* AVANTAJUL INTERNETULUI: Sub acoperirea unui pseudonim, multi viteji se arata!
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Alexandru Ghillis
„Internetul
îi aduce pe aceeaşi
platformă şi pe imbecil şi pe inteligent!”, pune punctul pe „i” Sever
Voinescu, distins intelectual şi jurnalist, într-un interviu publicat de un cotidian naţional. Adevărat, internetul şi, mai cu seamă, o
reţea de
socializare ca, de exemplu, „Facebook”, reprezintă actualmente expresia supremă a democraţiei, aşa încât realitatea sintetizată de domnia sa este concludentă.
Celebrul „Colţ al vorbitorilor” (Speakers corner)
din Hyde Park, Londra, există de decenii şi încă dăinuie, în buna tradiţie englezească, oferind prilejul oricui are ceva de
comunicat - în
interes public – s-o facă, liber şi necenzurat. A fost şi este o formă primară a democraţiei, însă cu o audienţă limitată doar la cercul de spectatori de
ocazie, dispuşi să asculte discursurile sau varii
comentarii ale vorbitorilor pe marginea unor evenimente importante. Ei bine,
internetul dă acum milioanelor de internauţi, la nivel global, ocazia de a posta
tot felul de mesaje şi
comentarii, mulţi
dintre ei doar pentru ambiţia de
a fi remarcaţi pe
net, dar ascunzându-şi adevărata identitate sub câte un nickname (poreclă, pseudonim), pentru a fi exoneraţi de orice răspundere pentru cele declarate
online. Ceea ce este perfect valabil şi pentru o parte dintre utilizatorii
autohtoni de internet care, mai ales atunci când postează unele comentarii pe site-urile unor
publicaţii
online, la sfârşitul unor articole cât se poate de serioase, ori pe
Facebook, evită să se semneze cu numele real, fiind
cuprinşi de
jenă sau, mai degrabă, de teama unor posibile citări în justiţie.
De exemplu, cu un comentariu ca „tataie cu zâmbetul ăla faci poză eventual pentru cruce”, este sigur că postacul respectiv – aflat,
cu siguranţă, în prima dintre cele
două categorii menţionate de Sever
Voinescu - face orice ca să nu apară sub adevărata sa identitate, conştient fiind de slaba sa
capacitate intelectuală. Dacă pentru a trimite un
comentariu la o publicaţie tipărită, un cititor face efortul
conjugat de a-l compune şi edita pe hârtie, sub formă de scrisoare, apoi de a o
timbra şi a o depune într-o cutie poştală spre a fi expediată, pentru a posta comentariul
online, direct pe site-ul publicaţiei, acelaşi cititor nu are
nevoie decât de acces imediat la internet, fie chiar şi din pat dacă dispune de un mijloc mobil de
comunicaţii! Asta spre mirarea unor jurnalişti oneşti, care văd postate drept comentarii -
printre unele mai mult sau mai puţin pertinente la articolele
lor – destule nimicuri agramate, ale căror înţelesuri sunt greu de descifrat
sau doar injurii şi glume proaste. La care, adesea, se infiltrează şi agenţi de influenţă pro-rusă, antioccidentală, antiamericană, precum şi indivizi care
profită de o astfel de ocazie, pentru
a-şi face publicitate gratuită, numai un comentariu la
obiect nu. În concluzie, aserţiunea citată în preambulul acestui articol nu cumva reprezintă estimarea corectă a fenomenului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu