* INSTITUTE ȘI INSTITUȚII *
VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!
INSTITUTE ȘI INSTITUȚII
Ciprian Mihali
Cu cât cei care au ajuns la putere au fost mai puțin educați, cu atât au
avut mai intense fantasme instituționale legate de cunoaștere. Cu cât au fost mai mediocri, cu atât și-au dorit mai mult
să fie recunoscuți ca savanți de renume național, că mondial evident nu aveau
nici o șansă. Și așa au ajuns să compromită orice idee de diplomă, publicație
și recunoaștere științifică.
Pe de altă parte, una dintre metodele cele
mai subtile de deturnare a banului public spre cei puternici, mai ales atunci
când nu sunt la putere, a fost crearea unor institute cu nume pompoase, dar în
care confrații lor puteau pompa fonduri cu nemiluita. Academii și institute,
aceste structuri publice nu au produs niciodată cunoaștere care să fie pusă în
slujba societății. Nici Institutul Revoluției al lui Iliescu, nici Institutul
Levantului al lui Constantinescu, nici ASSN-ul tuturor celor intim legați de
„securitatea națională” nu s-au remarcat prin vreo lucrare, o cercetare, un
studiu cu care să fi ieșit public ca să anunțe o interpretare în științele
vieții, sociale sau umane, în istoria recentă, o ipoteză, o schimbare de
paradigmă, o soluție de politici publice.
Pentru că alta este, de fapt, miza lor,
rațiunea lor de a fi. Nu cunoașterea, ci puterea. Sau nu acea cunoaștere în
sensul modern care dă conținut puterii, ci o altă putere în prelungirea
puterii: o putere deopotrivă reală și simbolică, publică și secretă,
împărtășită între privilegiați (chiar așa, știți să fi existat vreun concurs
pentru posturi vacante în aceste institute și academii?...), o vitrină în
spatele căreia alte cunoașteri și alte relații se stabilesc. Și a căror
evaluare, mai ales, nu o fac niciodată savanții, cercetătorii de prestigiu. A
căror evaluare nu se face, de fapt, niciodată. Desigur, cum am spus, totul pe
bani publici.
Cercetarea românească e finanțată,
procentual, la nivelul statelor celor mai sărace din lume. România reușește cu
mare greutate, și doar prin eforturile unor cercetători și echipe excepționale,
să participe la competițiile și proiectele europene. Dar exact în același timp
sume necunoscute plătesc în fiecare an salariile unor pseudo-cercetători care
nu cercetează de fapt nimic, ci doar sunt plătiți să locuiască în și să
păzească anexele puterii.
De aceea, decizia guvernului de a desființa
Institutul Revoluției al lui Ion Iliescu este un gest pe cât de binevenit, pe
atât de insuficient. El trebuie continuat, prin alte gesturi de curaj, în
direcția altor false institute și academii de cercetare, pentru a alimenta cu
resursele astfel disponibilizate adevărații cercetători din România.
(Preluare de pe Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu