, cu fata tumefiata si expresie de alcoolic, iar celalalt - un pirpiriu - actionand sub aripa protectoare a celui puternic, hartuiesc o tanara fardata strident. Au inghesuit-o intr-un colt, o pipaie si vor s-o convinga sa vina cu ei in parc. Ii vorbesc trivial, iar ea le raspunde in acelasi mod, ca ar avea chef sa si-o traga, dar nu cu ei. Pe peretele din spatele ei se vede un desen pornografic si, alaturi, niste mesaje specifice unui asemenea loc. Desenul este in parte sters, probabil de ingrijitoarea incaperii.

Cei doi temerari incearca s-o molesteze pe fata, care riposteaza energic si tipa strident. Apare in tromba prietenul acesteia si se incinge o bataie de betivi langa pisoare, pe cimentul pe care balteste urina. Fata se apara si loveste si ea. Il loveste pe pirpiriu cu genunchiul intre picioare si acesta se chirceste de durere, zbatandu-se pe cimentul ud, tinandu-se cu mainile de locul lovit.

Cativa insi isi fac linistiti nevoile in pisoare si asista amuzati spectacolul. Unul dintre ei este un paznic contractual, imbracat in uniforma de postav paros, chipiu lasat pe ceafa, centiron lat. Cand vede ca vin, alertati de galagie, multi altii, in frunte cu nea Achim - secretarul organizatiei PCR - incepe sa ia atitudine si sa urle la combatanti, in timp ce isi plimba indecis degetele peste slitul pantalonilor, testandu-l daca-i incheiat. Cu cealalta mana isi tot indreapta geanta de la sold.

Nea Achim, clatinandu-se usor, striga ragusit de furie, ordonandu-le beligerantilor sa paraseasca imediat onorabila petrecere. S-au comportat ca vandalii si doar au fost prelucrati, cu multe zile inainte, cum vor trebui sa se comporte la aceasta festivitate. Societatea socialista nu poate tolera asemenea manifestari huliganice, ce nu fac cinste unor tineri brigadieri. Nea Achim face o morala constructiva, zbierand pana-i apar clabuci de scuipat in colturile gurii.

Batausii pleaca ochii spasiti si cineva mormaie neconvingator niste scuze. Nea Achim s-a inecat din cauza nervilor si este congestionat la fata. Ii priveste sever. Muschii obrazului ii tresar scurt. E o clipa de tacere prelunga, incordata. Apoi sopteste ragusit, poruncitor: "afarrra cu totii !!! "...si intra intr-o cabina, trantind usa. Se aude zavorul, inchizandu-se.

Toti ceilalti parasesc in liniste WC-ul. In spatele lor, pe perete, desenul pornografic cu detaliile sterse.

Un snop urias de artificii se inalta stralucitor si se stinge in cadere deasupra lacului.

Undeva, pe debarcader, baiatul cu ghitara si fata cu plete blonde au fost inconjurati de un grup vesel de tineri. Se simt toti bine. Baiatul canta ceva, acompaniindu-se cu ghitara, iar ceilalti bat ritmul, lovindu-si palmele. Incetul cu incetul, toti incep sa danseze, contorsionandu-si trupurile. Parul lung si blond al fetei se agita ca o flacara aprinsa printre dansatori. La un moment dat, se face loc in jurul ei si ea danseaza singura, absenta, batand din cand in cand ritmul cu palmele peste pulpe. Paru-i blond unduieste ca o cascada de lumina.

La masa conducerii se poarta discutii despre productie, despre viitorul de aur al combinatului etc, etc. Se toasteaza, se canta si se spun bancuri deochiate.

Intr-un colt al mesei lungi, colective, directorul administrativ are o mica discutie cu nevasta. O drama consumata in soapte taioase. Incearca sa potoleasca istericalele starnite de gelozie in slabanoaga sa sotie. Gelozie provocata de atentia excesiva cu care o trateaza sotul ei pe aceasta secretara fandosita. O mironosita, exagerat de sulemenita si care acum o priveste cu ironie parca, in timp ce, cu buzele-i pline - a la Sophia Loren - cuprinde senzual buza paharului cu vin. Cerceii lungi i se leagana zglobiu, sclipind vesel deasupra umerilor perfecti, dezgoliti promitator de un decolteu adanc.

Destui petrecareti se uita curiosi sau amuzati spre grupul in care evolueaza cei doi tineri frumosi. Totusi, unii mai varstnici vad totul cu mai putina simpatie, chiar banuitor si se aud unele remarci rautacioase:

- Ce dracu' vor astia ?
- Tineretu' de azi. Nebuni. Cand eram ca ei aveam alte preocupari.
- I-as tunde, le-as da cateva si... la munca, fi-rar ai dracului ! Noi ne plecam capul, nu ca ei.
O femeie grasa, mustacioasa:
- Capra aia desantata !...

