* EI SCUIPĂ ACOLO UNDE AU LINS *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

EI SCUIPĂ ACOLO UNDE AU LINS

Corina Băcanu

Mie Dragnea mi s-a părut o ființă absolut infectă: corupt până la ultima carie, arogant, dictator, mincinos, insinuant, consecvent în a distruge tot ce îi stătea împotrivă, un ticălos desăvârșit.

Băi, dar nimic nu e mai scârbos decât foștii lui servitori care acum se dezic de tătucul intrat la pușcărie. Când domnea Dragnea în PSD, Paul Stănescu, Claudiu Manda, Marcel Ciolacu, Lucian Romașcanu nu mișcau în front, erau campioni la limbi viteză, de parcă nu mai văzuseră kur în viața lor.

Acum, acești viermi care nu au stat niciodată în picioare, aceste animale nevertebrate inferioare, lipsite de coloană, cu un corp moale și piele lucioasă, au scăpat de gazda Dragnea și se declară paraziți independenți.

Că cică ei nu au spălat de fapt niciodată chiloții lui Dragnea, că ei sunt de fapt bărbați liberi, că ei nu au fost de fapt niciodată de acord cu tătucul, dar nah, au supt-o acolo la partid că altfel nu primeau bonuri de masă și riscau să miroasă a bară de autobuz.

Ăștia care scuipă acolo unde au lins mi se par mai jalnici decât Dragnea. Mă uitam la ei cum își scuturau mătreața în grup la acea conferință județeană PSD Buzău, cum se frecau unul pe altul cu buretele pe spate, cum se mângâiau cu “Sir”.

Probabil că sunt în sevraj de lins kur și s-au pus de acord că mai bine fac un trenuleț, până apare noul Dragnea, decât să sufere că li se lipește limba de clanță.

Revenind, pe slugile aplecate și murdare de sărumânușițele la bot, nu le mai crede nimeni că sunt “Sir”, prieteni!

Voi sunteți ca panaramele alea care, după ce au fost părăsite, zic de fostul că o avea mică.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/145805896844180)

* PENTRU UNII, BUBUITURILE SUNT CA MASAJUL TAILANDEZ CU FINALIZARE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PENTRU UNII, BUBUITURILE SUNT CA MASAJUL TAILANDEZ CU FINALIZARE

Corina Băcanu

Există și o parte bună în comercializarea petardelor, vă zic. Ele indică cu precizie nivelul de inteligență al celor care le folosesc. De la ăștia care aruncă cu pocnitori nu ai la ce să te aștepți, așa se distrează ei, la limita de 30 a iq-ului, sunetele puternice sunt o revelație chiar și la treij de ani. Îi încântă lucruri de bază, cum ar fi băgatul degetelor în kur pentru a fi mirosite, își mănâncă mucii pentru cunoașterea mai aprofundată a corpului uman și mai auzim de ei când citim în ziare că medicii s-au chinuit să scoată un tub de spray din anusul vreunui cercetător absolvent de școala ajutătoare a vieții.

Oamenii ăștia sunt simpli la cap, nu vor multe de la viață, pentru creierul lor, bubuiturile sunt ca masajul tailandez cu finalizare, expulzează unul dintre cei doi neuroni morți de la naștere.

Un exemplar elocvent în acest sens, reprezentantul pocnitorilor cărora le plac pocnitorile, este Cătălin Rădulescu. Cătălin Rădulescu e genul ăla de individ care are o singură calitate: umple canalizarea. Și lui îi plac pocnitorile pentru că a declarat cu mândrie cum trăgea el ca nebunu’ cu mitraliera la Revoluție, fără să știe în ce trage. Rădulescu se află într-o permanentă mirare în fața miracolelor firești ale vieții, de asta apasă pe toate butoanele de la lift, ca să vadă cum funcționează de sus în jos și invers. Rădulescu are acum un proiect în Parlament pentru a legaliza materialele pirotehnice pentru copii, fiindcă Rădulescu s-a plictisit sa scuipe în farfurie ca să slăbească și caută activități noi pentru creierul lui atrofiat.

Revenind, pentru ăștia care vă întrebați ce plăcere există în bubuitul pocnitorilor, e ca atunci când te kci pe tine și te bucuri de căldurică: durează cinci minute, dar toată lumea te miroase de prost o viață întreagă.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/143409313750505)

* A FI. A AVEA. A PĂREA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

A FI. A AVEA. A PĂREA

Ciprian Mihali

Ieșim, de vreo două decenii încoace, ca societate, dintr-o istorie seculară a foamei și sărăciei. Anii 30 și apoi anii 60-70 au fost perioadele scurte în care modernizarea prin bunăstare relativ generalizată au fost curmate tragic de anii războiului și ai stalinismului, respectiv ai privațiunilor dramatice din anii 80. Societatea întreagă (sau majoritatea ei) nu a cunoscut, astfel, niciodată bunăstarea, îndestularea, nu a reușit să alunge niciodată spectrul lipsurilor (bani, mâncare, bunuri mobile, proprietăți) și, mai ales, spaima pierderii lor neașteptate, din cauze independente de voința lor (confiscări, jafuri, naționalizări, falimente etc.).

Așadar, abia de vreo douăzeci de ani încoace începem să posedăm, să avem ceva care e al nostru și numai al nostru. Explozia imobiliară, cumpărare de mașini, de orice fel de mașini, și mai ales mulțimea de garduri dau seama pentru această dobândire și împroprietărire pe termen lung și durabil.

Mental însă e nevoie de mai mult timp decât două decenii pentru a scoate din capetele noastre asemenea frici. Noi nu am terminat încă de dobândit, nu a venit încă momentul să împărțim, nici vorbă să avem în minte ideea că am putea împărți ceva agonisit cu atâta trudă. Bunicii noștri nu au avut nimic, părinții noștri au reușit să aibă un apartament sau o mașină după o viață de trudă, abia noi ce începem să avem.

Toate politicile publice din ultimii treizeci de ani au fost despre „a avea”, despre „buzunarul românilor”, cum spunea Liviu Dragnea. Gardul înalt și buzunarul plin sunt imaginile dominante ale unei lumi în care individualismul modern s-a repliat pe identitatea centripetă dintre „a fi”, „a avea” și „a părea”. Nu exiști dacă nu ai și nu ai dacă nu arăți că ai. Iar asta nu e neapărat un lucru rău câtă vreme împlinirea personală nu se reduce la gard și buzunar.

Atunci când această societate va învăța, de la conducătorii ei vizionari, de la educatorii ei competenți, de la părinții ei împliniți, că a împărtăși nu înseamnă a ne întoarce la comunism, că a nu poseda totul în exces, a nu înmagazina, a nu risipi și a nu arunca totul și oriunde nu sunt rămășițe ale trecutului, ci provocări ale unui viitor apropiat cu alte mize și pericole decât comunismul tot mai îndepărtat, abia atunci vom putea imagina împreună o zi de mâine eliberată de fricile trecutului, deschisă spre un poimâine al nostru și nu spre un ieri din ce în ce mai fantasmatic și mai steril.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/143128523778584)

* BREȘĂ ÎN ZIDUL DINTRE LUMI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

BREȘĂ ÎN ZIDUL DINTRE LUMI

Ciprian Mihali

Numeroase au fost situațiile în care o întâmplare oarecare, un accident, a scos la iveală mai mult și altceva decât întâmplarea însăși. Poate vă aduceți aminte finalul filmului Truman Show, cu Jim Carrey spărgând zidurile de carton care înconjurau orășelul idilic în care locuia pentru a descoperi astfel lumea reală. Cam așa avem acces și noi, în mod cu totul accidental, la realitatea cea mai reală a societății în care trăim.

Dintr-o asemenea perspectivă, putem să ne imaginăm accidentul produs de Daniel Chițoiu ca o breșă în zidurile cu care a ales să se înconjoare lumea celor bogați și puternici din care face parte și acest personaj. Doar în felul acesta, violent și întâmplător, aflăm câte ceva despre lumea lor: astfel, aflăm nu doar că a încălcat niște reguli de circulație, ci și că mașina pe care o conducea nu era înregistrată în declarația de avere. Aflăm chiar că această mașină nici nu ar trebuie să existe, pentru că veniturile lui Chițoiu nu ar avea cum să-i permită să dețină o asemenea mașină: personajul a lucrat toată viața la stat, cu un salariu bunicel, dar departe de a oferi unui bugetar posibilitatea de a deține o mașină de 50.000 de euro.

Toate acestea ne dau o indicație, dar nu mai mult, despre cum funcționează lumea unor asemenea oameni: venituri și bogății nedeclarate, surse de bani care nu pot fi spuse public, dispreț față de regulile vieții în comun și față de lege, dar și multă, multă lașitate.

