* DA' DE NOI CE SE ALEGE?! SI PANA CAND?
VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!
E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com
DA’ DE NOI CE SE ALEGE?! ŞI PÂNĂ CÂND?
Alexandru Ghillis
Cred că ar fi fost şi mai amuzant Adrian Văncică (Celentano din „Las Fierbinţi”) în rolul prestat de Tudorel la Justiţie. Spre deosebire de cei din mass-media, situaţi – probabil din interese personale
sau de patronat – de o parte sau de alta a baricadei, noi, cei mulţi „din popor”, căscăm de un timp gura, asemenea spectatorilor
ocazionali la îmbrâncelile unor golani din târg. Volens-nolens, ne lăsăm atraşi de o parte sau de alta a presei tipărite sau online şi de unele canale tv de ştiri, în încercarea lor disperată de a ne face, cu
obstinaţie, suporteri ai uneia sau alteia dintre părţile beligerante. Ne distrăm de-a dreptul copios,
ascultându-l perorând pe Tudorel şi văzând nerăbdarea arzătoare a ziariştilor prezenţi la conferinţele sale de presă.
Noi, ăştia mulţi (cei care am mai rămas în ţară, deocamdată), suntem doar spectatorii unui „răzbel” purtat numai la
nivelul superior al ocultei pături
politico-economico-mafiote şi a încrengăturilor sale cu bani grămadă, formată din foşti nomenklaturişti pecerişti din eşaloanele inferioare, securişti acoperiţi (sau descoperiţi), turnători ordinari, urmaşii lor si mulţi alti neica-nimeni ajunşi, prin p.c.r. (pile, cunostinţe, relaţii) şi prin naivitatea discutabilă a electoratului, să înhaţe ciolanul puterii. Dacă m-ar întreba careva cum de afirm aşa ceva, aş mai adăuga că aproape toţi ăştia au ca principal scop propria înavuţire rapidă fără niciun fel de scrupule, prin acapararea puterii, la care se încearcă persuasiv, cu lacrimi de crocodil şi pe diferite căi, să le fim făcuţi suporteri activi ai inocenţei lor. Insă pe noi, ăştia numeroşii – adică aşa-zisa prostime – ne preocupă prea puţin soarta celor aflaţi acum în ciocniri aprige, pentru a-şi scăpa pielea, încercând să se lepede de acuzaţiile adversarilor şi să-şi dovedească public nevinovăţia(?) şi nedreptele(?!) acuze aduse lor.
Da! Pe noi ne interesează numai lupta concretă care ar trebui dusă cu adevărat împotriva corupţiei generalizate, care este un regretabil flagel întipărit genetic la noi de secole şi amplificat de nevoi şi mizerie în utopica perioadă a regimului totalitar comunist. Chiar dacă „peştele de la cap se împute”, e necesară începerea cu adevărat reală a eradicării corupţiei, de sus şi până jos. Numai să se vrea! In prezent, la nivelurile superioare, este vorba doar de jocuri
murdare şi de interese politicianiste oneroase, de dominare a justiţiei şi acapararea treptată a puterii depline asupra statului de catre un partid mamut. Nu cumva deja se simte duhoarea intenţiilor etatist-totalitariste? Jos,
vorba omului simplu, dar tot mai agitat: ”Dă-i dracului pe ăştia, să se ia de beregăţi acolo sus, între ei! Da’ de noi ce se alege?! Şi până când?”.
