* Oameni ca noi. Sau fructele lipsei noastre de mânie

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

O analiză concisă a societății românești actuale. Se confirmă nenorocitul obicei mioritic al „capului plecat, pe care sabia nu-l taie”? Sau cel al „hazului de necaz”?

(A.G.)  

Oameni ca noi. Sau fructele lipsei noastre de mânie

Ciprian Mihali

Se împlinesc în acest an 30 de ani de la căderea comunismului. Cei născuți în 1990 ajung azi la maturitate și pot deveni, așa cum vedem prin instituții publice sau firme, oameni cu răspundere și putere de decizie.

O generație complet nouă, care a crescut pe un strat de compromisuri, minciuni și frici. Mediul în care au trăit, de la naștere până azi, a fost saturat de falsitate și impostură, de promiscuitate și de oportunism. Au ajuns la liceu când școala a devenit o povară, au intrat la facultate când universitatea, cu rare excepții, a devenit o fabrică de diplome. Au trăit într-un spațiu mediatic populat de silicoane, manele, bani și dușmani, au văzut înmulțindu-se în jurul lor reușitele prin aranjamente, pile, descurcăreală, ocolirea legii. Au devenit și ei, asemeni părinților lor, îngăduitori la imoralitate și ilegalitate. Şi le-au adoptat, ca șansă de succes într-o societate destructurată și necruțătoare.

După trei decenii în care am cultivat cu toții, tineri și mai puțini tineri, grădina acestor compromisuri, minciuni și tăceri, azi culegem fructele „muncii” noastre: figurile obscene ale celor care mânjesc azi ecranele televizoarelor au crescut cu noi, printre noi, datorită nouă. Ei nu sunt nici negri, nici musulmani, nici chinezi, nici marțieni. Sunt impostori, hoți și mincinoși alături de care nu am avut niciun fel de dificultate să trăim vreme de decenii. Ei sunt doar aceia dintre noi care au „reușit” după acest model dominant din cauza căruia noi, ceilalți, am „eșuat”. Desigur, asta nu înseamnă nici pe departe că suntem toți așa, că vrem cu toții să reușim în acest fel. Ci doar că reușita prin impostură, falsificare sau minciună este atât de răspândită încât a devenit noul bun-simț. Câte un tânăr care reușește într-o universitate sau o firmă occidentală trece drept un extraterestru. Simona Halep e tot ceea ce nu suntem cei mai mulți dintre noi, ea este excepțională nu doar pentru că a reușit, ci și pentru că a reușit într-un mod în care cei mai mulți dintre noi nu vrem sau nu știm să reușim: prin muncă cinstită și sacrificiu de sine.

Există în țara asta o mână de oameni pe care îi revoltă nerușinarea și disprețul celor care ne conduc. Însă pe mulți nu îi deranjează, poate pe cei mai mulți. Ei sunt humusul care a hrănit și a accelerat dezvoltarea acestor specimene care au înflorit azi în toate splendoarea pentru a umple până la refuz spațiul public. Dar până să-i vedem la televizor, strălucind în toată prostia lor fudulă, ei au fost ca noi și cu noi, zi de zi. Dacă privim doar puțin în biografiile lor, vom constata cu ușurință că toți au reușit fie printr-un furt, fie printr-o înșelătorie, fie printr-un aranjament: după studii mediocre, toate diplomele lor sunt fraudate, toate averile lor sunt suspecte.

Bunăoară, azi ne indignăm de câtă mârșăvie este în stare Tudorel Toader. Dar a devenit el mârșav doar de câteva luni, de când e ministru? Documentele PCR ne conving că nu: același caracter meschin îl avea și înainte de 1989. Meschinăria lui sinistră nu a făcut decât să se rafineze, încurajată fiind de îngăduința celor care l-au înconjurat în ultimii ani. El nu a devenit odios într-un mediu ostil, ci, dimpotrivă, într-un mediu foarte prietenos, înconjurat de oameni care i-au admirat și i-au încurajat atitudinile și comportamentele. El este cel care, din mediul lui profesional, a reușit cel mai bine prin aceste metode. Şi atunci de ce să ne mire că procentul celor care îl contestă din universitatea lui este sub 5%?

Am luat doar un exemplu cunoscut, din actualitatea noastră cea mai nemijlocită. Exemplele pot fi însă multiplicate la nesfârșit, în toate orașele și în toate domeniile, iar în felul acesta vom descoperi același algoritm care alimentează în permanență mașinăria infernală a imposturii, dintr-un bazin atât de larg din care poate fi oricând selecționat, la întâmplare, un alt candidat. O directoare la Zoo, ajunsă și acolo prin fraudă, foarte probabil, poate fi numită mâine la conducerea oricărui minister. Scandalul e doar în mintea noastră, a celor care credem că modelul Halep poate fi transpus în politică sau în relațiile de putere.

Sarcina unei politici noi constă, în primul rând, în a desțeleni grădina care produce toate aceste buruieni sufocante ce se dau drept flori exotice și neprețuite. În al doilea rând, o politică nouă trebuie – prin forța propriului exemplu – să întrerupă acest algoritm diabolic al promovării clientelare, mafiotizate, să deconstruiască toleranța la hoție și permisivitatea la minciună, să denunțe familiaritatea cu aranjamentele, cu plicul, cu atenția, cu cadoul.

Sunt încă foarte mulți Tudorei în România. Dar ei pot fi neutralizați și reduși la ceea ce sunt cu adevărat, niște creaturi ridicole și demne de milă, lucrând asupra celor 95% care îi idolatrizează, care le găsesc scuze pentru glorioasa ticăloșie sau care își găsesc lor înșile justificări savante pentru a nu face nimic.

[din facebook.com]

* Singura sansa a presedintelui Iohannis

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Singura șansă a președintelui Iohannis

Ciprian Mihali

Singura șansă a președintelui Iohannis de a prinde un nou mandat sunt alegerile anticipate. Asta din mai multe motive, tot mai evidente și mai urgente.

Mai întâi, pentru a șterge impresia de non-combat, să nu-i spunem chiar de complicitate cu actuala putere, atât de percutantă din 2014 până azi. Ping-pong-ul ridicol cu Olguța Vasilescu nu e suficient să-i salveze reputația.

Apoi, pentru că banda de infractori a tras toate, dar absolut toate învățămintele din înfrângerea lui VV Ponta și nu va mai îngădui să se întâmple asta. Au și mijloacele să facă asta, bani, oameni, jandarmerie, dar au și voința tembelă să o facă.

În al treilea rând, pentru că nu e deloc sigur că țara asta mai rezistă aproape doi ani sub asaltul mafiei financiare, mediatice, judiciare și militarizate aflate la putere.

În sfârșit, pentru că după tot ce s-a întâmplat în acești doi ani, e nevoie de un om curajos în fruntea țării, singurul care, prin acțiune individual-instituțională, mai poate în acest moment să clatine dominația clanului Dragnea. Şi trebuie s-o facă acum, înainte de alegeri, nu la Paștele cailor și după ce se topește zăpada de pe pârtii. Istoria nu mai are răbdare și nu se mulțumește cu palidul curaj al unor cuvinte dojenitoare.

Dacă va aștepta imperturbabil alegerile prezidențiale, indiferent că va fi ales sau nu, va rămâne în istorie drept președintele în mandatul căruia România s-a predat definitiv în mâinile oligarhiei mafiote teleormănene și ale aparatului represiv care o susține. Iar dacă noi suntem suficient de îngăduitori să-l iertăm, adică leneși și indiferenți în privința viitorului țării, istoria nu-l va ierta pe președintele de la brelocul lui Dragnea.


[din facebook.com]

* Jaful secolului

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Jaful secolului

Ciprian Mihali

Doar un miracol va salva România prin alegeri. Şi doar niște mistici închinători la moaște mai pot crede că doar votând vom schimba România. Pentru un motiv foarte simplu: noi încercăm să răspundem cu un gest politic, specific unei democrații, la o agresiune violentă, mafiot-criminală, a unei rețele de interese private asupra societății.

Acest grup s-a organizat politic doar ca să-și ofere un instrument mai eficient pentru a realiza cel mai nebun vis al unei bande de hoți: furtul secolului. Suntem martorii tăcuți, fricoși sau cumpărați ai celui mai mare jaf pe care îl cunoaște o țară în secolul XXI. La sfârșitul acestui jaf, dacă el va avea vreun sfârșit, o rețea criminală va reuși să-și însușească din avuția publică a României averi personale nemaivăzute, averi de zeci, poate de miliarde de euro. Rețeaua va și omorî pentru asta dacă va fi nevoie, ne-au demonstrat la 10 august că sunt gata s-o facă, dar până acolo va distruge toate instituțiile statului român (a mai rămas vreuna care să poată rezista azi agresiunii rețelei?); va schimba atâtea legi câte va fi nevoie ca să iasă toți basma curată, ba chiar compensați și recompensați după ce vor fi jefuit tot; vor cumpăra atâtea lichele și slugi de câte e nevoie, oameni lipsiți de orice competență, gata să execute orice ordin, dar și oameni cu niscaiva priceperi, de la finanțiști până la academicieni, dar dovedind verticalitatea unei râme.

Rețeaua va umple de bani sau de gaz toate gurile care vor îndrăzni să se deschidă; vor cumpăra toți profesorii din țară, toți medicii din țară, toți funcționarii din țară, toți demnitarii și diplomații, chiar dacă făcând asta îi vor îngropa, ne vor îngropa pe toți și vor îngropa generațiile viitoare în datorii. Va cumpăra (pardon, au cumpărat deja) toate televiziunile pe care vor fi transmise neîncetat Adevărul lor unic și divertisment de prost gust. Va îngropa în mită, în dosare sau în șantaje orice ziar și orice ziarist care va îndrăzni să pună întrebări incomode. Va hăitui, va linșa ori va îngropa în dejecții orice om care ar mai îndrăzni să rămână drept. Va destructura, dacă nu a făcut-o deja, orice formă de solidaritate în afara solidarității prin petiții virtuale și inutile.

Toți cei care astăzi, într-un fel sau altul, îndeplinesc o funcție în uriașa mașinărie de stat, justificându-și salariul prin aceea că lucrează pentru țară sau prin aceea că își fac datoria în mod cinstit, participă la implozia statului și a societății. Şi profesorii care predau și tac bucuroși că iar li s-a mărit salariul, și judecătorii care acceptă batjocura de a fi manipulați de o lichea pe post de ministru și de niște ciocli ai justiției pe post de legiuitori, dar și toți funcționarii care, precum un aparat circulator infectat, injectează în venele țării otrava corupției, hoției și obedienței. Până și ultimii diplomați care, voind să salveze ceva din onoarea terfelită de obrăznicia rudelor și amantelor analfabete care au împânzit instituțiile europene și ambasadele, până și ei nu fac decât să agraveze, prin chiar sacrificiul lor tăcut, agonia unui organism național muribund.

Nu știu dacă în răgazul care ne-a mai rămas până la următoarele alegeri pretins libere, e posibil vreun miracol. Furia cu care această bandă fură tot ce se poate fura și distruge tot ce mai stă în picioare în România este înspăimântătoare. Au furat o treime din semnăturile noastre, fără ezitare. Au așezat în fața plutonului de execuție pe toți cei care îndrăznesc să li se opună și au pus să apese pe trăgaci nulități să facă orice pentru notorietate, putere și bani. Vor împiedica prin orice mijloace, iar „orice” chiar înseamnă „orice”, pierderea puterii politice, prin care riscă să-și piardă puterea reală, aceea cu care se desăvârșește jaful. Nu au nicio credință politică, nicio ideologie, nici o convingere, nicio regulă, nu au nimic sfânt, chiar și Dumnezeu (în versiunea aurită) le devine complice la nevoie.

