* Geniul român împotriva Gretei *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Geniul român împotriva Gretei

Ciprian Mihali

A început să se agite inteligența strămoșească în târtița românului vigilent și să dea lecții despre schimbările climatice adolescentei din Suedia care a trezit conștiințele a milioane de oameni pe glob. Au făcut-o românii noștri în fel și chip, au redus-o la incapacitatea de a gândi, de a vorbi sau de acționa, doar pentru că ei, cunoscători eterni a tot ce mișcă, știu cum e mai bine pentru planetă.

Dar în timp ce ne arogăm meritul accesului exclusiv la marile adevăruri cosmice, constatăm că niciun partid politic parlamentar nu are vreo luare de poziție coerentă, vreun program de politici publice în domeniul mediului (plecăciuni lui Mihai Goțiu și celor câțiva activiști pentru mediu din jurul lui). Nu am văzut manifestații de solidaritate cu grevele și demonstrațiile din restul lumii. Nu am văzut dezbateri între oameni politici, experți, actori sociale. Am văzut în schimb inițiative izolate, disperate, ale unor oameni inimoși de a salva păduri, râuri, plante, animale. Oameni care de obicei sunt alungați cu bâtele sau cu pușca atunci când semnalează abuzuri.

Am mai văzut tone de gunoaie pe tot întinsul patriei; oriunde ajunge picior de patriot rămân gunoaie și deșeuri în urma lui. Desigur, îi refuzăm unei adolescente suedeze dreptul de a se răsti la mai marii lumii pentru a revendica pentru viitorul ei șanse de a trăi măcar la fel cu prezentul nostru. Dar noi, cei atoateștiutori în chestiuni planetare, noi ce Românie lăsăm moștenire copiilor noștri? Le lăsăm cumva o Românie dreaptă, echitabilă, cinstită? Le lăsăm o Românie curată, cu păduri frumoase și râuri cu apa cristalină?

Înainte de a fi judecătorii celor care își revendică un viitor, așa cum știu ei, cu vorbele și cu acțiunile lor, am face bine să trecem printr-un exercițiu de introspecție și să vedem ce facem noi azi, concret, pentru un viitor demn al copiilor noști, în România în primul rând, iar dacă nu se poate un viitor pentru ei aici, atunci pentru șansa lor în lumea largă.

Iar despre Greta un singur cuvânt: acesta – și nu altul – este felul în care ea a ales să protesteze, ea și colegii ei, prietenii ei de generație. Așa înțeleg ei să protesteze. Cu siguranță că nu e pe gustul tuturor. Dar cum ar arăta, mă rog frumos, un protest și o acțiune care să fie pe gustul patriotului național? Ce a făcut geniul român împotriva abuzurilor, defrișărilor sau poluării? Sau așteptăm un miracol și de data asta?

[Preluare de pe Facebook]

* How DARE you? *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

How DARE you?

Bogdan Ioachim

Într-o civilizație tot mai idiocratică, discursul de la ONU al Gretei Thunberg ar trebui să ne dea fiori reci.

Mai ales când vezi imensul val de susținere pentru plânsetele ei de luptătoare.

"Cum vă permiteți, mi-ați furat viitorul, nu vă iertăm, o să plătiți pentru asta."
Sunt vorbe pe care le strigă orice milenial care se lovește prima oară de viața adultă.

Pentru ei este de neconceput că viața e grea și că trebuie să supraviețuiești.
Ei nu au cunoscut războiul, nu au cunoscut foametea, ei nu înțeleg ce înseamnă sărăcia.
Pentru că s-au născut într-o societate care le-a oferit tot.

Și acum se revoltă și ne strigă: How dare you?

Pentru că ei nu sunt în stare să supraviețuiască, și pentru că dacă se strică clima, ei sunt primii morți.
Toată societatea lor din viitor e moartă și nici un ONG nu o să fie acolo să-i ajute.

Iar Omenirea nu a evoluat sute de mii de ani ca să sfărșescă într-o societate de emotivi, trans, isterici, și nepricepuți la nimic.

În țările sărace se nasc încă luptători care ÎN MOD NATURAL învață supraviețuirea.
Departe de societatea ocrotitoare în care s-au născut socialiștii mileniali.

Spre deosebire de Gretele și Greții comozi dar vocali din emisfera nordică, care se vor stinge primii.

Și săracii ăia o să ducă omenirea mai departe, indiferent de schimbările climatice.
Omenirea a mai trecut prin extincții în masă și a supraviețuit doar cine a fost pregătit.

[Preluare de pe Facebook]

* Progres prin regres? O aiureală abil dirijată!*

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Progres prin regres? O aiureală abil dirijată!

Angela Tocilă

Că există adulți care se folosesc de copii în scop politic, mediatic și economic, nu mă mir, atâta vreme cât există cea mai josnică și distructivă categorie de trăitoare inutile pe fața pământului: pedofilii. Ceea ce mă miră necontenit este nivelul la care au ajuns niște adulți, din poziția de șefi de state să permită unei mucoase de șaisprezece ani să-i apostrofeze, și de parcă n-ar fi de ajuns atât, s-o mai și aplaude ca focile.

Asta mă sperie, că suntem conduși de niște imbecili lacomi care nu au nicio problemă în a se înghesui la poze cu o adolescentă deranjată, care pare să facă politica unui continent zilele astea, prin așa zisele greve de mediu la care participă niște adolescenți mânați din spate de cadre didactice de nădejde și bine văzute la Inspectorat, acel Sfânt Graal al învățământului pre-universitar și de ”inimoșii” ong-iști care și ei, au o agendă diferită de cea a guvernelor pe care le parazitează, în anumite cazuri. Nu la noi, la noi nu-i pasă nimănui de aceste organizații foarte profitabile, în ciuda denumirii lor, pentru că probabil, fiecare politician are grijă să se arondeze vreunui ong de fițe și cu vizibilitate pentru ”lobby”, încă de la începutul carierei sale de parazit de stat.

Observ că ceea ce a făcut ca civilizația noastră să progreseze atât de rapid în ultimele două sute de ani, ceea ce ne-a oferit confortul de a vorbi unul cu celălalt în timp real aflați la mii de km unii de alții, ceea ce ne-a făcut să trăim cea mai prosperă epocă din istorie - inteligența umană - nu mai e la modă. Nu mai trebuie, nu mai are voie să creeze, să inventeze, să inoveze, să cerceteze, pentru că unora le iese prea puțin la socoteală și vor mai mult. Iar pentru asta trebuie să ne întoarcem în peșteri și să rumegăm rădăcini. Ne conduce Greta, o fată cu autism și alte dezordini mintale, șefii statelor noastre aplaudă, iar asta mă sperie cu adevărat.

[Preluare de pe Facebook]

* E vremea să spunem că „bătaia nu este ruptă din rai”! *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

E vremea să spunem că „bătaia nu este ruptă din rai”!

Gelu Duminică

Sânge. O dâră de sânge, ce pornește din ușă și șerpuiește prin hol, mă conduce spre bucătărie. Respirația-mi devine sacadata și tot aerul din încăpere devine insuficient. Respir cu greu și, nu știu de ce, încep sa plâng. Drumul pana în bucătărie pare al naibii de lung și imagini, care de care mai macabre, îmi invadează mintea. Urlu după mama. Undeva, în coltul bucătăriei, vad un trup aparent inert. Seamănă cu ea, chiar dacă fata ii este sparta. „Sa nu te sperii, sunt bine! M-am lovit”.

Aveam vreo 8 ani când, la noi în casa, am văzut aceasta imagine. Am crezut-o când mi-a zis ca s-a lovit și eram convins de faptul ca, seara când a venit acasă, tatăl meu ii cerea scuze, acoperind-o cu săruturi doar pentru ca o iubea nespus de mult. Zâmbetul ei trist, completat de faptul ca frații mei mai mari nu vorbeau cu el, îmi era de neînțeles. M-am dus la el și i-am zâmbit. El mormăia ceva legat de iertare și de faptul ca a fost nervos…

Am început sa înțeleg ca mama nu se lovea, atunci când el nu a mai ținut cont de faptul ca eram prin preajma. Violentele lui verbale, emoționale și rareori fizice, au devenit oarecum parte din viată mea cotidiana; nu se întâmplau zi de zi, ci mintea se juca cu fricile mele și mi le aducea în prim plan, astfel încât sa știu ca ele sunt acolo.
Raritatea violentelor fizice era suplinita de duritatea lor: am văzut cum ușa de la dulapul de sus al bucătăriei poate deveni o arma atunci când este împinsa cu forța în fata unui om, am văzut cum e sa fii lovit cu mașina de tocat, cu un scaun și cum durerea resimțita la impactul cu un corp contondent poate genera leșinul. Am reacționat de fiecare data când eram prin preajma și am ajuns chiar sa îl împing, în încercarea de a-l determina sa se oprească. Nu mi-am iertat niciodată gestul, însă nici pe el nu cred ca am reușit sa îl iert pe deplin pentru ca a scos ce e mai rău din mine.

De câteva ori, după ce era învinețita, mama ii lua pe frații mei cei mari și pleca de acasă. Prima data a fost trimisa înapoi de propria familie. „E tânăr și are sângele iute. Odată cu trecerea anilor o sa fie bine! Tu trebuie sa stai lângă copiii și bărbatul tău” au fost vorbele care au făcut-o pe mama sa nu mai ceara vreodată ajutorul familiei. „Trebuie sa stai lângă copiii tai, ca dacă pleci te aducem din post în post! Ce, când te-ai măritat ne-ai cerut noua voie?” a fost reacția autorităților (Miliției), care a făcut-o pe mama sa nu mai ceara nici ajutorul lor. Odată, după un astfel de episod în care mama plecase de-acasă, el a găsit-o în piața și a adus-o acasă de par. Nimeni nu a intervenit pentru ca el striga ca „e curva” și ca „a plecat de-acasă și și-a lăsat copiii singuri”. In mintea lor, sunt sigur ca mulți i-au dat dreptate și au considerat ca violenta era nu numai justificata, ci chiar meritata.

A trecut timpul și violenta fizica s-a transformat într-una emoționala. De multe ori o auzeam pe mama zicând ca prefera sa primească o palma, decât sa sufere umilințele la care era supusa. Se ruga lui Dumnezeu ca „sa-l i-a pe unul dintre ei, lasându-l pe celalalt liber”, ceea ce acum 10 ani s-a si întâmplat. Curios este ca acum ii duce lipsa enorm și ca nu povestește decât despre calitățile lui, care erau multe. 51 de ani de dragoste bolnava, pe care eu, cu mintea mea de copil, adolescent, tânăr, de fiu, nu prea am putut sa o înțeleg.

70% dintre femeile din Romania sunt victime ale unei forme de abuz. Ne aducem aminte de ele doar când o nenorocire se întâmpla și vreuna nu are norocul pe care mama l-a avut. Si anume de a nu fi schilodita sau omorâta de cel care ii este partener de viată. Ideea ca „femeia nebătuta e precum calul nestrunit” pare încă de actualitate în spațiul romanesc si nu este combătuta de o reacție civica solida care sa ceara o legislație robusta în domeniu și toleranta zero fata de orice forma de abuz.

Sâmbătă ne adunăm să mărșăluim „Împreună pentru siguranța femeilor!”, cu speranța ca vom atrage atenția decidenților asupra poveștilor de viată pe care mama mea, mama ta, prietenele noastre etc., trebuie sa le îndure cu umilința și rușine. E vremea sa spunem ca „bătaia nu este rupta din rai” și ca dragostea nu înseamnă ochi vineți. Chiar și atunci când victima spune ca s-a lovit…

[Preluare de pe Facebook]

* Mai ieri, se clama la semn „trăiască lupta pentru pace!”; azi, pentru salvarea omenirii!!! *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Mai ieri, se clama la semn „trăiască lupta pentru pace!”; azi, pentru salvarea omenirii!!!

Angela Tocilă

Când te duci la manifestație pentru salvarea planetei, înainte de a țipa ”Fără plastic” asigură-te că tenișii de fițe pe care-i ai în picioare nu au cel puțin talpa din plastic, că blugii de marcă pe care-i porți nu sunt făcuți cam așa: denimul în Turcia; ața, capsele și fermoarele în Pakistan (probabil de către copii exploatați) sunt cusuți în Tunisia sau alte țări, care încă permit tacit triangulațiunea firmelor de Lohn care și-au mutat calapoadele și zdrențele în țări ne-membre UE, că tricourile cu mesaje nu au mai mult ca sigur 20, 30 sau 100% flacoane reciclate, că telefonul tău cu care-ți faci selfie pentru like-uri pe facebook și instagram nu are aproape toate componentele... ai ghicit, din PLASTIC.