Directorul administrativ, enervat, ii intoarce spatele bietei sale sotii, care ramane in scaun sa-si framante bratele uscative. Sotul ei s-a suit pe un scaun si, cu paharul in mana, da tonul la "multi ani traiasca ! ". mai-mai sa cada cu scaun cu tot. Isi va regasi echilibrul precar.

Tensiunea creste progresiv. Diseurul se zbuciuma ca intr-un film mut, cantand un tango languros, gesticuland larg cu mainile, la incheietura carora tremura mansetele dantelate ale camasii cu jabou.

Decolteul secretarei il vrajeste pe directorul administrativ. Este hipnotizat de pieptul ei, care urca maiestuos si coboara lent in ritmul regulat al respiratiei, iar ea speculeaza momentul si respira mai adanc si mai provocator.

Cateva perechi razlete danseaza. Nevasta directorului plange discret la locul ei, la masa, suspinand deasupra farfuriei cu resturi de friptura si chistoace de tigari cu urme de ruj, stinse in grasime.

Vizavi de ea, un barbat intre doua varste, imbracat in costum negru si cu parul dat cu briantina, pieptanat lins peste cap. O fixeaza indelung cu privirea, stand cu barbia sprijinita in palma, in timp ce, cu cealalta mana, manevreaza delicat intre dinti cu o scobitoare, tinand degetul mic ridicat. Femeia intalneste privirea ostentativa a barbatului, inceteaza brusc, jenata, a mai plange si zambeste rusinata, plecand ochii. Scotoceste in poseta cu miscari nervoase si scoate rujul si oglinjoara. Isi reface rujul de pe buze si apoi isi tamponeaza ochii cu o mica batista alba cu buline.

Barbatul continua s-o priveasca in tot acest timp, morfolind ganditor scobitoarea intre buze. Apoi se ridica brusc si se apleaca peste masa, recomandandu-se galant "Bejan, contabil sef, doamna ". Se ridica de la masa si, ocolind-o, o invita pe femeie la dans. Ea mimeaza surprinderea si incuviinteaza timid. Se indreapta amandoi spre ringul de dans.

Se apropie zorile. Grupuri mai mari sau mai mici s-au imprastiat prin parc. Altii pleaca si-si iau ramas bun de la cunostinte.

Dansul s-a terminat. Bejan, contabilul sef, o conduce inapoi la masa pe sotia directorului, apoi se scuza si pleaca grabit.

A disparut si directorul administrativ cu secretara si cu altii. Nevasta lui, la masa, zambeste tamp in gol. Mai sunt destui petrecareti la mese, dar multi sunt raspanditi in afara debarcaderului.

Bejan se reaseaza la masa, in fata femeii. Ii toarna un sprit si apoi isi ciocnesc usor paharele pline. Intervine imediat un moment penibil, pana sa gaseasca amandoi un subiect banal de discutie. Brusc, scoate niste fotografii alb-negru uzate si incepe sa vorbeasca repede, intinzandu-i-le pe rand femeii. Intre o fotografie si alta, ramane multumit de aprecierile ei mute si arboreaza un suras larg si bland. Ii stralucesc cativa dinti imbracati in metal. In lumina crud-albastruie a lampilor fluorescente, dintii metalici arunca sclipiri pretioase.

Printre copaci se strecoara un inceput de lumina palida, vag alburiu-pacloasa, a zorilor unei noi dimineti de vara. In atmosfera zorilor, parcul rasuna de chiote si cantece lalaite. Peste lac pluteste o ceata subtire ca un abur si nici macar concertul puternic al broastelor nu este in stare s-o imprastie.

Un grup de cheflii mai varstnici inconjoara tiptil o banca, pe care dorm imbratisati cei doi indragostiti. Respiratiile suieratoare ale betivilor si fosnetele pasilor lor in iarba ii trezesc pe tineri, care se uita buimaci in jur.

Unul dintre betivi, ranjind multumit, calca in picioare ghitara de langa banca, scuzandu-se ironic, balbait. Coardele rupte scot un sunet jalnic, ca un plans sugrumat. Baiatul sare in picioare, incercand sa riposteze vehement.

Intre timp, in parc s-a asternut linistea, subliniata acum de tipetele neplacute ale paunilor. Betivii sunt excitati de situatie si agresivi. Se leaga de parul lung al tanarului, care "sanchi, vrea sa fie mai smecher si sa dea pe spate gagicile, bulangiul dracului ! ". Se leaga de fata si-si intind pofticiosi mainile spre ea, s-o pipaie. Ii spun vorbe murdare, cu voci suierate ragusit, excitate.

