* GAMBITUL GUVERNULUI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

GAMBITUL GUVERNULUI 

Mădălin Hodor

Sunt sigur că stiti ce este un gambit la sah. Macar din pricina serialului de succes de pe Netflix. Dacă nu, căutați.

Pentru ca exact asta se joacă acum. Disperați dupa funcții și presați de o serie neîntreruptă  de eșecuri, liderii USRPlus sunt gata să accepte gambitul. Sa se arunce. Cum au obiceiul.

Amuzant ca ei se cred pe poziții de forță. "Fara noi nu se poate!". Ba  bine ca nu. Se poate.

Liberalii nu sunt atât de strânși cu ușa pe cat ii cred "marii strategie pluseristi". Liberalii au oricand optiunea Ciolacu. Pot alcătui linistiti un guvern fără USRPlus cu susținere PSD in Parlament. Adică ce am avut pana acum.

Si in situatia asta mai exact ce anume o sa faca echipa Barna-Ciolos? Un meme? Se aliază cu PSD? Parca il vad pe ăla care îi citea ultimatumul lui Shrek: "You and what army?"

Nu. E un gambit. Fomistii pluseristi il vor înghiți cu totul pentru că sunt disperați. Iar liberalii vor parea din nou a sunt cei mai calculați și mai cerebrali.

Jocul a început cu retragerea strategică a lui Orban și cu avansarea propunerii lui Ciuca. Tocmai pentru că adevărata propunere sa para lumina lumii. Si pentru ca liberalii sunt pregătiți inclusiv pentru varinta in care prima formula de guvern nu va tine. Pluseristii sunt? Hahaha. Vezi sa nu. Dacă guvernul asta nu tine ce rezerve baga in teren pluseristii? Ca alții nu au. Ce fac dacă se epuizează crema cremelor? Ii mai pun încă o data?

Domnii din USRPlus nu stiu sah, deși mulți dintre ei isi iau expertiza politică din serialele de pe Netflix. Ca daca ar sti, ar fi mai ponderati.

 #Gambit

 

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

 

 

*IDEOLOGIC, ”AUR” ESTE O DUBLĂ FRAUDĂ*

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

IDEOLOGIC, ”AUR” ESTE O DUBLĂ FRAUDĂ 

Ciprian Mihali

Din punct de vedere strict ideologic, AUR este o uriașă, o dublă fraudă. Lumea descoperă în fiecare zi noi aberații din această formațiune radicală, alimentată ideologic de niște discursuri delirante ale unui filosof care și-a pierdut busola. Același mesianism de duzină, împrospătat acum de rețelele sociale și populat de niște personaje cel puțin pitorești.

Prima fraudă provine din aceea că se folosește de niște valori înalte în numele cărora pretinde că acționează și că, făcând asta, se înnobilează de la ele. Ca și cum noblețea valorilor pe care le strigă s-ar transfera automat asupra unor indivizi cu un trecut suspect, cu studii dubioase și cu comportamente la limita legii. De pildă, oricât ar clama iubirea de țară un participant la represiunea din 1989, el rămâne un criminal. Iubirea lui de țară nu-l disculpă de crimele comise.

Cealaltă fraudă majoră pe care trebuie să o denunțăm neobosit este următoarea: nicio iubire față de ceva sau cineva nu justifică ura sau intoleranța față de altceva sau de altcineva. În iubirea de familie nu e înscrisă nicidecum ura față de homosexuali. În iubirea de țară nu e înscrisă ura față de minoritățile etnice sau față de alte țări. În iubirea de Dumnezeu nu e presupusă fatalmente ura față de alte religii sau față de atei. Pe scurt: ca să iubești, nu trebuie să și urăști.

Minciuna care se vinde oamenilor vine din această înșelătorie: de fapt, ceea ce se vinde oamenilor e ura, de fiecare dată ura, care abia pe urmă e ambalată în diverse ambalaje strălucitoare și atrăgătoare. Cu alte cuvinte, nu pentru că iubim familia, țara, credința îi urâm pe ceilalți, ci exact invers: ești în primul rând capabil de multă ură, față de oricine ți se pare că nu e ca tine, dar pentru că ura e meschină, e josnică și degradantă, tu o împodobești în culorile rozalii sau galbene ale iubirii față de cei care ți se pare că sunt exact ca tine.

Rostul politicii nu este de a-i exclude pe cei care nu sunt ca noi, ci de a construi spații de conviețuire între cei care sunt diferiți. Esența politicii nu constă în a-i iubi pe unii și a-i urî pe ceilalți, de a-i urî de moarte sau până la moarte (a lor sau a noastră, cum spune tristul filosof-ideolog), ci a face în așa fel încât noi toți să putem trăi mai bine împreună. Oamenii au inventat politica tocmai pentru a nu trebui să-i omoare pe unii ca să trăiască alții.

De aceea, atunci când auziți vorbindu-se în politică de iubire, feriți-vă cât puteți: iubirea în politică nu e niciodată inocentă și nici atât de nobilă precum pare. Iar din istorie știm că în numele iubirii s-au comis și se pot comite oricând crime colective abominabile.

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

 

 

* ACTUL DEMISIONĂRII DEPINDE DE GRADUL LIPSEI DE RĂSPUNDERE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ACTUL DEMISIONĂRII DEPINDE DE GRADUL LIPSEI DE RĂSPUNDERE

Ciprian Mihali

Așteptarea ca cineva să demisioneze după tragedia de la Piatra Neamț este pur și simplu utopică. Iar asta nu doar pentru că au trecut două zile de la tragedie și încă nu a demisionat nimeni. Gestul demisiei ar însemna că pe seriile ierarhice care au fost complice la moartea în chinuri oribile a zece bolnavi există cel puțin o persoană care are simțul responsabilității: profesionale, politice sau umane.

Dar istoria tranziției românești ne-a învățat că oamenii nu sunt numiți pe un post pentru a răspunde de ceva anume și nu acceptă să fie numiți pe un post pentru că s-ar simți capabili să răspundă de ceva în fața publicului. Oamenii sunt numiți strict în funcție de interese și pentru a consolida o rețea de interese, iar ieșirea lor din sistemul intereselor se face doar atunci rețeaua este amenințată și, pe cât posibil, la un nivel cât mai mic din ierarhie. Responsabilitatea nu face parte nicidecum din fișa postului.

Mai concret: după Colectiv, nimeni nu a demisionat pentru că și-ar fi asumat vreo responsabilitate. Nici Ponta, nici Oprea, nici Bănicioiu, nici Arafat, nici Piedone. Guvernul Ponta a demisionat din două motive, unul real și celălalt propagandistic. Cel real e că nu se putea debarasa de cel care devenise indezirabil pentru sistem, generalissimul anaflabet și securist Oprea, și atunci Ponta a forțat plecarea sau a fost forțat să plece. Motivul propagandistic a fost că oamenii revoltați i-au cerut demisia și el a ascultat vocea poporului pentru a evita alte tulburări. Dar nici într-un caz nici în celălalt vreunul dintre acești siniștri nu a evocat măcar posibilitatea unei responsabilități care le-ar reveni în tragedie.

Dovada grotescă a acestei iresponsabilități radicale este candidatura și realegerea lui Piedone ca primar și afirmația lui că „poporul l-a judecat”.

De aceea, nu există nicio premisă pentru a vedea o demisie în aceste zile. Se vor face scenarii, se va analiza, se vor calcula daunele cele mai scăzute pentru toată lumea, mai ales pentru partidul aflat la guvernare, și se va decide demisia (ceea ce totuna cu demiterea) vreunui politruc oarecare pe care peste o lună o să-l găsim probabil într-un post mai discret.

Iar aici nu e vorba de onoare, o valoare din care nu a rămas decât cuvântul gol. Ci de dispariția responsabilității înseși: nimeni nu dă socoteală cetățenilor, ci, cel mult, ghiulului pe care l-a pupat când a fost înscăunat. Iar asta nu e responsabilitate, e slugărnicie. Responsabilitatea înseamnă conștiința faptului că interesul public e superior oricărui alt interes, fie el de rețea, de clan sau de partid.

Că, acceptând un post public, accepți nu o mașină la scară și un salariu indecent de mare, ci o grijă neîncetată pentru viața tuturor cetățenilor țării. Dar cu asta intrăm în utopii și ne îndepărtăm de realitate.

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

 

 

* IPOCRIZIE, DIN NOU ȘI MEREU *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

IPOCRIZIE, DIN NOU ȘI MEREU

Ciprian Mihali

 Nu cred că a existat cineva în România care să fi crezut că PSD şi PNL ar dori să participe la votarea în Parlament a iniţiativei „Fără penali în funcţii publice”. Era evident că solidaritatea adevărată, profundă se manifestă în momentele cele mai grele, în care cele două partide sunt puse la încercare. Aşa a fost cazul când a trebuit votat Florin Iordache, aşa a fost cazul azi, când trebuia votată iniţiativa USR.

Şi e cât se poate de plauzibil că cele două partide înfrăţite în cuget şi simţiri vor deţine în continuare majoritatea parlamentară şi vor putea bloca oricând, nu făţiş, nu explicit, ci mereu prin tertipuri şi false neînţelegeri, această iniţiativă. Sunt absolut convins că ea nu va trece vreodată de parlament, aşa cum sunt absolut convins că PNL a dat acea mânuţă de ajutor PSD pentru a-l numi pe Iordache la Consiliul Legislativ.

În rest, programul de balet şi mim prin care cele două partide se ceartă în văzul lumii la televizor continuă. Şi nu se va schimba, pentru că este un mecanism bine pus la punct, în care toate aparenţele sunt salvate, aşa cum sunt evitate toate dosarele delicate care ar putea face rău unuia sau altuia din membrii de vază ai celor două partide.

Probabil încă din această seara, şi oricând va fi nevoie, armatele de propagandişti, de jurnalişti şi de prieteni plătiţi din bani publici ne vor explica procedura, domnule, procedura, că noi vrem, dar ce să facem dacă ne împiedică procedura. Atenţie, urmează largi programe şi postări sofisticate.

O ţară care a rămas repetentă la proceduri şi norme de aplicare. Adică la orice lege morală.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* DREPTATEA AMÂNATĂ E DREPTATEA REFUZATĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DREPTATEA AMÂNATĂ E DREPTATEA REFUZATĂ

Ciprian Mihali

În această după-amiază, la cursul despre „Universalism occidental şi rasism”, în contextul dezbaterii în jurul documentarului 13th de pe Netflix, o studentă ne-a reamintit tuturor o frază celebră rostită de Martin Luther King Jr în 1963, reluată după un dicton celebru în drept: „justice too long delayed is justice denied”.

Dreptatea amânată e dreptatea refuzată.

Nici unul din marile dosare de dreptate cu valoare socială din România ultimilor 30 de ani nu a fost rezolvat. De trei decenii încoace, această societate se clădeşte pe minciună în privinţa dreptăţii.

Suntem aproape de zi de zi martorii victoriei nedreptăţii, cu un sistem de justiţie neputincios, slăbit de o legislaţie făcută adeseori de infractori, pentru infractori şi în dispreţ faţă de victime.

De trei decenii visăm la o societate construită pe valori sănătoase, dar temelia ei este neîncetat slăbită prin legi strâmbe, prin laşităţi, jocuri de interese şi calcule politice. E ca şi cum aripile cu care am încerca să ne luăm zborul ar fi găurite mereu şi mereu, transformându-ne înălţarea într-o ridicolă gesticulaţie imobilă.

Dreptatea făcută prea târziu nu mai e dreptate, e tot nedreptate.

După cinci ani de la Colectiv, toţi vinovaţii pentru crima colectivă de atunci sunt liberi, ba chiar obraznici în pretenţia lor de a spune că lor le-a făcut dreptate poporul atunci când au fost votaţi de clanuri. Poporul nu face dreptate, legea şi judecătorii fac dreptate. Dar atunci când legea şi judecătorii nu mai fac dreptate, poporul ajunge să creadă că poate face el dreptate, iar criminalii ori complicii la crimă să se considere nevinovaţi.

Dreptatea amânată e inutilă. Căci ea nu urmăreşte doar o reparaţie simbolică, pentru istorie şi pentru posteritate, ci ea trebuie să se îngrijească de victime în modul cel mai real, încercând să le reducă suferinţa prin măsuri reparatorii. Iar dacă nu o poate face, nu ştie să o facă sau nu vrea să o facă, justiţia devine complice la repetarea neîncetată a crimei, la intensificarea perpetuă a suferinţei, la înmulţirea criminarilor.

Dreptatea pentru morţii de la Colectiv în 2030 va fi o mare ticăloşie. Dacă ea nu se face acum, nu se mai face niciodată, decât ca încă o decizie oarecare în scriptele tribunalelor, care mai scapă astfel de un dosar, în aşteptarea amânării altuia.

(J: Preluare de pe Facebook)