* COAIELE POLITICE ALE DOAMNEI CLOTILDE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

COAIELE POLITICE ALE DOAMNEI CLOTILDE

Constantin Cucu

Ca să dea cu mătura pe străzile sectorului 1 Rompres cere de 10 ori mai mult decât cere firma care face același lucru în sectorul 6.

Am auzit asta azi la radio. 250 de lei față de 28 la mia de metri pătrați de mic Paris.

De ce?

Că are balta pește.

Că așa se îmbogățesc băieții deștepți.

Că un bou, primar USL (ne-am lămurit, nu? că PSD și PNL sunt același lucru), întâmplător liberal, așa a făcut contractul.

PE 25 DE ANI?!

Cât ciubuc o fi cărat Chiliman să inrobească sectorul pe care l-a jamahirit un sfert de veac nu știu. Poate omul este de fapt un biet patriot, cinstit nevoie mare, mai moale la cap.

Fapt e că din taxele fraierului care se înghesuie an de an la birourile fiscului sector 1 se plătește acest măturat și aceste servicii la un tarif la care probabil că Rompres folosește mături din Borangic și măturători absolven[I de doctorate.

Presupun că atâta mai costă măturatul pe Marte.

Clotilde Armand a căzut în acest scandal din sentimentul de datorie și din responsabilitate, și încearcă să astupe gaura. Să scoată șobolanii din hangar. Să apere banul alegătorilor ei, să îi folosească la altceva.

Biata femeie face ceea ce ceilalți, adevărați clitoriși politici, nu au făcut niciodată. Vrea să alunge purceii de la țâța scroafei-buget.

Pentru că mafiotul e mafiot, Romprest a decis să scoată artileria grea. Să lase gunoiul nedus (deși colectarea acestuia este obiectul unui contract separat, plătit la timp). Ca să iasă cei mai slabi la cap să o înjure pe Clotilde. Ca să iasă pocitaniile morale să pretindă că mizeria, făcută prin inactivitatea mafiotică și ilegală a Romprest, este de fapt opera primăriței. Care mai și vorbește cu accent și are vagin. Nu e de-a noastră, gen Chilian și Tudorache, bărbați politici care știu că există doar 4 ani scurți ca să sugi pe săturate din bugete.

În capul linșajului public, desigur, vidanjele naționale și corifeii diareei. A3, RTV.

Și uite așa am realizat cine este singurul politician cu coaie de la noi.

Singurul pe care voi ieși să îl votez la prezidențialele care urmează, primele fără ficus de atâția ani...

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* MĂCELUL SĂVÂRȘIT LA FRONTIERA ROMÂNIEI CU FOSTA IUGOSLAVIE, CEA MAI SÂNGEROASĂ GRANIȚĂ A EUROPEI * 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

MĂCELUL SĂVÂRȘIT LA FRONTIERA ROMÂNIEI CU FOSTA IUGOSLAVIE, CEA MAI SÂNGEROASĂ GRANIȚĂ A EUROPEI

Răzvan Gheorghe

Alexandru Mihalcea: Au fost oameni împușcați în timp ce înotau în Dunăre sau care se aflau în diverse alte situații. Au murit mulți pe frontiera cu sârbii, Dumnezeu să-i odihnească... Unii au fost intenționat tăiați cu elicea șalupei, mi-au fost confirmate astfel de cazuri. Fenomenul încercării de a scăpa din raiul comunist prin trecere clandestină de frontieră (1945-1989) a însumat o lungă serie de crime cunoscute de vârfurile PCR, săvârșite de soldați și de ofițeri din care mulți erau tineri, unii foarte tineri, în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Nici măcar nu au fost cercetați de Parchet, necum condamnați. (…)

Într-un caz dintre sute, în cartea ”Mormintele tac. Relatări de la cea mai sângeroasă graniță a Europei”, de Doina Magheți și Iohann Steiner (Polirom, 2009) este relatată mărturia Lidiei Roman. În 1978, fratele acesteia, soția lui și un prieten al lor au fost prinși pe fâșie (adică pe fâșia arată dintre cele două state – n. aut.) la frontiera cu Iugoslavia. S-au predat imediat, li s-a ordonat să se întindă pe burtă. Tocmai atunci a venit un soldat ieșit din tură, care se îmbătase, înarmat fiind. Acesta a împușcat-o în cap mortal pe femeie, pe prieten rănindu-l grav. Fratele Lidiei Roman a fost bătut îngrozitor la pichet, iar în 1987, după pușcărie, bărbatul a repetat încercarea de a trece în Iugoslavia, fiind de data asta împușcat mortal.

În ambele situații s-a știut exact cine a tras, în ce condiții, dar justiția militară comunistă nu a mișcat un deget. De altfel, ”pedeapsa” pentru soldații și gradații criminali era fie recompensă în permisie, fie bani, după caz.

Răzvan Gheorghe: Sau ambele.

Alexandru Mihalcea: Sau ambele. Și la Orșova, și pe malul sârbesc sunt cimitire pline cu osemintele celor împușcați în tentativa de a scăpa din România lui Ceaușescu. Vorbim despre crime cu martori care existau, cu rapoarte care existau, dar toate au fost dosite rapid în arhive uitate, că așa-i în România. Și unii dintre cei care aveau 50-55 de ani la Revoluție s-ar putea să mai trăiască, doar au dus-o bine, dar printre ei erau mulți oameni de 20-25 de ani, ofițeri foarte tineri, erau cu duiumul locotenenți, locotenenți-majori și foarte mulți soldați, pentru că, v-am spus, i-au băgat și pe soldați în povestea asta și i-au făcut să maltrateze, să rupă, să creadă că toți cei care încercau să fugă din lagărul România au arme și că dacă nu-i împușcă ei primii, vor fi împușcați. Primeau sporuri salariale, permisii, concendii pentru reușitele notabile, iar lichidarea fizică a unui ”dușman al poporului” era una dintre acele izbânzi. Mulți au fost decorați. Li s-a inoculat, ca și soldaților care ne păzeau, iar unii îi și băteau pe deținuți, ideea că fugarii sunt ”dușmani ai poporului”, trădători ce merită să moară.

(Foto: Domnul Alexandru Mihalcea, fost deținut politic, scriitor, fost jurnalist în presa centrală și profesor de limba franceză / sursa: arhiva Podul.ro / întregul interviu link în comentarii)

[Preluare de pe Facebook]

 

 

 

* RUPTURA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

RUPTURA

Constantin Cucu

 A existat de mult de tot o perioadă a vieții mele în care credeam în Dumnezeu. Nu foarte mult, desigur, dar mă defineam ca fiind creștin. Mă închinam seara. Mă rugam pentru chestii.

Nu aș putea spune de ce mă simțeam creștin. Că pe vremea noastră popii nu erau atât de căutați în coarne ca acum. Nici nu era religie la școală pe vremea lui Ceaușescu. Presupun că așa m-au dresat ai mei. Și, ca orice copil, nu am chestionat această alegere, nici nu am stat de fapt să meditez cine știe ce.

Nu pot spune că am simțit vreodată vreo revelație. Vreun inc lăuntric spiritual. Vreo căldură duhovnicească. Nici gând. Trebuia să mă închin, mă închinam dimineața și seara, cum îmi spusese tata că e bine. Cu frica faptului că, dacă aș uita, ceva rău, deși nelămurit, s-ar întâmpla.

Azi am zeci de motive să nu mai cred.

Motive care țin de logică, de explicații alternative, de știință, de lipsa de plauzabilitate a unei ființe supreme cu caracteristicile de care vorbește biserica. Motive care se bazează pe informațiile culese între timp în viață.

Dar dincolo de toate aceste motive raționale, pe care cred că le pot susține și în față unei șleahte de teologi, principalul motiv al divorțului meu de Dumnezeu este de natură afectivă. Personală.

Se pare că ĂL de Sus a lipsit de lângâ mine într-un moment important din viață, în poate singurul moment în care l-am invocat cu adevărat, cu patimă și cu speranță. Și în care El a făcut ce face de obicei atunci când muritorul are nevoie de el, respectiv este inexistent.

Nu cred că i-am putut ierta vreodată lipsa de implicare și, chiar dacă în acel moment nu am realizat asta, nici în anii următori, legătură mea de încredere cu divinitatea, ideea că există ajutor divin și că ești îndreptățit la acesta dacă te rogi și ești om bun s-au spulberat. Clarificarea rațională a survenit mult mai târziu după această ruptură emoțională.

Nu este ușor să nu mai crezi. O dată bărbosul scos din ecuație nu mai ai pe cine da vina nici pentru diabet, nici pentru kilele în plus, pentru nereușite, deziluzii sentimentale sau greșeli. Sunt toate ale tale, povara ta, răspunderea ta, gestiunea ta. Tu ești singurul care te poate ajuta și, uneori, asta poate fi greu. Uneori ai nevoie de a fi copil în așteptarea cuiva mare care să te izbăvească.

Când ai acceptat faptul că între tine și propria mortalitate nu există nici un scut divin îți poate fi o perioadă greu, cel puțin până ce reușești să intri în armonie cu ideea că nu ești nici important nici atât de buricul universului cum îți sugerează zi de zi conștiința. Că ești și tu o adunătură de atomi ca oricare alta care se va recombina cândva. Că îți duci existența nu spre vreo nirvana paradisiacă arendată de vreun demiurg ci strict în scurtul interval dintre neantul dinainte de a te naște și cel de după moartea ta. Că într-un fel vei continua să trăiești fără să conștientizezi asta în toate din jur, în fiece copil s-ar naște sau fiece pasăre își va întinde aripile.

Ceea ce este, cel puțin în mentalitatea nea, relativ OK. Bate de departe un rai înțesat de babalâci intonând imnuri religioase.

Este mai greu să fii ateu decât să accepți drogul credinței, dar mult mai răsplătitor.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

* EPOCA ALEATORIULUI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

EPOCA ALEATORIULUI

Ciprian Mihali

Sentimentul meu tot mai acut este că epoca viitoare nu va mai fi despre dictatori fioroși și regimuri politice crude, care vor încălca drepturile și libertățile omului, ci despre dominația fără putință de reacție a unor pretinși algoritmi, puteri invizibile și discreționare.

Pedepsele aplicate nu vor fi nici proporționale cu presupusele fapte, nici excesive în raport cu asemenea fapte, ca în vremea totalitarismelor de tristă amintire, ci vor fi pur și simplu aleatorii: aleatorii ca durată, ca întindere, ca țintă umană, ca vină personală.

Regimul autocrației digitale urmează acestei prime faze de copilărie romantică a rețelelor sociale, în care am trăit din entuziasmul pozelor cu pisici, cu torturi aniversare și cu apusuri de soare. Ceea ce părea la început o șansă de socializare, a devenit încetul cu încetul, în deplina noastră cedare, o necesitate de comunicare cotidiană, un mod de afirmare personală și de câștigare a notorietății.

După aceste începuturi, care nu au mai mult de 15 ani în urma lor, ne așteaptă o fază a cenzurii și restricțiilor aleatorii, ca atunci când folosești un cuvânt pentru a denunța practicile oribile din spatele lui, iar presupusa inteligență artificială (care este, de fapt, doar prostie omenească multiplicată) consideră că faci apologia acelei practici.

Puterilor vizibile și identificabile, masive, le urmează puteri minuscule, invizibile, epidermice, care se vor strecura în toate cotloanele vieții noastre și colective și o vor lua în posesie bucată cu bucată, cedată adeseori de noi înșine de bună voie, de dragul unei mai mari expuneri personale. Puteri a căror iregularitate nu mai are nimic de-a face cu disciplinele moderne, nici măcar cu normele liberale sau neoliberale postmoderne, ci care vor face tocmai din aleatoriu, din dependență și din indiscriminare uneltele unei luări complete sub control a existențelor noastre.

Iar acestor puteri nu avem cum sa le scăpăm: nu există granițe în spatele cărora să ne refugiem, nu există casă care să nu fie perforată de o mie de ori pentru a transmite date, nu există cabană în pădure sau insulă pustie pe care să nu bată semnalul.

Avem un imens șantier etic în față noastră. Dacă nu ne apucăm de el cât mai degrabă, până și jocurile noastre politice sau spectacular-mediatice vor deveni neînsemnate, căci previzibile și inofensive. Avem de construit un ethos al lumii digitale, practici ale rețelelor sociale, în care libertatea, dependența, puterea și restricțiile au căpătat deja înțelesuri noi, la care noi de fapt nici nu am contribuit în vreun fel.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

* AȘA-I CÂND TE DUCI LA (P)OMUL LĂUDAT *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

AȘA-I CÂND TE DUCI LA (P)OMUL LĂUDAT!

Alexandru Ghillis

 

Acum, în plină pandemie aparent interminabilă, de obicei subiectul cel mai vehiculat zilele acestea de către cetățeni caută să acopere, pe cât posibil, aria și calitatea îndeplinirii serviciilor medicale de către profesioniștii acestora. Ei bine, cum ai putea cataloga așa o situație ca aceea descrisă mie în tren de o cunoștință întâmplătoare, cu tristul prilej al unei călătorii plictisitoare? Omul fiind intrigat, după cum voi povesti, pe bună dreptate! Încerc, mai departe, să te provoc cititorule a te imagina puțin în locul acestuia...

De exemplu, închipuie-te, doar închipuie-te, că fiind chinuit de oarece neplăceri de ordin medical, te-ai fi tot programat în timp, începând cu medicul de familie și până la clinici de stat ori private, dar nimeni nu a dat încă decisiv de cap suferinței ce te supără tăcută. Ajungi să cauți ore bune și pe Google eventuale posibile soluții salvatoare. Neașteptatul tău noroc poate apărea în timp ce urmărești, întâmplător, o emisiune de televiziune în care unul dintre invitați (poate chiar sponsor ca ”invitat” al ei), fără notorietate printre telespectatorii de rând, este prezentat drept o adevărată somitate medicală în devenire și, culmea, tocmai în studierea și tratarea suferinței ce te roade de câtva timp.

Cauți repede pe net și, plin de speranțe, vezi că respectiva viitoare somitate mai prestează și în cadrul unor cunoscute clinici private din localitate, dar are și un cabinet medical propriu, autodescris ca fiind unul de excepție, dotat high tech, fiind vorba – desigur – despre tehnologia care corespunde nivelului tehnic de ultimă oră.

Te programezi numaidecât și te prezinți plin de speranțe la adresa respectivă. Toate bune și frumoase. Consultația decurge admirabil din punct de vedere profesional, chiar la nivel high tech, ți se recoltează cu deosebită grijă și niște probe fiziologice specifice, necesare analizării lor în laborator, apoi ești informat că boala de care suferi este în curs de agravare și doar aici ai putea avea posibilitatea de a-i da de capăt și ... Însă de aici începe să izvorască în mintea ta, progresiv, dezamăgirea. În vederea stabilirii tratamentelor ce vor urma, ți se recomandă și efectuarea unor obișnuite analize de sânge, dar care trebuie făcute numai și numai la o anumită clinică privată. Aici, nu? Nu, aici nu! Desigur, analize contra unui cost substanțial, deși asemenea analize, în calitatea ta de cotizant obișnuit al CNAS și cu recomandarea medicului tău de familie le poți face gratuit la policlinica de stat de care aparții. 

Cu această ultimă recomandare de moment ți-a rămas să achiți, pentru întreaga prestație, câteva sute bune de RON pe care, spre uimirea ta, vezi că le preia degajat chiar somitatea medicală, care le numără cu atenție și le stivuiește febril în sertarul biroului său. Ți se eliberează și o chitanță doar pentru plata consultației. Timid, întrebi dacă îți dă și chitanță pentru plata probelor recoltate. Nu, pentru alea nu se dă chitanță. Dezamăgirea ta chiar e derutantă. Pleci debusolat și undeva, în sinea ta, ești sigur că rămâne să mai cauți și altceva. Ce?

 

* Prețul greu al dezinformării *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PREȚUL GREU AL DEZINFORMĂRII 

Ciprian Mihali

 

De luni de zile, televiziunile care împrăștie lăturile dezinformării și manipulării în goana după rating în rândul unei populații needucate și înfricoșate i-au convins pe mulți dintre noi că vaccinul e ceva periculos. Copleșiți de frică, deposedați de discernământ și mințiți în fiecare zi, foarte mulți dintre cei apropiați nouă au astăzi mai multă încredere în Antena 3 sau România TV decât în oricine altcineva: decât în medici, decât în oameni de știință, decât chiar în cei dragi care se vaccinează, care se informează corect și încearcă să îi convingă de faptul că vaccinul e singura noastră șansă de a scăpa de acest blestemat de virus.

Dar nu, ei au ajuns să-i creadă orbește doar pe acești propagandiști ai mistificării și de aceea refuză azi să se vaccineze. Ceea ce mi se pare însă cel mai tragic este că, foarte probabil, până la urmă vor face-o și ei. Dar vor face-o prea târziu, după ce vor fi pierdut oameni din familie, părinți, frați, rude, neînțelegând până în ultima clipă cum lucrează infectarea, îmbolnăvirea, pieirea. Asta în timp ce, desigur, toți acești propagandiști se vor fi vaccinat ei înșiși de mult, că doar nu sunt la fel de proști precum aceia pe care îi prostesc în fiecare seară și știu prea bine că nu are sens să se expună riscului de a se infecta. Asta nu vor spune-o niciodată la televizor, nici politicienii scandalagii, nici moderatorii vulgari.