Până și apa pe care o bei din flacoane din plastic îți arată cât de manipulabil ești, deși tu nu vrei să crezi. Lăsând la o parte mesajele vulgare pe care le-ai strigat prin piețe, lăsând la o parte abominația înscrisă pe o bucată de carton ”eco-comunist” - într-o țară care a suferit atât de crunt, cu consecințe iremediabile, în comunism; lăsând toate astea la o parte, am avut un deja vu din copilăria mea pionierească. La fel eram și noi scoși în curte să răcnim că vrem pace în lume și că trebuie să facem ceva, căci iată, Pământul se apropia la vremea aceea vertiginos de Soare și riscam să ne coacem la foc mic și să miroasă toată planeta a grătare, deranjând activiștii vegani care, totuși, azi încurajează canibalismul. Pentru că suntem prea mulți. Noi, nu ei. Apoi a venit gaura în ozon care s-ar fi închis de plictiseală, încălzirea globală care a făcut loc schimbărilor climatice și, uite așa, o ținem într-un activism strident, din care cineva se umple de bani, iar noi rămânem cu răgetele noastre în stradă, zdrăngănind pet-uri din plastic pe caldarâm, disperați că piere lumea. Mai apare o fătuță cu cozi împletite, cu ochii mișcându-i-se nefiresc când citește platitudini ecologiste scrise de alții de pe o foaie, fătuță care pretinde, nici mai mult, nici mai puțin, că ea cu ochii ăia ciudați vede emisiile de carbon, și vai Doamne, o să murim sufocați de propriile bășini. Șocant e că niște adulți cască gura topiți în admirație față de halucinațiile sau minciunile fetei, ei declarându-se atei. Nu cred în Dumnezeu, dar cred într-o fată ciudată care vede cu ochii ei ciudați invizibilul. Și atunci mă întreb siderată dacă lumea a fost mereu așa de proastă, iar dacă am știut asta, cum mi-am putut eu închipui vreodată că ceva, orice, depinde de mine, de voința mea? Cu oamenii aceștia ce e de făcut? Nimic, absolut nimic. Dar n-am știut până când n-am văzut discursul Gretei la UN Climate Change. Vă recomand să vă uitați și voi, poate veniți cu o părere de specialitate.

Atâta timp cât o să plecăm urechea la tâmpeniile unor demenți care, din crunta nefericire pe care o trăiesc, nevoiți fiind să se privească zilnic în oglindă, vor să întoarcă lumea cu susu-n jos, făcându-te să crezi că așa trebuia să fie de la început, că tu ești doar un accident cosmic care nu mai trebuie să se repete, căci aici sunt ei, cavalerii tristelor figuri, nefericiți urâți și pizmași care salvează lumea de ea însăși, vom sfârși prin a nu ști cum să ni-i dăm jos de pe cap.

Comunismul a prins în mreje oamenii pentru că este fundamentat pe două defecte majore specifice doar speciei umane: lăcomia și pizma, iar cum aceste defecte vor pieri doar odată cu specia umană, e greu de crezut că oamenii nu vor cocheta etern cu această ideologie utopică dar criminală, ce le va lua ochii și mințile din când în când.

https://youtu.be/7W33HRc1A6c

[Preluare de pe Facebook]

* Nu e vina ta ca esti bogat. Dar... *


VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Nu e vina ta ca esti bogat. Dar...

Cosmin Vlahopol 

La bancomat. Nu se misca randul. Privesc mai in fata, peste doi oameni. Vad un domn in varsta, ajutat de un functionar al bancii. Se indeparteaza amandoi, el descumpanit...Inainte de a-mi veni randul la bancomat, se apropie din nou cu cardul in mana. Isi taraie greu un picior. "Va rog sa ma lasati putin, stiam ca mai am 15 lei, dar am doar 10 lei. Trebuie totusi sa-i scot, sa am cu ce ajunge acasa!" Privirea ii este demna, imbracat curat. Departe de el gandul de a cersi, e pur si simplu...situatia in care se afla acum, pana la urmatoarea pensie.

