* O SITUAȚIE ULUITOARE, REALĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

O SITUAȚIE ULUITOARE, REALĂ

 

Sandra Luca-Sălăgean

 

Primind mai multe reactii interesante la postarea anterioara, ma simt motivata sa va impartasesc o situatie uluitoare, reala, pe care o cunosc in mod personal, care m-a impresionat pana la lacrimi si care ma situeaza in NOMANS LAND in cazul pandemiei COVID. De asemenea, situatia pe care o voi dezvalui aici este si motivul pentru care am apreciat foarte mult, ENORM, felul in care administratia prezy a SUA, a gestionat pandemia la nivel declarativ, prin vocea lui D. Trump.

 

(`E grav, dar o sa trecem peste asta! E periculos, dar trebuie sa fim puternici si totul va fi bine! Nu va fie teama!`, asta spunea si spune Trump zi de zi.).

Situatia: Un copil de 9 ani, sanatos tun, fiul unor prieteni, a reactionat in urma stirilor auzite la TV, in urma vizualizarii unor situatii ciudate, neobisnuite, precum dezinfectarea foarte atenta a tuturor obiectelor care intrau in casa.

 

Isi vedea familia iesind pe usa cu masti, sau stand in casa cu saptamanile - situatie nemaintalnita, evident.
Primea explicatii atunci cand se cerea in parc, "Nu putem merge afara, deoarece este un virus periculos si trebuie sa ne protejam". A primit explicatii pertinente, adaptate varstei din partea familiei.

 

Totodata, situatia s-a intensificat pentru baietel de la o zi la alta, iar atunci cand bunica voia sa iasa din casa, se agata de ea si plangea disperat ca o sa moara daca trece de pragul usii. Evident, familia a stat de vorba cu el, insa ceea ce auzea nu se pupa cu ceea ce vedea intamplator pe posturile TV, ce auzea prin discutii sau ce i se spusese la scoala inainte de vacanta de vara. Tineti cont ca un copil de 9 ani intelege multe si nu mai inghite povesti indulcite, asa cum o fac prescolarii. Plus ca in fata necunoscutului, e foarte usor sa exagerezi -fie ca esti adult sau copil.

 

Momentul culminant si cel mai dramatic a fost cand copilul s-a trezit intr-o dimineata si, uitandu-se pe perna, a vazut mari smocuri de par. In scurt timp, tot parul de pe cap i-a cazut.

 

Parintii au mers cu el la N doctori, N specialitati, N analize... Rezultatul a venit din toate directiile acelasi: stres. Alopecia i-a fost provocata de STRES! Iar stresul a fost provocat de situatia descrisa mai sus.

 

Avand cazul acesta in fata ochiilor, care nu poate fi facut subiect de presa cu nume si prenume in vemurile astea in care mocneste ura in fiecare, mai pot eu sa tolerez mesajele alarmante ale unor medici, ale unor institutii, ale unor `specialisti`? Nu prea. Oricat de grav ar fi, nimeni nu are dreptul sa genereze astfel de panici. Unii s-au sinucis de teama COVID.

 

Eu, in martie, am plans o noapte intreaga langa copil dupa ce mi-a facut febra. Fiind non-stop cu ochii in parerile tuturor cretinilor (sa ma scuze ca-i numesc asa), mi-am pierdut 5 ani de viata intr-o singura noapte. Desi aveam in jurul meu oameni cu studii in domeniu, care imi spuneau ca nu e covid, ca nu am de ce sa ma consum, subconstientul meu ma electrocuta cu imaginile pe care le vedeam pe toate canalele media.

 

Asadar, ma intreb, oare cei care au pus gaz pe foc, de la micul `influentar`, la marele guvy, urland ca vine moartea peste noi, au sufletul incarcat?

 

Eu stiu ca diplomatia se aplica mai ales in astfel de circumstante, asta o stie toata lumea, deci flambarea mi se pare a fi cu foarte rea intentie.

 

Ok, recomandati masca, o recomand si eu (dar doar pe cele omologate, restul sunt doar de forma), recomandati dezinfectia generala (a tuturor spatiilor publice, constant) si distantarea, in general, nu doar in COVID ca eu, personal, cred ca pupatul pe obraji la fiecare intalnire, vorbitul nas in nas, astea sunt taranisme si mi-ar placea sa dispara. Iar spalatul pe maini... Sa recunoastem ca multi erau straini de el.

 

Realitatea e ca cine nu face toate aceste eforturi acum, pierde. Sau cel putin nu castiga nimic. Dar cei care seamana panica sa-si aminteasca de ce am scris eu aici, sa-si imagineze si sa vizeze un copil caruia ii cade tot parul de pe cap, sa-si imagineze spaima din sufletul lui.

 

Un alt aspect important pe care nu vreau sa-l ocolesc este opinia unor medici, care anunta, intr-un mod foarte grobian, ca sunt disperati ca oamenii nu se protejeaza. Ei stiu ca se va atinge un numar foarte mare de imbolnaviri. Stiu ca exista si va exista o criza a suprasolicitarii sistemului medical - care, sa fim seriosi, e suprasolicitat de 30 de ani la noi.

 

Medicii trebuie sa constientizeze ca empatia se aplica mai ales acum, indiferent de ce au scris pacientii lor pe FB sau ce au facut in pandemie. Daca au gresit, platesc cu sanatatea, iar asta nu e o nimica toata.

 

Si ca sa nu o mai lungesc, va asigur ca peste mai putin de un an, ai de sus vor intoarce armele catre ai de jos, medicii. Si atunci empatia asta o sa cantareasca mult, presa care nu mai e ce a fost o sa fie jelita... O sa fie o rascruce in care fie alegem sa fim UMANISTI, fie TEHNOCRATI. Eu o sa aleg intotdeauna sa fiu in tabara umanistilor, pentru tehnocratii isi schimba viziunile mai repede decat ma pot adapta eu la ele.

 

Si mi-as dori sa se inceteze cu scamatoria asta, cu acest mare hoax al testarii masive, alandala. E de porc, sunt bani patati cu sange, sunt banii de medicamente ai unor batrani, banii de mancare ai unor copii.
Testarea se face la nevoie, la prezentarea unor simptome. Distantarea si masurile de protectie nu se iau pe baza rezultatului unui test. De la inceputul pandemiei fiecare om trebuia tratat ca un `posibil infectat`.

 

In concluzie: “I know there are many people who have lost their loved ones or know people who have been forever impacted by this silent enemy - my family’s thoughts and prayers are with all of you through this difficult time. We all know the American spirit is stronger than this virus. We have proven that we can and will overcome this unexpected challenge. Thank you to all who have stepped up and helped in this uncertain time. To the frontline workers -- teachers, healthcare professionals, and many more -- my husband and I are grateful to you. You continue to make a difference every single day,”, Melania Trump.
Niciun "Vine moartea, purtati masca" etc.

 

Comunicarea este o arta, atunci cand nu te adresezi unei maini de prosti. Si daca `mana de prosti" nu e, de fapt, plina cu prosti, e bine ca aceia sa se simta jigniti si sa nu uite.

 

PS: Multumesc ca ati avut rabdare sa cititi pana la capat. Sper ca am fost suficient de clara in exprimare. E un subiect despre care am 1 milion de taburi deschise in cap.
But what do I know...

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

 

 

* LEGEA ANTI-CLAN *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

LEGEA ANTI-CLAN

Cristian Diaconescu

Ameninţarea infracţională a clanurilor este reală, gravă şi de durată. De ani de zile, mii de români le cad victime. Structuri organizate, disciplinate şi cu ramificaţii transfrontaliere terorizează şi stăpânesc comunităţi întregi din România. Este o realitate pe care românii o simt pe pielea lor iar “statul ştie” de ani de zile.

Sunt zone din ţară în care aceste grupări hotărăsc viaţa oamenilor, cine iese din sărăcie dacă “jură supunere”, cine are imunitate în faţa justiţiei, cine conduce politic şi care este preţul pe care îl plătesc “aleşii” pentru sprijinul electoral din partea grupărilor.

Iar încălcarea înţelegerilor se plăteşte scump. Frica şi neîncrederea în autorităţi se răspândesc exponenţial.

De câte ori aţi auzit: nu se poate face nimic, sunt mână în mână. Nu o să schimb eu lumea!!!! Nu. Nu este laşitate. Este o formă de supravieţuire individuală în faţa unui flagel care scapă de sub control.

De aceea o reglementare specială prin care să se asigure cadrul legal necesar pentru o intervenţie în forţă a instituţiilor statului este necesară ACUM.

Orice persoană care dobândeşte, prin mijloace de crimă organizată, direct sau indirect, un folos patrimonial sau un beneficiu de orice fel, va trebui să răspundă penal şi civil.

Traficul de droguri sau persoane, spălarea de bani, extorcarea, şantajul, înşelăciunea, frauda, contrabanda, afacerile ilegale, crima, vătămarea corporală şi altele - comise în sistem de clan, bandă, grup infracţional organizat presupun un tratament judiciar distinct, agravant faţă de reglementarea actuală a fiecărei infracţiuni.

De multe ori organizarea unor persoane în grupări specializate în comiterea de infracţiuni este greu de dovedit. Este sancţionat cel care comite direct infracţiunea și care îşi asumă întreaga responsabilitate privind fapta, comanditarii scapând de răspundere în schimbul tăcerii executantului care, la rândul lui, beneficiază, pe perioada executării pedepsei, de ajutor pentru familie.

În această perioadă critică, datorită pandemiei, vulnerabilizarea societăţii a crescut exponenţial. Oportunităţile crimei organizate devin semnificative, profitând de problemele economice uriaşe cu care se confruntă oamenii. Este necesară o intervenţie categorică, fiind în discuţie siguranţa cetăţeanului, confruntată cu pericole iminente.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* DANSÂND CU CATASTROFA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DANSÂND CU CATASTROFA

 

Ciprian Mihali

În Cluj duhneşte îngrozitor de câteva zile, din cauza proastei gestionări a gropii de gunoi a oraşului. Prima veste proastă e că această duhoare nu e doar dezagreabilă, ci e şi toxică. A doua veste, şi mai proastă, este că ea se va menţine, se pare, mult timp de acum înainte şi va pune pentru multă vreme în pericol viaţa şi sănătatea clujenilor.

 

Putem spune fără ezitare că ne aflăm în pragul unei catastrofe ecologice. Iar asta nu ar trebui să ne mire foarte tare, pentru că, de ani de zile încoace, noi, ca societate şi ca umanitate, acumulăm fără încetare fragilităţi şi vulnerabilităţi. De ani de zile facem acrobaţii pe marginile prăpăstiilor.

 

Ca societate, în aceşti treizeci de ani nu am reuşit să creăm mecanismele umane, legale, legistice sau materiale care să ne împiedice să evităm posibilitatea unei catastrofe. Accidentele rutiere, incendiile majore, inundaţiile, secetele grave, tragediile umane cum a fost Colectiv sunt toate manifestări ale acestei fragilităţi societale care nu încetează să se întindă şi să se agraveze. Educaţia este un instrument prin care oamenii sunt învăţaţi să se ferească de sau să nu provoace catastrofe; dar educaţia este ea însăşi un dezastru. Legislaţia care ar fi trebuit să ne protejeze încurajează mai degrabă agresorii şi agresiunile de tot felul. Specialiştii care trebuie să apere vieţile omeneşte sunt puţini: unii au plecat, alţii sunt mai bine plătiţi de cei care distrug.

 

Mediul natural a fost agresat cu o violenţă sălbatică în ultimele decenii, iar revanşa lui nu va înceta să-şi facă simţită prezenţa în morţi şi suferinţe. Despăduriri agresive şi demente, distrugerea cursurilor râurilor, poluarea generalizată, construirea haotică, gestionarea iresponsabilă a deşeurilor – toate acestea fragilizează mediul şi, astfel, fragilizează existenţa umană individuală şi colectivă.

Ca societate, apoi, nu facem decât să contribuim şi noi la o mai sporită fragilitate a lumii în ansamblul ei. Globalizarea are, printre efectele ei majore, şi o distribuire planetară, mai mult sau mai puţin aleatorie, a dezastrelor omeneşti şi naturale: pandemii, războaie, dereglări climatice, conflicte civile, extremisme şi radicalisme, populaţii deplasate, regimuri politice obtuze, poliţii şi jandarmerii brutale, fake news, nu suntem feriţi de nimic din toate acestea. Nimic din ce am câştigat ca libertăţi individuale şi colective, ca securitate individuală şi colectivă, nu este garantat, totul se poate pierde într-o clipă.

 

Aceasta ar putea să fie pânza de fond a oricărui program politic: cum să ne ferim de o catastrofă? Cum să gestionăm un dezastru atunci când se întâmplă? Cine sunt aceia care se pot ocupa de asta? Cât de pregătiţi suntem fiecare în parte să înfruntăm explozia şi efectele unei catastrofe de orice fel?

 

Şi, ca să mă întorc la ideea de la începutul textului: cum putem să ne imaginăm o viaţă mai bună într-un oraş precum Cluj sufocat de efectele conjugate şi cu atât mai devastatoare ale pandemiei şi ale poluării?

 

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* A ȘTI SĂ PIERZI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

A ȘTI SĂ PIERZI

 

Ciprian Mihali

 

Cu toţii am fost fost puşi în situaţia de a pierde la un moment dat. De a participa la un concurs, de a candida, de a fi nominalizat, de a fi ales, de a pierde pe cineva drag prin despărţire, plecare, moarte etc. O înfrângere e mereu mult mai complicată decât o victorie. Nu doar din punct de vedere psihic, relaţional sau social, ci şi pentru că o înfrângere nu vorbeşte despre ea însăşi aşa cum vorbeşte o victorie. Atunci când câştigi, faptul că ai câştigat spune totul despre tine: eşti bun, eşti cea mai bună, ce mai, performanţa ta e remarcabilă, nu mai e nimic de adăugat. Dar atunci când pierzi, înfrângerea nu vorbeşte singură; iar când o face, poate să inducă în eroare, să transmită mesaje greşite.

