* DIASPORA *
VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
DIASPORA
Ciprian Mihali
Așa cum nu „diaspora” a votat pentru schimbare în mai 2019, ci doar o parte
minoritară a ei, tot așa acum nu „diaspora se întoarce acasă”, ci o parte
infimă a ei. Orice fel de generalizare într-o direcție sau cealaltă nu ajută nici
înțelegerea, nici evaluarea corectă a situației în care ne aflăm.
Apoi: diaspora este un fenomen al împrăștierii, așa cum îi spune și numele.
Oameni diferiți au plecat în momente diferite, pentru perioade diferite, cu
motive diferite, pentru activități și preocupări
diferite. Mi se pare imposibil, în momentul acesta și cu mijloacele sociologice
de care dispunem, să cuprindem într-o analiză unică și incontestabilă fenomenul
diasporei. Putem vorbi mai degrabă de fluxuri și tendințe, de dinamici și aproximări,
nicidecum de ceva clar delimitat.
Interpretarea mea este că cei care se întorc
azi în țară sunt tocmai aceia care au scăpat dintotdeauna oricărei analize.
Sunt aceia despre care nu se știe de ce au plecat, nu se știe unde s-au dus, nu
se știe ce au făcut acolo și, mai ales, nu se știe de ce se întorc. Putem doar
specula că sunt oameni care trăiesc în interstițiile societăților actuale (să
zicem română și italiană), oameni neînregistrați în țară și neînregistrați
dincolo, nici legali, nici ilegali, nici angajați, nici șomeri, oameni pe care
compresarea ochiurilor plasei de securitate din cauza carantinei în Italia îi
obligă să părăsească non-locurile în care se instalaseră, pentru a reveni
temporar în țară. Cel mai probabil sunt oameni relativ săraci, care trăiesc din
munca la negru, cu câștiguri relativ modeste, care întrețineau din puținii bani
câștigați restul familiei, și mai sărace, din țară. Oameni invizibili, pe care
nu i-a văzut nimeni plecând, cărora nu le-a simțit nimeni lipsa, dar care,
iată, devin brusc vizibili pentru că sunt o amenințare pentru ceilalți.
Revenirea lor e îngrijorătoare din punct de
vedere sanitar, fără îndoială, dar ultimul lucru care trebuie făcut este
anatemizarea lor sau tratarea acestei reveniri în cheia ironiei de prost gust
așa cum am văzut ca o fac unele voci guralive de orientare liberală. Statul
român s-a debarasat cu ușurință, chiar cu un oarecare entuziasm de milioanele
de oameni plecați, pentru că ei nu mai puneau presiune pe sistemele falimentare
din țară și, în același timp, trimiteau bani acolo unde statul eșuase prin
sistemele sale de protejare a celor mai săraci și mai vulnerabili. Într-un
anume fel, am putea spune că asistăm la „revenirea refulatului”, ca un fel de
obligație a statului român de a-și asuma, acum și în acest fel, responsabilitatea
și costurile pentru modul în care a înțeles să-i trateze pe românii nevoiți
să-și părăsească țara. E foarte posibil ca aceste costuri să fie acum mai mari,
inclusiv în termeni de vieți umane. Dar sunt costuri inevitabile atunci când un
stat eșuează în misiunile sale esențiale.
(Preluare de pe Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu