* Despre Țară și imposibilitatea Reunificării
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
Despre Țară și imposibilitatea Reunificării
Mihael Jura
Chisinau
Chisinau
Noțiunea de "Țară" are mai multe semnificații: teritoriu locuit
de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un
stat; regiune, ținut, teritoriu; locul în care s-a născut sau trăiește cineva;
patrie; mediu rural, sat. După cum se vede, Țara are un spectru foarte larg de
utilizare, iar precipitarea unor așa numiți "unioniști", care insistă
să fie numită Țară doar România, iar Republica Moldova să fie numită doar stat
sau republică, nu are justificare. Republica Moldova este un stat separat, dar
reprezintă împreună cu România una și aceeași Țară, la fel cum cele două state
coreene (Republica Coreea și RPDC) reprezintă o singură țară divizată, asemenea
celor două state chineze (RPC și Republica China sau Taiwan), sau celor doua
state germane, ulterior reunificate (RFG și RDG). Statele au proprietatea să ia
naștere și să dispară, dar Țara îsi păstrează hotarele formale, unioniștii ar
fi cazul să recunoască asta în primul rând! Să iubești țara, nu inseamnă să
iubești republica sau statul, dar înseamnă să iubești patria, meleagul natal,
plaiul strămoșesc, tarâmul, glia! Este firesc sa numim teritoriul Republicii
Moldova Țară, chiar dacă reprezintă doar o parte, dar nu o Țară întreagă! Cand
vorbim de Țară, ne referim la un spațiu comun al tuturor românilor, unde ei
sunt autohtoni, la un teritoriu, dar nu la o instituție de organizare politică
și administrativă, așa cum este definit statul. Anume elogierea statului sau a
republicii, așa cum ne propun cei precipitați, în loc de elogierea Țării,
înseamnă o împăcare cu stărea destrămată și separată în care se află Țara
noastră!
De ce în acest moment este imposibilă
Reunificarea Țării? E simplu, exact din același motiv din care a fost
imposibilă reunificarea Germaniei, între anii 1945 și 1990, precum și a multor
altor țări divizate artificial, în urma unor ocupații militare străine.
Republica Moldova de facto se află sub ocupație, cu armată străină pe
teritoriu, cu alte cuvinte în sferă de influienţă străină, în stare de
vasalitate. Nu contează că armata străină se află doar pe malul stâng al
Nistrului, de ocupație se poate scăpa doar pe cale armată, sau prin retragerea
benevolă a armatei străine, alte căi nu există! Sper că nu-si dorește nimeni
eliberare pe cale armată, în urma unui război! Un stat ocupat de o armată
străină este vasal, nu este în realitate independent, așa cum nu a fost
independentă de facto Republica Democrată Germană! În ce mod își exercită
ocupanții influiența și își impun regimurile, este nevoie să urmarim istoria
tuturor statelor din Europa de Est, după Al Doilea Război Mondial. Germania s-a
reunificat exact în momentul în care a scăpat de regimul de ocupație, în urma
retragerii armatei sovietice de pe teritoriul RDG. Să recunoaștem acest fapt și
să nu încercăm să sărim peste etape inevitabile de parcurs, trebuie inițial să
obținem independența pe care încă nu o avem. Să nu ne facem iluzii,
reunificarea Țării este posibilă doar după încetarea stării de ocupație straină
și curmarea regimului politic impus de această ocupație!
Se împrăştie iz de vodcă!
RăspundețiȘtergereAlexandru Ghillis
După rezultatul ultimului scrutin din R. Moldova (13 noiembrie 2016), câştigat discutabil de socialistul pro-rus Igor Dodon, băieţii de la „Pravda” moscovită au si turnat vodcile în stacane, strigând veseli „Chişinăul e al nostru!”. Oricum şi restul Basarabiei furate, până la Dunăre şi Marea Neagră, e tot al lor!
Încă din copilărie, din povestirile bunicii, ale mamei mele şi ale altor basarabeni din anturajul familiei - mulţi dintre ei refugiaţi în ţară din 1940, am aflat că administraţia românească nou instalată în teritoriu după 1918, s-a dovedit ineficientă, profund coruptă şi organizarea proastă. La conducerea principalelor instituţii de stat, religioase sau de învăţământ au fost numite persoane slab pregătite, incompetente, prin „pile” ori pe considerente politice etc. (cam ca şi în România de azi!!!). Curând, basarabenii au început să se simtă cetăţeni români de categoria a doua, fiindcă tot ce nu era calificat sau valoros în ţară, era îndreptat către Basarabia. Din surse actuale, aflate în R. Moldova, ştiu că nici măcar în prezent foarte mulţi basarabeni în vârstă nu uită asemenea aspecte negative şi sunt sceptici că la o eventuală reunificare nu s-ar întâmpla la fel. Mulţi preferau o unificare rapidă cu România (ori cetăţenia română) doar pentru acces imediat la muncă fără restricţii în statele Uniunii Europene (ceea ce tocmai obţinuseră. Rămâne de văzut ce va fi de acum înainte!). Alţii, mai mulţi, nu doresc unificarea cu o ţară săracă, deoarece pentru ei Rusia şi Europa occidentală figurează ca mari pieţe ale muncii. Mai sunt comuniştii şi socialiştii pro-ruşi (numeroşi şi cu mare influenţă în zonele rurale şi nu numai acolo) şi susţinătorii lor, rămaşi hipnotizaţi de propaganda sovietică. Timpul, ajutat de intoxicarea sistematică a câtorva generaţii basarabene de către politrucii comunişti moldoveni şi ruşi, total obedienţi Moscovei, a făcut ca astăzi să fie destui basarabeni reticenţi faţă de integrarea europeană şi, mai ales, faţă de o posibilă unire cu ţara mamă, pe care refuză s-o recunoască ca atare, preferând existenţa unui stat moldovean de sine stătător. Nu trebuie neglijat nici numărul foarte mare de nativi ruşi care, la indicaţiile lui Stalin, pentru a se grăbi sovietizarea Basarabiei, au colonizat forţat teritoriul, în locul mulţimii de români deportaţi în Siberia în 1940. Cu toate acestea, procentul actual al basarabenilor ce şi-ar dori unificarea cu România a ajuns la 32%, ca şi mulţi alţii care vor ca R. Moldova să aibă asigurat drumul spre occident şi nu spre Răsărit. Din păcate, în pofida năzuinţelor noilor generaţii basarabene, în special prin obstrucţionarea accesului multora la urne, pentru cei aflaţi la studii sau la muncă în ţări din UE, toate speranţele par să se fi prăbuşit deocamdată.
Mai curând, acum nouă ar trebui să ne dea de gândit cum s-ar putea menţine, plutind, o nucă tare ca România într-o mare roşie! Oare, un Trump Tower în plin Bucureşti ar pune punctul pe (i)?