Mi se pare o uriașă dramă această situație: cinismul manipulatorilor de serviciu nu are absolut nicio treabă cu responsabilitatea față de ceilalți, cu solidaritatea, cu suferința, cu moartea. Singura lor grijă este cum să-i facă pe toți cei care suferă și mai dependenți de emisiunile lor infecte, pentru că suferința sporește dependența, iar dependența crește ratingul și umple buzunarele. Între timp, oamenii simpli, oamenii săraci, oamenii privați de capacitatea de a pune în balanță binele personal și grija pentru cei dragi își continuă viața tăcută și dau vina pentru morții de Covid pe soarta nemiloasă ori pe voia Celui de Sus.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* Devenită fudulă, prostia a fost aleasă în parlament *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com  

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

Devenită fudulă, prostia a fost aleasă în parlament

 

Ciprian Mihali

În România, prostia a devenit fudulă, apoi a fost aleasă în parlament. În România, prostituția a ieșit din cotloanele întunecate și umede ale orașelor și a devenit televiziune. În România, minciuna a devenit artă și se numește comunicare. În România, superstiția și casele de pariuri sunt proiecte de țară. În România, banii se preling ca o glumă proastă din buzunarele politicienilor. În România, dacii liberi, fluturând crucea legionară și dansând vulgar pe Pink Floyd cer "libertate", în aplauzele Moscovei.

Există oameni extraordinari în această țară. Există tineri deștepți, există profesori și cercetători dedicați, există medici care sunt gata să-și dea viața pentru semeni, arhitecți care construiesc viitorul, avocați care mai cred în dreptate. Există oameni de toate vârstele care au intrat în politică sperând că pot îndrepta moral (insist: moral, nu politic) ceva din năravurile putrede ale celor din jur. Există elevi și studenți care sunt adevărate miracole în marasmul din jur. Există scriitori, există poeți, există artiști, există cineaști. Dar peste toți acești oameni se întinde osânza spectrală a lui Șoșoacă și coafura unei dezaxate care otrăvesc zi de zi, ore în șir, fără încetare, de ani de zile, orice ar putea părea sănătos, curat, optimist.

Am convingerea că nu am atins încă fundul prăpastiei. De altfel, e foarte posibil ca fundul prăpastiei să nu poată fi atins niciodată și să continuăm să ne prăbușim câtă vreme cei mai mulți dintre oamenii buni vor alege (repet: vor alege deliberat, conștient, interesat) să tacă și să-și întoarcă privirea de la revărsarea toxică de ticăloșie din jur. Cunosc și eu, ca fiecare dintre noi, mulți oameni de mare calitate profesională și (oarecum) morală care aleg să tacă. Au motivele lor: loc de muncă, rate, salariu, obligații. Dar fiecare tăcere e o abdicare de la rațiune, de la adevăr, de la revendicarea dreptății. Fiecare tăcere, fiecare compromis, este o încurajare pentru prostie și pentru lipsa de moralitate care devin, pe zi ce trece, stăpâne peste noi.

Cred că putem să ne scufundăm și mai mult. Pentru că nu văd ce anume și cine anume, în ce fel, ar putea să spună la un moment dat: gata, ajunge! Ajunge cu minciuna, ajunge cu manipularea, ajunge cu compromisul! Nu o face nimeni, pentru că, deși nu reformăm nimic, deși nu reparăm nimic, între noi e călduț și e bine așa. Din când în când ne hlizim la obscenitățile unei senatoare și la miracolele unei ciudate, asta face parte din spectacol, dar nu avem nici puterea, nici disponibilitatea de a tăia răul din rădăcină. Nimeni, nicăieri nu pare capabil și dornic să taie răul din rădăcină. Nici măcar jandarmii, deveniți, vai, atât de înțelegători cu încălcarea legii. Pentru că, nu-i așa?, cum am mai putea fi noi cei buni dacă nu am avea în fața noastră, zi de zi, răul obez lăfăindu-se pe cântece patriotice și pe îndemnuri idioate la refuzul educației?

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține – A.G.)