Tanarul sare ca un arc destins, infigandu-se cu capul, ca un berbec, in stomacul celui mai apropiat dintre agresori. Acesta icneste si se prabuseste in iarba, unde incepe sa vomite. Ceilalti derbedei il doboara pe baiat la pamant si il lovesc salbatic cu picioarele, mormaind injuraturi aprige. Unul se repede spre fata incremenita de uimire si de spaima. Incearca sa tipe, dar nu-i iese decat un scancet slab, intrerupt de o palma mare si neagra care ii astupa gura.

Au apucat-o de pletele-i lungi si blonde si au trantit-o in iarba. Se zbate si se lupta cu unghiile, dar degeaba. O amuteste o palma grea peste obraz. O bruta si-a proptit o mana in gatlejul ei, in timp ce, cu cealata, ii rupe bluza la piept, descoperindu-i sanii, ii dezveleste impudic picioarele, rupandu-i apoi si chilotii. In acest timp, ceilalti, in asteptare, chicotesc excitati. Cercul se inchide tacut in jurul fetei si nu se mai aud decat tipetele departate, slabe, ale paunilor din parc.

Sotia directorului administrativ tine intre degetele-i nervoase un mar mare si frumos, pe care il cojeste. Lama cutitului sclipeste scurt si des.

Sotul ei - directorul - impreuna cu altii, l-au trezit pe ingrijitorul grajdurilor de la hipodromul din parc si i-a ordonat sa inseueze niste cai. Acum, alearga cu totii in galop nebun printre copaci, chiuind bezmetici. In fruntea hoardei dezlantuite calareste, chiuind nebunatic, chiar directorul, strangand-o in brate, ca pe o cosanzeana, pe secretara lui cu piept bogat si buze voluptoase, gen Sophia Loren.

Filmata in "ralenti", scena este de un romantism grotesc. Miscarea incetinita, sacadata, devenita un balet plin de falsa grandoare, este insotita de un vesel mars eroic. Calul alb pe care calareste directorul, cravata acestuia fluturandu-i peste umar, parul rar umflat de vant, secretara cuibarita la pieptul lui, cocul ei savant, care in curentul galopului se desface, umflandu-se incet. De asemenea, escorta bizara care-i insoteste etc., etc. Un fals sublim.

Padurea rasuna de larma galopului nebun si de chiotele calaretilor matinali. Ceata trece in goana-i turbata - in frunte cu directorul si secretara lui - ravasind noroaiele unor baltoace. Stropi negri si bucati de noroi se ridica incet, sacadat, un evantai de jerbe negre, ce cad lent, depunandu-se pe pantalonii albi si trupul inert al tanarului ce zace in iarba.

Chiotele si zgomotele copitelor se indeparteaza, inconjurand acum lacul, printre copacii monumentali ce-l strajuiesc. Se vad - intr-o panoramare spre stanga - calaretii, care apar fulgurant si dispar la fel printre trunchiurile si frunzisul copacilor, vizavi, peste lac. Zgomotele se pierd treptat si se lasa tacerea.

A rasarit soarele. Din iarba umeda de roua se ridica un abur usor, tremurat, abia perceptibil. S-a asternut o liniste adanca, ireala, subliniata de ciripitul vesel al vrabiilor si de gunguritul turturelelor, care anunta inceputul unei noi zile senine de vara. Pe lac, lebedele si-au reluat plutirea lor calma si demna.

Aparatul panorameaza discret si decoleaza intr-o planare foarte lina si inceata, scanand de la cativa metri inaltime, peste debarcaderul intesat de mese murdare si scaune in dezordine, printre care cativa chelneri si picolite se clatina morti de oboseala, straduindu-se sa faca ordine. Planarea continua in tacere deplina , ca peste resturile unui camp de batalie, aici presarat cu betivani dormind in iarba, cazuti in cele mai grotesti pozitii. Sunt risipiti de-a lungul malului si la liziera padurii. Aparatul continua planarea lui lenta printre copaci si se fixeaza asupra tanarului, insangerat si murdar de noroi. Acesta se ridica greu si se indreapta schiopatand spre un trunchi gros, de copac batran, din spatele caruia se aud suspinele unui plans infundat.

O vedem pe fata care, cu fusta si bluza rupte, sta asezata cu spatele rezemat de trunchiul copacului si plange incetisor. Lacrimile ii lasa dare curate pe obrazul murdar. Tanarul ingenuncheaza cu greu in fata ei si ii mangaie in tacere obrajii, stergandu-i lacrimile cu degetele-i tremurande si ranite.

Deodata, sare brusc in picioare si, cu un urlet de deznadejde, de revolta, pornit din adancul fiintei, se repede cu pumnii, lovind in nestire trunchiul tacut al copacului. Camera se ridica incet, plutind lin deasupra coroanei copacilor, oferind de sus panorama larga a padurii, peste care se rostogoleste ecoul prelung al strigatului de deznadejde.

- SFARSIT -

Un comentariu:

  1. Parcul, descris sumar in ideea de scenariu, pare a fi marele Parc Romanescu din Craiova anilor '70

    RăspundețiȘtergere