Poate că miracolul nu se poate produce decât ca o renaștere din ruinele născute dintr-o prăbușire totală. Dar cu siguranță el nu se va produce repetând incantațiile plângăcioase de tipul: „cât o să-i mai suportăm?”, „suntem un neam blestemat”, „nu ne mai facem bine” și alte supape care, odată eliberate, ne anesteziază și simțurile și rațiunea în fața jafului secolului.

Dar, să ne-o spunem din nou și din nou: oricât de mulți vom vota împotriva lor, nu vor pleca de la putere. Trebuie să facem și asta, trebuie să mergem toți să votăm. Dar mai trebuie să știm că pentru a-i alunga de la putere e nevoie de mai mult și de altceva.

* Batranii talibani nostalgici profita de Facebook

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Batranii talibani nostalgici profita de Facebook

Alexandru Ghillis

Supravietuiesc in Romania numeroase ramasite ale talibanilor pupincuristi devotati decedatului regim totalitar ceausist, unii inca beneficiari de pensii grase, injuste, acordate de catre actualul stat ce se prezinta a fi democratic. Ramasi nostalgici ai timpurilor apuse si ai profiturilor nemeritate, incearca tenaci, prin canalele de socializare online - cum este si Facebook - sa induca in mod pervers noilor generatii informatii edulcorate despre mult-clamata Epoca de Aur a dictaturii national-comuniste.

Ceea ce ne propunem acum, este o scurta terapie de reabilitare a memoriei acestora, dar si un concis rezumat al "epocii de aur" pentru tinerii nascuti dupa 1989, ca sa stie si ei, in cazul in care unii dintre parintii lor sufera de pierderi de memorie.

Ce ar fi fost acum Romania, daca se mentinea acel regim:

- O republica prezidentiala asemanatoare  cu Coreea de Nord, cu regim totalitar dictatorial, de tip national-comunist.

Ce ar fi avut romanii in acele conditii:

- Obligatia de a fi cu totii in campul muncii pentru edificarea societatii socialiste multilateral dezvoltate si a comunismului (luminita iluzorie de la capatul tunelului).

- Orase, comune si sate dominate de blocuri ceausiste prafuite, asemanatoare pretutindeni pe tot cuprinsul patriei. Locuintele individuale fiind desfiintate. Taranii la bloc, cu acces la "umblatoarea" din spatele blocului (apa curenta nu exista in numeroase zone lipsite de canalizare).

- "Jos" bisericile. Prea multe!

- Cozi la orice s-ar fi „bagat” in magazine triste, cu rafturi aproape goale, la care sa se inghesuie „oamenii noi” cu pungi de plastic fluturandu-le goale in maini, specializati in asteptat „ceva” inca din zori de zi.

- Alimentatie „stiintifica” asigurata zilnic de fabricile de mancare la cazan, de unde romanii si-ar fi luat tainul in sufertase la ora pranzului, serviti pe banda rulanta.

- Femeile, obligate a deveni mame eroine in pofida dorintei lor. Moartea multor femei disperate, care si-ar fi facut intreruperi ilegale de sarcina cu mijloace primitive.

- Participari obligatorii la recoltarea „bucatelor” de pe ogoarele patriei si multe alte munci voluntar-obligatorii.

- Inscrieri si asteptat randul cu lunile pentru a cumpara un automobil Dacia sau un televizor color produs in tara cu tehnologie occidentala furata.

- „Dreptul” de a aplauda la semn toate hotararile de partid si de stat.
- Scrisorile si telefoanele cu exteriorul tarii cenzurate.

- „Fermoar la gura”, adica dreptul de a gandi una si de a spune alta, ca altfel...

- „Baieti cu ochi albastri” si colaboratori la tot pasul.

- Posibilitatea efectuarii de catre salariati a concediului de odihna prin unicul sindicat la mare si la munte, in hoteluri terne si cu mesele principale asigurate de cantine.

- Iluminat stradal anemic, lipsit de magazine luminoase si reclame. Viata de noapte redusa la minim. TVR1,  TVR2 si, poate, TVR3 doar cateva ore dupa-amiaza si seara devreme.

- Calatoriile in interes personal peste hotare nu se aproba (decat cu exceptiile cunoscute!).

- Telefonie mobila (cu aparate de productie autohtona cu tehnologie occidentala furata) cu arie mica de acoperire si restrictii de utilizare.

- Acces limitat la calculatoare personale modeste (produse autohtone cu tehnologie occidentala furata).

- Multe altele care momentan ne scapa.

Ce NU ar fi avut romanii in acele conditii:

- Dreptul de a alege ce doresc si de a spune public ceea ce gandesc.

- Dreptul la libera circulatie in afara granitelor tarii si dreptul de a se stabili unde doresc in tara sau in afara ei.

- Acces la Internet (interzis sau extrem de limitat si numai in conditii de grup supravegheat in localuri specializate).

- Accesul la folosirea imprimantelor in afara serviciului (a nu se uita obligatia anuala pe care o aveam de a comunica la Militie caracterele masinilor de scris!).

- Liber la sex protejat.

- Nimic din ceea ce nu s-a mentionat inca.

NU CREDETI CA ESTE SUFICIENT PENTRU CEI CU MEMORIE SCURTA SAU AMNEZICI, CARE DECLARA CA ERA MAI BINE ATUNCI??? 

* Mai înveți câteodată și de la proști

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Mai înveți câteodată și de la proști

Angela Tocilă

Mai înveți câteodată și de la proști; de pildă, azi am auzit de la o Viorică de peste ocean - Alexandria Ocasio Cortez că e cisgenderă. În ignoranța mea abisală, n-am știut ce sărăcie e cisgenderul și am căutat pe google, aflând că înseamnă un căcat pe băț, respectiv să te identifici cu exact sexul cu care te-a fătat mă-ta, era să zic și pe unde, dar cred că știți cu toții și nu e cazul să fiu mai buruienoasă ca de obicei.

Mi-a venit în minte parazitul acela de Marx care stătea toată ziua în cârciumă, când nu bulănea servitoarele (și nu neapărat cu consimțământ, era suficientul un aviz consultativ, respectiv ”vii de bună voie sau rămâi pe drumuri?”), pe una dintre ele lăsând-o gravidă, după care a scos-o frumușel în stradă cu plod cu tot, și mă gândesc la neomarxiștii ăștia cu cașul la gură născuți ofensați, ăștia de le e musai să încadreze fiecare muritor într-un spațiu restrâns din care să nu măcănăne decât ce și când i se dă voie, cum își închipuie că mă pot face pe mine, de exemplu, să zic că laptele e negru dacă eu îl văd alb...

Acum vreo două zile văd alt parazit care la 27 de ani, ditamai calul își dă părinții în judecată pentru că nu i-au cerut consimțământul înainte de a-l concepe. Păi, doamnelor și domnilor, constat că unii avem cap doar ca să nu ne plouă în gât, din moment ce există printre noi și oameni în toată firea, care în teorie ar fi trebuit să fi trecut la pubertate de niște dileme existențiale și de gen, încurajează și perpetuează această demență colectivă, lipsită de orice motivație elementară. Căci despre asta e vorba în primul rând, de un vid de logică și de bun simț.

Adulții se fac vinovați de încurajarea nebuniei globale, asta pentru că au eliminat disciplinarea propriilor copii din educație. A se scuti de exemple de persoane care-și bat copiii, ai lor nu ajung niciodată să facă revoluție sexuală pe internet pentru că in viitor vor fi obligați să muncească sau să fure ca să aibă ce mânca. Că nu e cum ne spune internetul, nu poți fi orice-ți dorești în viață pentru că trebuie să existe oameni potriviți și la săpat de gropi în cimitir, nu doar vedete de cinema sau astronauți. Mulți dintre ei, cei mai mulți, vor deveni niște ratați visând până la moarte ziua în care va da Universul cu praf de noroc peste ei.

