* BREȘĂ ÎN ZIDUL DINTRE LUMI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

BREȘĂ ÎN ZIDUL DINTRE LUMI

Ciprian Mihali

Numeroase au fost situațiile în care o întâmplare oarecare, un accident, a scos la iveală mai mult și altceva decât întâmplarea însăși. Poate vă aduceți aminte finalul filmului Truman Show, cu Jim Carrey spărgând zidurile de carton care înconjurau orășelul idilic în care locuia pentru a descoperi astfel lumea reală. Cam așa avem acces și noi, în mod cu totul accidental, la realitatea cea mai reală a societății în care trăim.

Dintr-o asemenea perspectivă, putem să ne imaginăm accidentul produs de Daniel Chițoiu ca o breșă în zidurile cu care a ales să se înconjoare lumea celor bogați și puternici din care face parte și acest personaj. Doar în felul acesta, violent și întâmplător, aflăm câte ceva despre lumea lor: astfel, aflăm nu doar că a încălcat niște reguli de circulație, ci și că mașina pe care o conducea nu era înregistrată în declarația de avere. Aflăm chiar că această mașină nici nu ar trebuie să existe, pentru că veniturile lui Chițoiu nu ar avea cum să-i permită să dețină o asemenea mașină: personajul a lucrat toată viața la stat, cu un salariu bunicel, dar departe de a oferi unui bugetar posibilitatea de a deține o mașină de 50.000 de euro.

Toate acestea ne dau o indicație, dar nu mai mult, despre cum funcționează lumea unor asemenea oameni: venituri și bogății nedeclarate, surse de bani care nu pot fi spuse public, dispreț față de regulile vieții în comun și față de lege, dar și multă, multă lașitate.

Căci asemenea indivizi nu au avut niciodată curaj, ci doar tupeu. Tupeul este agresivitatea omului laș, a celui care știe că nu i se poate întâmpla nimic, pentru că e protejat, pentru că e în cârdășie cu alții asemenea lui care se susțin unii pe alții „la greu”, pentru că există întotdeauna un prieten-complice (polițist, medic, judecător...), care îi poate ajuta să scape când devine prea flagrant ceea ce fac.

Daniel Chițoiu a petrecut vreo patru zile internat la „terapie intensivă” la Floreasca. Patru zile în care a ocupat un pat de spital, din bani publici, luând locul cuiva care poate chiar avea nevoie de el. Toate acestea ca să câștige timp, să inventeze un alibi cu care, în bunul obicei al acestor oameni, să poată scăpa, încă o dată, de rigoarea legii. Iar în felul acesta mai aflăm – tot din întâmplare – și alte lucruri despre cum funcționează sistemul medical pentru „aleși” și pentru oamenii de rând.

Au murit doi oameni nevinovați. Dar noi am aflat acum numai despre aceștia doi ceva, pentru că, din întâmplare, s-a produs o breșa în zidul care desparte lumile.

Misiunea unei cetățenii active și a unei politici pentru oameni este să dărâme aceste ziduri, astfel ca în spatele lor să nu mai fie un loc pentru comiterea neîncetată de crime și fărădelegi.

(Preluat de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/142888517135918)

* INSTITUTE ȘI INSTITUȚII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

INSTITUTE ȘI INSTITUȚII

Ciprian Mihali

Cu cât cei care au ajuns la putere au fost mai puțin educați, cu atât au avut mai intense fantasme instituționale legate de cunoaștere. Cu cât au fost mai mediocri, cu atât și-au dorit mai mult să fie recunoscuți ca savanți de renume național, că mondial evident nu aveau nici o șansă. Și așa au ajuns să compromită orice idee de diplomă, publicație și recunoaștere științifică.

Pe de altă parte, una dintre metodele cele mai subtile de deturnare a banului public spre cei puternici, mai ales atunci când nu sunt la putere, a fost crearea unor institute cu nume pompoase, dar în care confrații lor puteau pompa fonduri cu nemiluita. Academii și institute, aceste structuri publice nu au produs niciodată cunoaștere care să fie pusă în slujba societății. Nici Institutul Revoluției al lui Iliescu, nici Institutul Levantului al lui Constantinescu, nici ASSN-ul tuturor celor intim legați de „securitatea națională” nu s-au remarcat prin vreo lucrare, o cercetare, un studiu cu care să fi ieșit public ca să anunțe o interpretare în științele vieții, sociale sau umane, în istoria recentă, o ipoteză, o schimbare de paradigmă, o soluție de politici publice.

Pentru că alta este, de fapt, miza lor, rațiunea lor de a fi. Nu cunoașterea, ci puterea. Sau nu acea cunoaștere în sensul modern care dă conținut puterii, ci o altă putere în prelungirea puterii: o putere deopotrivă reală și simbolică, publică și secretă, împărtășită între privilegiați (chiar așa, știți să fi existat vreun concurs pentru posturi vacante în aceste institute și academii?...), o vitrină în spatele căreia alte cunoașteri și alte relații se stabilesc. Și a căror evaluare, mai ales, nu o fac niciodată savanții, cercetătorii de prestigiu. A căror evaluare nu se face, de fapt, niciodată. Desigur, cum am spus, totul pe bani publici.

Cercetarea românească e finanțată, procentual, la nivelul statelor celor mai sărace din lume. România reușește cu mare greutate, și doar prin eforturile unor cercetători și echipe excepționale, să participe la competițiile și proiectele europene. Dar exact în același timp sume necunoscute plătesc în fiecare an salariile unor pseudo-cercetători care nu cercetează de fapt nimic, ci doar sunt plătiți să locuiască în și să păzească anexele puterii.

De aceea, decizia guvernului de a desființa Institutul Revoluției al lui Ion Iliescu este un gest pe cât de binevenit, pe atât de insuficient. El trebuie continuat, prin alte gesturi de curaj, în direcția altor false institute și academii de cercetare, pentru a alimenta cu resursele astfel disponibilizate adevărații cercetători din România.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/142541807170589)

* DRAGI LOCUITORI AI GRĂDINII MAICII DOMNULUI!
UN STAT CRIMINAL TREBUIE ELIMINAT! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DRAGI LOCUITORI AI GRĂDINII MAICII DOMNULUI!

UN STAT CRIMINAL TREBUIE ELIMINAT!

Gabriel Bonta

Scria cineva la postarea în care spuneam că Chițoiu este un criminal: nu e treaba noastră să judecăm faptele.

Nu, nu e treaba noastră să judecăm, că doar suntem maimuțe plângăcioase care și-au delegat judecata pe mâna <<onoratei instanțe>>, adesea un cuib de viespi și de trântori alimentați de albinele lucrătoare, adică de noi.

Nu e treaba noastră să le spunem criminalilor criminali, hoților hoți, violatorilor violatori, pedofililor pedofili.

Atunci, mă rog frumos, care este treaba individului în societate?...
Să ne lăsăm mulși ca vitele, să ne ia statul 55% din brutul muncii noastre, să plătim ca dobitocii accize pe carburant, pe alcool, pe țigări, taxe de drum, roviniete, impozite pe clădiri, pe mașini, pe bunurile noastre cumpărate din cei 45% care ne mai rămân după ce statul nenorocit și-a vârât mâna adânc în buzunarele noastre? Suntem legume mișcătoare cumva și încă n-am aflat eu? Ce naiba e cu atitudinea asta mioritică, de oi bune de muls și apoi de sacrificat pentru alimentarea burdihanelor statului mafiot și ticălos?

Băi, nu m-am născut eu să gâdil urechile nimănui, o țară cufundată în dobitocie și tâmpenie am lăsat acum 15 ani când am plecat de aici, mai târâtoare și fără coloană vertebrală v-am găsit acum!

Ați alimentat fabricile de diplome și ați transformat universitățile patriei în tipografii de titluri, ați făcut doctori și conferențiari niște handicapați care nu fac diferența între un alcool care ia foc în preajma unui arc electric și care aruncă apă cu găleata pe corpul transformat în torță vie al unei femei. Ați făcut ca niște bolnavi psihic să ajungă să coordoneze lucrări de doctorat în academia SRI și să ajungă să meargă și la târfe cu antemergător și cu girofarurile pornite!