Căci asemenea indivizi nu au avut niciodată curaj, ci doar tupeu. Tupeul este agresivitatea omului laș, a celui care știe că nu i se poate întâmpla nimic, pentru că e protejat, pentru că e în cârdășie cu alții asemenea lui care se susțin unii pe alții „la greu”, pentru că există întotdeauna un prieten-complice (polițist, medic, judecător...), care îi poate ajuta să scape când devine prea flagrant ceea ce fac.

Daniel Chițoiu a petrecut vreo patru zile internat la „terapie intensivă” la Floreasca. Patru zile în care a ocupat un pat de spital, din bani publici, luând locul cuiva care poate chiar avea nevoie de el. Toate acestea ca să câștige timp, să inventeze un alibi cu care, în bunul obicei al acestor oameni, să poată scăpa, încă o dată, de rigoarea legii. Iar în felul acesta mai aflăm – tot din întâmplare – și alte lucruri despre cum funcționează sistemul medical pentru „aleși” și pentru oamenii de rând.

Au murit doi oameni nevinovați. Dar noi am aflat acum numai despre aceștia doi ceva, pentru că, din întâmplare, s-a produs o breșa în zidul care desparte lumile.

Misiunea unei cetățenii active și a unei politici pentru oameni este să dărâme aceste ziduri, astfel ca în spatele lor să nu mai fie un loc pentru comiterea neîncetată de crime și fărădelegi.

(Preluat de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/142888517135918)

* INSTITUTE ȘI INSTITUȚII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

INSTITUTE ȘI INSTITUȚII

Ciprian Mihali

Cu cât cei care au ajuns la putere au fost mai puțin educați, cu atât au avut mai intense fantasme instituționale legate de cunoaștere. Cu cât au fost mai mediocri, cu atât și-au dorit mai mult să fie recunoscuți ca savanți de renume național, că mondial evident nu aveau nici o șansă. Și așa au ajuns să compromită orice idee de diplomă, publicație și recunoaștere științifică.

Pe de altă parte, una dintre metodele cele mai subtile de deturnare a banului public spre cei puternici, mai ales atunci când nu sunt la putere, a fost crearea unor institute cu nume pompoase, dar în care confrații lor puteau pompa fonduri cu nemiluita. Academii și institute, aceste structuri publice nu au produs niciodată cunoaștere care să fie pusă în slujba societății. Nici Institutul Revoluției al lui Iliescu, nici Institutul Levantului al lui Constantinescu, nici ASSN-ul tuturor celor intim legați de „securitatea națională” nu s-au remarcat prin vreo lucrare, o cercetare, un studiu cu care să fi ieșit public ca să anunțe o interpretare în științele vieții, sociale sau umane, în istoria recentă, o ipoteză, o schimbare de paradigmă, o soluție de politici publice.

Pentru că alta este, de fapt, miza lor, rațiunea lor de a fi. Nu cunoașterea, ci puterea. Sau nu acea cunoaștere în sensul modern care dă conținut puterii, ci o altă putere în prelungirea puterii: o putere deopotrivă reală și simbolică, publică și secretă, împărtășită între privilegiați (chiar așa, știți să fi existat vreun concurs pentru posturi vacante în aceste institute și academii?...), o vitrină în spatele căreia alte cunoașteri și alte relații se stabilesc. Și a căror evaluare, mai ales, nu o fac niciodată savanții, cercetătorii de prestigiu. A căror evaluare nu se face, de fapt, niciodată. Desigur, cum am spus, totul pe bani publici.

Cercetarea românească e finanțată, procentual, la nivelul statelor celor mai sărace din lume. România reușește cu mare greutate, și doar prin eforturile unor cercetători și echipe excepționale, să participe la competițiile și proiectele europene. Dar exact în același timp sume necunoscute plătesc în fiecare an salariile unor pseudo-cercetători care nu cercetează de fapt nimic, ci doar sunt plătiți să locuiască în și să păzească anexele puterii.

De aceea, decizia guvernului de a desființa Institutul Revoluției al lui Ion Iliescu este un gest pe cât de binevenit, pe atât de insuficient. El trebuie continuat, prin alte gesturi de curaj, în direcția altor false institute și academii de cercetare, pentru a alimenta cu resursele astfel disponibilizate adevărații cercetători din România.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/142541807170589)