Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* ȘI EU CU CINE VOTEZ? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ȘI EU CU CINE VOTEZ?

Elena Calistru

Iote ce haos de țară pe care au prins-o vremurile cu pantalonii și arhitectura constituțională în vine!

Bune sau rele, deciziile CCR de azi vin după ce ditamai CEDO a spus că CCR e practic varză. Iar într-o lume în care ești înjurat dacă ai nuanțe, degeaba încerci să separi emițătorul (personaj colectiv) de mesaj (care mai e și constituțional).

Cum am ajuns aici? Prin ani în care au dansat pe masă șoarecii din diverse instituții, uneori s-au înțeles, alteori și-au dat la gioale, au forțat Constituția care pe unde i-a plăcut, au fost sancționați când și cum s-a nimerit. Iar noi i-am lăsat prea mult de capul lor, crezând că totuși nu ne va atinge, că putem supraviețui în lumea noastră nepângărită de ei. Nu e un reproș, departe de mine să găsesc vinovați în chiar cei care probabil, de cele mai multe ori, au ignorat politicul pentru că în țara asta trebuie întâi să îți asiguri supraviețuirea și nevoile de bază. Sau să pleci pentru a le găsi altundeva.

În fine. Într-o țară normală, ar fi trebuit ca Președintele, Guvernul, Parlamentul să stea la aceeași masă având în vedere că, hei, suntem totuși în pandemie. Într-o țară normală, nu ai fi avut nevoie de amenzi ca să „educi” publicul că e bine să respecte regulile. Într-o țară normală, judecătorii CCR care tocmai erau făcuți cu ou și oțet la CEDO făceau un pas în spate și îi lăsau pe alții să decidă chiar și lucruri nepopulare. Într-o țară normală, un Guvern nu avea de ce să suspende prevederile legate de transparența decizională sau de dialogul social, nici să îngreuneze accesul la informație, pentru că ar fi înțeles că tocmai în situația de acum au nevoie de cel mai mult dialog și de cea mai mare transparență pentru ca oamenii să aibă încredere. Într-o țară normală, mai erau și alianțe, nu doar dușmănii.

Ni se va termina starea de urgență și clasa politică va fi ratat poate cel mai bun prilej (de la Pactul de la Snagov încoace) să arate că poate fi matură când este cazul, adică să se pună la masă și să găsească un consens.

Pentru noi sper că perioada asta va fi prilej de învățare și de reflecție la subiecte de genul „de ce nu avem spitale echipate?”, „de ce totuși uneori ne gândim și noi că sunt bune amenzile, oare așa de neascultători suntem sau așa ne vedem?”, „care or fi oamenii cu carte pe care ar trebui să îi îndemnăm să se pună naibii pe stârnit niște discuții despre o posibilă arhitectură constituțională mai bine?”.

Dar, mai ales, e timpul pentru două întrebări super-grele în perioada asta:

• Cum facem să ne vindecăm bolile politice vechi în vreme ce mai răspundem și la celelalte provocări grele pe care și le pune toată planeta (cum va arăta economia, ce ne facem cu mediul, dar cu tehnologia)?
•  Și eu cu cine votez?

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)