Mda, asta este radiografia unui stat eșuat, format din mioare și bovine în loc de cetățeni implicați, format din cârcotași care se leagă de sacralitatea Nașterii Domnului în loc să ia atitudine în fața mizeriei din politică, format din babe plângăcioase și din bărbați care scriu <<muie>> pe Facebook, dar care n-au curajul să miște un deget pentru comunitatea lor.

O Românie în care se trăiește mai bine, zic unii, dar în care se moare mai des. O Românie în care ți-e frică să te duci la tratament într-un spital cu spaima că iei vreo nosocomială și te duci pe tărâmul celălat în plânset de bocitoare și-n lacrimi îmbinate cu <<Dumnezeul să-l ierte! Om bun a fost!>>

O națiune de bovine și de oi își merită conducătorii! Nu mai dați vina pe străini că vă fură țara, gândiți-vă că nu străinii vă iau 55% din munca voastră și nu străinii vă mai iau apoi și pielea de pe oasele voastre prin taxe peste taxe!

Scoateți capul din rahatul în care de generații dospiți confortabil și arătați lumii întregi că mai există diamante în rahat! Poate, poate, un idealist ca mine și ca #OameniiLiberi cu care vorbesc zilnic și ne facem planuri de viitor, poate, poate, vom îmbrăca odată costumul de scafandru pentru a scoate acele diamante din rahat. Rahat în care am fost, din care am plecat, și în care, ca un masochist ce sunt, am decis să mă întorc!

Scuzați-mă, dar nu m-am născut eu să vă gâdil urechile, dragi locuitori ai Grădinii Maicii Domnului! Luați-l pe Isus model și scoateți impostorii din casele voastre cu biciul, cu scorbaciul, cum se spune în Ardeal!

Un stat criminal trebuie eliminat! Altminteri, ne va elimina el pe noi prin Chițoii, Dăncilii, Bădălăii și toți ceilalți impostori din politică!

[Preluat de pe Facebook]

*) Titlul ne aparține

https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/141742903917146

* CONFORTUL ÎN CERTITUDINI ȘI ABSENȚA ÎNTREBĂRILOR *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

CONFORTUL ÎN CERTITUDINI ȘI ABSENȚA ÎNTREBĂRILOR

Ciprian Mihali

Se prea poate ca limbajul lui Iulian Bulai să nu fi fost cel mai potrivit când a descris nașterea lui Iisus în limbajul tehnic al societății contemporane, limbaj pe care noi, desigur, nu-l stăpânim. Ca om politic, probabil că era folositor să fie ceva mai grijuliu cu sensibilitățile unei societăți hipersensibile și ușor iritabile.

Dar nu despre asta aș spune eu un cuvânt, ci despre învârtitul în cerc pe care îl practicăm cu nesfârșit entuziasm. De fiecare dată când un subiect de așa-zis interes general revine în actualitate („revoluție”, „BOR”, „homosexualitate”, „unguri”, „islam”, dar și „educație”, „sănătate”, „siguranța rutieră” etc.), el este reluat exact de unde a fost lăsat, condus pe aceeași traiectorie circulară și abandonat de unde a fost început.

Despre revoluție auzim aceleași lamentații, cu o variație de 1%. Sunt convins că dacă mâine s-ar repune pe tapet ideea unui nou referendum pentru familie, discuțiile publice ar avea loc fix în aceiași termeni ca în 2018. Iar asta pentru că nimeni (nimeni dintre actorii relevanți, cel puțin) nu a învățat nimic, nu a capitalizat nimic din schimburile anterioare, nu a dovedit că ar fi capabil să adauge un strat de cunoaștere și de înțelegere peste straturile anterioare de ignoranță și certitudini.

Confortul în certitudini și absența întrebărilor sunt teribile. Toată lumea participă la dezbateri cu propriile sale adevăruri și nu are niciun fel de disponibilitate de a le depune la intrare în speranța că ar putea adăuga un sens nou, superior, ideilor sale. Iar asta – lipsa predispoziției pentru învățare – e semnul stagnării, dacă nu al regresului într-o lume a înțelegerii unor fenomene tot mai complexe.