 

De aceea, înfrângerea trebuie însoţită mereu de o poveste proprie. O poveste în primul rând pentru sine, care îţi îngăduie să trăieşti cu înfrângerea, care te ajută să poţi dormi în pat cu duşmanul, cu străinul, cu nedoritul care este înfrângerea. Dar o poveste şi pentru a o spune celorlalţi, pentru a situa înfrângerea acolo unde-i este locul sau acolo unde credem că-i este locul. Şi cel mai adesea ni se pare că locul înfrângerii este alături de nedreptate. Am pierdut pentru că, nu-i așa, am fost nedreptăţiţi. Indiferent că nedreptatea este reală sau imaginară, sentimentul ei, care e mereu autentic, pentru că ne simţim efectiv neîndreptăţiţi, face suportabilă nedreptatea şi permite convieţuirea pe termen lung cu ea.

 

Însă înfrângerea este în cele din urmă nu abuz, nu ticăloşie, nu nedreptate, ci doar înfrângere. Adică după ce toate stările de furie şi de revoltă, toată gâtuirea şi toate insomniile se vor fi epuizat, rămâne faptul simplu şi brutal al înfrângerii. Un om înfrânt este cel care a pierdut ceva şi a pierdut asta definitiv.

 

A şti să pierzi înseamnă a accepta această ireversibilitate a pierderii. Ai pierdut pe drept sau pe nedrept un concurs, ai fost înşelat sau manipulat, ai pierdut pe cineva care a plecat sau a murit, din toate acestea lecţia care trebuie trasă este că nu va mai fi ca înainte. Iar asta se învaţă. Cel învins trebuie să se debaraseze de iluziile (atât de necesare într-un prim moment) că se mai poate schimba totuşi ceva, ca ne putem întoarce înainte de punctul de cotitură, şi să mobilizeze în locul lor luciditatea demnă (sau demnitatea lucidă) a celui care ştie să treacă peste pierdere pentru a o lua de la capăt, din nou, dar mereu altfel.

 

A şti să pierzi înseamnă a ajunge la versiunea ultimă a povestirii înfrângerii în care nu mai e vorba de vinovaţi exteriori sau interiori, nici de traume şi remuşcări, ci doar de pumnii strânşi pentru a putea continua, uneori pe tăcute, păstrând povestea pentru sine.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

 

* DEZVĂLUIREA IMPOSTURII CONTINUĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DEZVĂLUIREA IMPOSTURII CONTINUĂ

 

Ciprian Mihali

 

Valeriu Nicolae continuă seria dezvăluirii imposturii de proporții uriașe care înconjoară și protejează oamenii adevăratei puteri din România. După zeci de CV-uri de persoane dubioase care stârnesc perplexitatea, abia ajuns la Orlando Teodorovici m-a cuprins cu adevărat frica. Nu e nimic, dar absolut nimic în biografia acestui individ care să fie la locul său, care să semene cu o carieră, cu ceva onest, transparent. Cineva care are un tată în nomenclatura comunistă, ascuns bine în arhivele Securității, care a lucrat toată viața la stat și a putut să ia un împrumut de 1 milion de euro de la bancă (în timp ce aștepta acasă să-i sosească prin poștă diploma de la SRI) este nu doar un impostor absolut, ci mult mai mult decât atât: este un pion major care controlează jocurile de putere din România, situat sus de tot în ierarhia puterii.

 

Și cu siguranță, el nu este singurul specimen fabricat în laboratoarele acestei caracatițe care a luat România captivă în ultimele decenii. Putem să presupunem (fără să putem avea vreo confirmare, căci aceste informații sunt secretizate și ținute departe de noi) că face parte dintr-o rețea atent pregătită și organizată astfel încât să nu fie vulnerabilă la opțiunile unui electorat care s-ar gândi la un moment dat că nu-i mai vrea. Valeriu Nicolae remarcă un fapt formidabil: încep să dispară de pe internet informațiile publice despre membrii acestei rețele.

 

Dacă reușim să înțelegem cum funcționează această mașinărie teribilă a puterii din spatele scenei, fără să cădem în teorii ale conspirației sau în scenarii paranoice, vom începe să înțelegem cel puțin aceste două aspecte:

 

1) De ce 90% dintre impostorii identificați de Valeriu Nicolae au trecut pe la cursurile fantomaticului Colegiu Național de Apărare. Unde, cu siguranță, ei nu au învățat ceva, ci au fost verificați, certificați, atestați pentru ceva.

 

2) De ce fraudarea alegerilor, de la metodele cele mai sofisticate, până la cele mai primitive, este o tehnologie foarte bine pusă la punct și cu scopuri precis stabilite, o tehnologie în care sunt angrenați foarte mulți oameni, și nu este nicidecum opera unor amatori care nu s-ar putea abține din furat.

 

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)