De Cortez aia nu mă mir, e proastă ca noaptea, dar reprezintă o generație atât de îndepărtată de realitate încât mi-e imposibil să văd o lume viabilă sau măcar la limita supraviețuirii creată de copiii aceștia. Nu am idee cum i-au putut crește părinții în așa hal de vulnerabilitate încât mulți dintre ei s-ar rătăci în propria cameră fără aplicație adecvată pe telefon. Și în loc să îndrepte cumva asta cât încă se mai poate, ca să-și ascundă propria neputință și vinovăție, insistă în prostie până la capăt.

Dar să revin la Marx... Mie mi-ar fi rușine să ader la ideologia născocită de un trântor care a trăit pe banii nevestii și și-a abuzat servitoarele. Mai pe scurt: viața lui Marx e esența comunismului, socialismul pe care vor să-l pogoare copilandrii ăștia peste capetele nepricopsiților de noi, în timp ce ne scobim în nas admirându-ne opera pentru că n-am știut să-i disciplinăm la timp.

* Vină și responsabilitate

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com


Vină și responsabilitate

Ciprian Mihali

Împotriva ideii dăunătoare că suntem toți de vină pentru marasmul în care ne aflăm, aș aduce doar două argumente acum.

Primul, că poate să existe responsabilitate colectivă pentru faptele la care am participat sau nu (inclusiv nefăcând nimic din ceea ce am fi putut face ca să împiedicăm acele fapte), iar această responsabilitate este întotdeauna fie morală, fie politică. Da, am putut face rău celorlalți fie și rămânând pasivi la vederea răului făcut de alții. Pentru asta trebuie să dăm socoteală conștiinței proprii și, eventual, judecății celorlalți ori a generațiilor ce vin.

În schimb, vinovăția este mereu individuală și ea se stabilește pe cale juridică. Dintre faptele care au produs consecințe dăunătoare sau pagube materiale și umane, prin acțiuni și decizii politice, procurorii le pot extrage pe acelea care pot fi imputate fără tăgadă unor autori care le-au săvârșit cu bună știință sau din culpă. Bunăoară decizia privind reprimarea violentă a manifestației din 10 august este doar o decizie politică sau are și implicații penale? Unde se termină politica sau morala și unde începe legea?

Al doilea argument este că nu există „sistem”, nu există „conspirație” sau „complot” care fac și dreg. Există doar oameni care fac și dreg. Situația de maxim pericol în care ne aflăm, ca stat de drept, ca societate democratică și ca economie funcțională, ca națiune europeană și spațiu de securitate regională, este provocată de deciziile punctuale, ușor de identificat, ale unor responsabili politici care pot fi și ei identificați fără dificultate. Autorii dezastrului și complicii lor, chiar dacă numeroși, nu sunt oameni fără chip și fără nume, nu sunt măști sau voci misterioase, ci, dimpotrivă, sunt figuri foarte cunoscute, le vedem zilnic la televizor, le auzim zilnic dând declarații și decizând pentru viețile noastre.

De aceea, va trebui să vină un moment al judecății pentru toți aceia care, sub acoperirea politicii și profitând de puterea conferită prin politică, au atentat la arhitectura instituțională a statului român, au pus în pericol siguranța națională, au provocat riscuri majore pentru sănătatea populației furând banii spitalelor, au provocat pierderi de vieți omenești pe șosele proiectând greșit, furând din asfalt și din vopsele de marcaj.

Nu, nu Soros sau oculta mondială sau serviciile românești și străine sunt vinovate de catastrofa înspre care ne îndreptăm, ci oameni preciși din jurul nostru, de deasupra noastră, din fruntea noastră. Ei sunt vinovați de faptele lor prin semnăturile lor, dar noi, la rândul nostru, suntem responsabili odată cu ei pentru tot ce fac, câtă vreme nu facem nimic să-i oprim.

* Derizoriul

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Derizoriul

                  

Ciprian Mihali

Dacă există o fatalitate care amenință această țară, nu este nici criza financiară, nici dictatura, nici exilul. Fatalitatea românească este căderea în derizoriu. Grație ei, toate celelalte sunt suportabile. Tot ce e înălțător sau tragic se încheie într-un banc. Tot ce e trist este abil convertit într-o glumă (proastă).

Derizoriul e dincoace de râs, dincoace de umor, dincoace de ironie. Derizoriul e râsul forțat, tras în jos, este umorul diluat și ironia neinspirată. Dar mai presus de toate, derizoriul este efectul impulsului de a râde de orice, de a stoarce ultima picătură de umor din situații lipsite de umor, de a crede că ești capabil de ironie cu orice preț, chiar cu prețul propriului ridicol.

Râsul e provocat, printre altele, de o situație nouă, neașteptată: bunăoară, atunci când vedem o persoană cazând cu nasul în tortul aniversar într-un moment solemn, izbucnim în râs. Dar dacă scena se repetă de zeci sau sute de ori, derizoriul ne taie pofta de râs așa cum ne taie margarina din tort pofta de a-l gusta. Derizoriul nu mai provoacă râsul, el este chiar opusul râsului. După 1000 de pretinse glume despre orice, acel ceva însuși devine derizoriu – neînsemnat, corodat până la descompunere – asemeni propriei noastre participări la colecția de glume.

Căderea în derizoriu se petrece atunci când cel mai mărunt și stupid fapt divers este înălțat cu forța pe culmile unui mare eveniment și scăpat de acolo (așa cum scapi un pahar din mână) în uitarea zilei de mâine. Iar accesul generalizat la spațiile de socializare virtuală a condus la o ofensivă nemaivăzută a derizoriului. Strategii spectacolului politico-mediatic orchestrat de putere au înțeles repede că nimic nu-i unește mai temeinic pe oameni decât plăcerea cronofagă de a lua totul în derâdere. Au intuit această forță corozivă a mașinăriei de fabricat derizoriu și o alimentează în fiecare zi cu material din abundență.

Mai întâi, pentru că în felul acesta ocupă o galerie înfometată de umorul prost (în argou i-am spune „miștocăreală”) și dovedind o capacitate infinită de a-și cheltui resursele de creativitate și imaginație în mod derizoriu, pe nimicuri.

Apoi, pentru că în felul acesta reușesc să strecoare subiectele grave și deciziile distrugătoare, care ar trebui să provoace furie și revoltă, printre cele superflue, amestecându-le astfel în malaxorul comunicării instantanee, amnezice și derizorii.

Căci, dacă e să dăm exemplul zilei de azi, ceea ce ne aruncă în această lipsă de valoare și de însemnătate nu este faptul că o întâmplare stupidă durează doar 5 secunde, ci că în fiecare zi, fără excepție, căutăm cu disperare aceste 5 secunde în care să părem inteligenți, plini de umor, capabili de ironie și de înțelesuri superioare. În fiecare zi, încercând să ne cățărăm pe crestele excepționalului, nu facem decât să adâncim gropile din drumul prost asfaltat al banalității.

Dacă sentimentul nedreptății ar fi atât de puternic la români cum este înclinația spre a arunca totul în derizoriu, am fi cel mai drept popor din lume. Dar, tocmai, dacă îngăduința față de nedreptate, corupție, furt sau minciună este atât de ridicată, asta se întâmplă și pentru că pe toate acestea le putem trata cu nesfârșită superficialitate, pentru că hoția e mai ușor de tratat cu glume proaste decât cu intransigență morală sau legală. Pentru că ne simțim mai bine în aerul călduț pe care îl împărțim cu cei de care râdem până nu mai avem de ce râde (alde Grapini, Dăncilă, Daea), decât în aerul rarefiat al literei legii și al normei morale în care nu e loc de vecinătăți cu astfel de personaje și, mai ales, cu personajele periculoase pe care acești comici lipsiți de umor le acoperă ca niște fumigene ce sunt.

Dar, nu-i așa, nu trebuie să luăm totul în tragic. Cât mai putem râde nu poate fi chiar așa de rău... Sau poate?