Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* LUCIDITATE ȘI TOLERANȚĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

LUCIDITATE ȘI TOLERANȚĂ!

Ciprian Mihali

Încerc, prin tot ceea ce scriu, să îndemn la luciditate, la toleranță, la curiozitatea descoperirii lumii și a celorlalți. Din experiența adunată prin toate lumile prin care am trecut, lumea satului românesc, lumea orașului transilvan multilingvistic, lumea academică, lumea diplomatică, lumea africană, lumea vest-europeană, lumea internațională francofonă, am învățat lecția umilității și a relativității tuturor certitudinilor noastre. Fiecare cultură cu care m-am întâlnit are valorile ei, credințele ei, generozitatea ei și, în măsura în care nu dă dovadă de tendințe extremiste, fundamentaliste, ea merită cunoscută și respectată. Nu cred că există ierarhii absolute ale culturilor, după cum nu cred că există culturi incompatibile. De asemenea, nu există culturi „pure”, toate culturile sunt „impure”, „amestecate”, îmbogățite de culturile vecine. Culturile cresc și descresc, pot fi mai curajoase sau mai reticente, dar fiecare cultură ajunge să își fie suficientă sieși și să ofere membrilor ei toate răspunsurile la întrebările fundamentale ale vieții. Dincolo de aceste întrebări însă începe marele și fascinantul dialog între culturi.

De pe o asemenea poziție am fost dintotdeauna un partizan al interculturalității româno-maghiare. Am crescut într-o regiune în care accentul, sintaxa, vocabularul, portul popular, muzica populară, bucătăria etc. erau toate impregnate de cultura maghiară, dar erau în așa fel impregnate cum sunt două pete de ulei care se întind una înspre alta, fără a ști (și fără a fi nevoie să știi) unde începe una și unde începe cealaltă.

Am în continuare convingerea că între cultura română și cultura maghiară sunt prea puține punți. Că multe locuri de întâlnire posibile între cele două au fost confiscate și manipulate politic și ideologic, ceea ce a făcut să sporească ignoranța reciprocă și, odată cu ea, suspiciunea reciprocă. Cele două culturi ar fi putut, și pot în continuare, să facă obiectul unor politici publice de apropiere, prin schimburi economice, prin schimburi educaționale, prin proiecte comune, prin programe mediatice comune. Nu trebuie să fie o fatalitate faptul că de decenii încoace două societăți au parte de lideri politici slabi și corupți, care au nevoie de naționalism și șovinism ca de o plasă de siguranță pentru politicile lor falimentare.

După scurta mea intervenție de ieri, am avut parte de o seamă de comentarii, dintre care am selectat o parte în imaginea alăturată. Se presupune că sunt comentarii ale unor cititori, dacă nu moderați, atunci cu siguranță nu extremiști. O asemenea selecție este o foarte bună bază de pornire pentru lansarea unor politici educaționale și culturale prin care să se „deșurubeze” ignoranța și prejudecățile, fricile și vitejiile, violențele discursive și conspirațiile care sufocă azi posibilitatea unei interculturalități din care să se îmbogățească toată lumea.

 (J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)