Iar atunci când un politician schimbă paradigma discursivă, într-un limbaj nepotrivit, da, chiar șocant pe alături, reacția dominantă e una singură: indignare până la leșin și până la blestem. Și în acest fel se ratează din nou, mereu și mereu, problema gravă din spatele cuvintelor pe care autorul lor a vrut să ne-o pună în fața ochilor, poate poate o vedem în toată dimensiunea ei tragică: soarta tragică a zecilor de mii de copii abandonați, închiși, înfometați, terorizați, traficați sau violați. Pentru că e mult mai important să se audă vocea indignată și populistă a politicienilor puterii, lipsiți de soluții de 30 de ani încoace, decât să se caute responsabili și soluții pentru nedreptățile, abuzurile și tragediile pe care le tolerăm în jurul nostru.

Pereții groși ai orfelinatelor sunt ridicați din cărămizile indiferenței noastre și ale imaginii mereu pozitive pe care o avem fiecare despre noi înșine.

[Preluare de pe Facebook]

[https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/141022907322479]

* ABUZUL DE MESAJE DĂUNEAZĂ SĂRBĂTORII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ABUZUL DE MESAJE DĂUNEAZĂ SĂRBĂTORII

Ciprian Mihali

A transmite urări și gânduri bune de sărbători este, în sine, o intenție cât se poate de nobilă. Dar mijloacele de comunicare în masă și rețelele sociale au transformat o asemenea intenție într-un bombardament agasant.

Orice mutație tehnologică se însoțește în timp de deprinderea modurilor de a o folosi. Așa cum nici o invenție sau inovație tehnică nu este bună sau rea în sine, ci doar felul în care este utilizată o face bună sau rea, la fel este și internetul (cu rețelele lui sociale, cu comunicarea lui instantanee, cu toate facilitățile neașteptate).

Noi suntem azi încă în faza consumului excesiv, needucat, al comunicării. Cu o estetică al cărei gust nici nu merită comentat, dar care își are locului ei în privința stârnirii impulsurilor oamenilor de a comunica, noile tehnologii au transformat populații neînvățate să acordeze dorința de a spune ceva cu posibilitatea de a o face nestingherit pentru a afla ce este politețea și respectul față de intimitatea celuilalt.

Haideți să o spunem mai simplu: atunci când ai în lista de „prieteni” sute sau mii de persoane și decizi să le transmiți tuturor o imagine găsită sau primită de pe internet, nu se cheamă că transmiți urări prietenilor, că te gândești cu o putere de gândire demnă de un computer la sutele și miile de prieteni deopotrivă. Înseamnă doar că maschezi sub un gest mecanic lenea de a spune câteva cuvinte simple celor câțiva la care te gândești cu adevărat. Acest gest mi se pare nereflectat și egoist, întrucât cel care se hotărăște să-i asalteze pe ceilalți cu un desen sau un filmuleț nu se gândește că s-ar putea ca destinatarul să fie dezamăgit, agasat, ignorat chiar în lipsa unui mesaj simplu și personal.

Știu, mi se va răspunde că gestul a fost făcut cu sinceritate și cu bunătate. Probabil, dar acest gest rămâne, încă o dată, unul egoist. Iar atunci când, de Crăciun, de Anul Nou, de Paște sau cu altă ocazie aceste gesturi se înmulțesc inflaționist, valoarea lor scade sub zero, sporind la cei singuri sentimentul de singurătate, la cei care vor să se rupă de lume sentimentul imposibilității de o face, iar la cei ocupați sentimentul de agasare.

De sărbători, vă urez tuturor să fiți mai puțin egoiști și să nu vă gândiți la toată lumea grămadă. Alegeți din listele facile de facebook sau whatsapp cei câțiva oameni care contează în viața dumneavoastră și spuneți-le un gând din suflet, în loc să-i scufundați într-o magmă indistinctă alături de oameni pe care nu-i cunoașteți și de care, de fapt, nu vă pasă nici în timpul anului, dar nici acum. Învățați să folosiți cu moderație telefonul, așa cum tot cu moderație trebuie să vă raportați și la bucate și la băuturi. Căci excesul de mesaje dăunează înțelegerii și păcii dintre oameni.

[Preluare de pe Facebook]

[https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/140463444045092]