Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* Mandru ca-s roman! Vivat Europa! Vivat UE!

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Mandru ca-s roman! Vivat Europa! Vivat UE!  

Alexandru Ghillis

Suntem de ani buni in Europa, in UE. Adica  si noi, multimea bastinasa, ca pe harta batranului continent spatiul e rezervat de multisor. Acum, ca suntem iar acolo unde ne e locul de drept, dupa mai bine de juma' de secol de privit la Soare Rasare, ar fi fost musai sa schimbam mentalitati si obiceiuri daunatoare, adanc inradacinate, cu altele mai sanatoase, impamantenite in Vest de secole.

 

Am sa ma refer aici doar la cateva obiceiuri romanesti nasoale, cu care nu ma impac, dar care au o larga raspandire in mase: flegmarea stradala. Ti se pare banal? Ei bine, este chiar un subiect serios. Flegme intalnim aproape oriunde ne invartim. Ei, si ce-i cu asta? E de-a noastra, mostenire de la stramosii daci, am putea spune!

In fond, conditia fizica se poate intretine foarte bine mergand pe strada in zig-zag  (perfect treaz), ocolind dibaci flegmele si rahatii de caine (ba, cateodata, nu numai de caine)  abandonati pe jos, alegand sa pasesti dezinvolt, calcand pe mucuri de tigari aruncate cu nesimtire nonsalanta pe asfalt. Nu te impacienta,  astfel se dezvolta perfect atentia distributiva a individului!!!

Asa scriu si eu acum , plin de energie si optimism, dupa antrenamentul executat in slalom gratios pe trotuar, tragand dupa mine caruciorul de piata si o soata care-mi da indicatii pretioase. Un drum dus-intors, casa – piata – casa, e de-a dreptul revigorant!!! 

Insa nu-mi iese din memorie imaginea recenta – demna de un salon de arta fotografica – a unei dimineti geroase, insorite, undeva, pe langa Gara de Nord. Soarele matinal, abia ridicat, stralucea orbitor in fata mea, astfel ca, in contra luminii, pe trotuar sclipeau vesel flegme inghetate, dand o oarecare pretiozitate peisajului. Atunci, inopinant, m-am gandit fara sa vreau la celebrele cristale Swarovski. Ah, ce frumos, cata poezie !!! 

Mi-s mandru ca-s roman. Chiar daca mai avem de invatat cate ceva! Mult mai multe!