O multime de aer imi imparte pieptul in doua. Cum sa fac? Ma prefac grabit, ii intind 10 lei si il rog sa accepte asa, de data asta, pentru ca timpul cat sta el la bancomat...imi trebuie mie. Intinde mana, ia banii, dupa care isi da seama ce a facut si protesteaza. Nu vrea sa cerseasca! Ma doare si mai tare. Il rog frumos sa ma lase sa-l ajut, ii explic ca e bucuria mea sa-i dau acesti 10 lei, Isi da seama ca nu am vrut sa-l jignesc, accepta. Pleaca, in spatele meu un alt tanar avea banii pregatiti. Ne bucuram impreuna ca i-a acceptat pe ai mei. Era pregatit sa ii ofere pe ai sai daca nu as fi facut eu acest gest.

Azi, la Lidl, un domn asaza cu grija 6 produse pe banda. La casa, il vad incordat, urmarind cu mare atentie scanarea, totalul. Avea niste supa de taitei instant, orez, morcov. Ce e mai ieftin si mai mult. Cand i se comunica suma de plata, scoate banii gata pregatiti, cu un tremur al mainii. Avea de plata 11,80 lei, iar banii din mana sa insumau 12,21 lei. Stia aproape exact cat insumau podusele si ar fi foat o reala problema sa fi fost mai mult, la nivel de banuti.

Imaginea unor batrani demni, dar batjocoriti este frecventa in aceasta tara. Nu exista nici macar scuza bauturii, a lenei. Sunt oameni frumosi, care au muncit o viata, dar pentru care pensia inseamna saracie.

Nu e nevoie sa mergi mai departe de locul in care te afli pentru a descoperi ocazii in care sa fii...OM. Mi se face brusc rusine de toate cosurile pline fara masura, fara calcule. De excese, mofturi, branduri, parfumuri, creme, optionale pe masina, esarfe, excursii, stele pe hoteluri, scofeturi, restaurante, specialitati. Ma simt atat de murdar si josnic, excesiv de bogat pentru saracii lumii acesteia. E o senzatie viscerala de durere, o mila care taie pe dinauntru. Si o vina, ca si cum toti banii lumii ar sta intr-o minge. Cu cat bogatii devin mai bogati, cu atat saracii devin mai lipsiti. Asa o fi?

Avem datoria sa fim atenti si sa daruim. Saracia inseamna depresie. Un gest poate aduce lumina, o umbra de atentie poate amana sfarsitul. Supa lui instant de 2 lei se confrunta in mod direct cu ciorba ta de la restaurant, de 20 lei. Se privesc, una searbada si bolnava, cealalta bulbucandu-se de grasime, jucausa cu focaccia, smantana si ardei.

Nu e vina ta ca esti bogat. Dar e vina ta daca el ramane flamand, cand saracia lui a trecut pe sub lumina ochilor tai satui.

[Preluare de pe Facebook]

* Jurnal de campanie (I) *

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste in intregime si absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: jurnalism.independent@gmail.com

Jurnal de campanie (I)

Ciprian Apetrei

Paleologu își dedica candidatura unei generatii de deținuți politici. Cel care l-a propus, eternul Basescu, primește o sentința de colaborare cu Securitatea.

Dan Barna își lansează campania cu un nou atac la Iohannis. Care a fost "pompier". Adică, știți voi, cineva care intervine foarte rapid și la orice ora. Fix Iohannis, care era, pana ieri, "absent", cf aceluiași domn Barna.

Iohannis preia critica și răspunde cu o gluma. Rapid. În aceiași zi. Zâmbind. Zice ca a fost "pompier atomic" chiar. Președintele își lansează calm candidatura, amintind ca singurul dușman veritabil este PSD-ul.

Liviu Plesoianu nu mai candidează. Poporul care îl iubea și primul în sondaje îl vota, sa semneze nu s-a deranjat. Așa sunt patrioții, suferă de nerecunoasterea masselor.

Viorel Catarama nu mai candidează nici el. Pe motiv de semnături false, BEC i-a refuzat înscrierea.

Dancila si-a lansat campania cu specialitatea casei: decât niste greșeli de exprimare care arata niște vicii mari de gândire. Orice om i-e frica când vorbește.

A reapărut zvonul ca ar fi vrut Kovesi sa candideze la președinție. Și pentru asta a sprijinit-o Iohannis pentru funcția de procuror european, ca sa scape de ea. Cei care au relansat zvonul sunt cei care spuneau, pana ieri, ca președintele nu a ajutat-o cu nimic.

Lupta este de-abia la început.

[Preluare de pe Facebook]