* ÎNCASAREA PENSIILOR – ETERNA FALSĂ PROBLEMĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ÎNCASAREA PENSIILOR – ETERNA FALSĂ PROBLEMĂ

Violeta Alexandru

Tema întârzierilor în plata pensiilor este alimentată de PSD pentru a crea panică.

Pensiile prin bancă au fost livrate vineri, pe 10 ianuarie. Primul lucru pe care l-am făcut pe 6 ianuarie dimineața - m-am asigurat că s-au declanșat toate procedurile și că au plecat banii către Bănci. Sunt un om responsabil.

Toate procedurile interne, Trezorerie – bănci, etc. au fost accelerate din primul moment de după zilele de vacanță. Întotdeauna s-au plătit până în 14 ale lunii. Sincer vă spun (și nu aștept nimic în schimb), sunt un om cu sufletul împăcat că am făcut tot ceea ce se putea face. Nu cred să fi existat în ultimii ani o presiune mai mare înainte să fi ieșit din graficul de plăți. Banii, de fapt, au ajuns mai repede în această lună pentru că am înțeles să mă implic.

Odată rezolvat obiectivul propus, am trecut la pasul 2 - am convocat băncile la o ședință. Rolul meu ca ministru este să rezolv urgențe (nu e zi fără urgență!) dar să și îndrept problemele de sistem. Am discutat cu băncile astăzi, vom schimba Convențiile, nu voi mai lăsa loc de interpretări. Convențiile acestea erau din 200, 2001, 2003. Până la mine nu i-a păsat nimănui să aducă termenii contractuali cât mai aproape de nevoile pensionarilor.

Pensiile plătite de Poștă sunt achitate astăzi 14 ianuarie în procent de peste 70%. Primul lucru pe care l-am făcut pe 6 ianuarie dimineața - m-am asigurat că s-au declanșat toate procedurile și că au plecat banii către Poștă.

Procedurile prin care banii (care inițial sunt în bilete la ordin, ajung în bănci de la care Poșta accesează cash) ajung de la Trezorerie la Bănci, la Poștă și în teritoriu sunt mai complicate. Mult mai complicate și, aș spune, rudimentare prin comparație cu cele care implică unitățile bancare. Dorința mea este să se termine de livrat mai devreme de 20 ale lunii, dată limită până la care se plătesc, de obicei, pensiile celor aflați la domiciliu. După ce văd lucrurile încheiate și aici vom avea o evaluare și vor urma decizii.

Deși Poșta Română nu este în subordinea mea, lucrând împreună în ultimele zile, chiar văd o schimbare sub noul Director. S-a înțeles apelul meu de a face eforturi, fiind după sărbători, ca banii să ajungă mai devreme la pensionari. Noul Director al Poștei Române, Horia Grigorescu, informează constant asupra graficului de plată pe toți cei interesați să se informeze de la sursă oficială.

(Preluare de pe Facebook)

* PAS ÎN DOI. DANSUL PUTERII *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PAS ÎN DOI. DANSUL PUTERII

Ciprian Mihali

„Politica din România, în momentul ăsta, este structurată foarte clar pe doi piloni: unul de stânga, unul de dreapta, unul fiind PNL, celălalt fiind PSD. A apărut acel USR, vedem fiecare dintre noi că încet-încet acea flacără de imaculaţi începe să se stingă.”

Așa a grăit marele geniu al politicii românești, unul cu studii la Ecologică și Colegiul Național de Apărare.

Definițiile politicii românești de azi sunt date de acest model de politicieni, cu un asemenea model de educație: primitivă, falsificată, dar blindată la colegiile instituțiilor de forță. Și cu un nesfârșit dispreț față de orice ar putea fi educație serioasă, gândire critică, serviciu în slujba cetățenilor, deschidere spre lume și spre diversitatea culturală.

Ciolacu descrie un peisaj nu așa cum este el, ci cum crede el și cei asemeni lui, la stânga și la dreapta, că ar trebui să fie. Sunt cu siguranță mulți pesediști și liberali care se regăsesc în acest imperativ de a curăța prin orice mijloace scena politică de intruși (aici nu intră falsele partide, sateliții lor), iar acest imperativ ultim creează similarități profunde de acțiune care depășesc diferențele de abordare a unor politici publice și spectacolul unor dispute contrafăcute la televizor.

Aceasta este singura și majora provocare ce stă azi în fața celor de la USR și PLUS: cum să împiedice luarea în posesie a țării de către prietenii de afaceri din fiecare județ, care doresc să poată face tot ce vor fără să fie tulburați de spărgători de petreceri, cum sunt considerați cei veniți din partidele noi. Și cum să participe la reconstrucția unei societăți batjocorite vreme de trei decenii de aceste grupuri de prieteni, la nivel central și local. Iar asta în ciuda disprețului violent pe care un analfabet precum Ciolacu și mulți alții asemeni lui, și la stânga și la dreapta, îl vor răspândi prin toate mijloacele de care dispun în mass-media care stă, servilă și interesată, la picioarele lor.

O asemenea provocare este însă deopotrivă imensă și urgentă și trebuie să fie prioritatea absolută a strategiei USR și PLUS în anul 2020. Mai urgentă decât orice clarificare ideologică sau de alt fel.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/145895573501879)

* EI SCUIPĂ ACOLO UNDE AU LINS *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

EI SCUIPĂ ACOLO UNDE AU LINS

Corina Băcanu

Mie Dragnea mi s-a părut o ființă absolut infectă: corupt până la ultima carie, arogant, dictator, mincinos, insinuant, consecvent în a distruge tot ce îi stătea împotrivă, un ticălos desăvârșit.

Băi, dar nimic nu e mai scârbos decât foștii lui servitori care acum se dezic de tătucul intrat la pușcărie. Când domnea Dragnea în PSD, Paul Stănescu, Claudiu Manda, Marcel Ciolacu, Lucian Romașcanu nu mișcau în front, erau campioni la limbi viteză, de parcă nu mai văzuseră kur în viața lor.

Acum, acești viermi care nu au stat niciodată în picioare, aceste animale nevertebrate inferioare, lipsite de coloană, cu un corp moale și piele lucioasă, au scăpat de gazda Dragnea și se declară paraziți independenți.

Că cică ei nu au spălat de fapt niciodată chiloții lui Dragnea, că ei sunt de fapt bărbați liberi, că ei nu au fost de fapt niciodată de acord cu tătucul, dar nah, au supt-o acolo la partid că altfel nu primeau bonuri de masă și riscau să miroasă a bară de autobuz.

Ăștia care scuipă acolo unde au lins mi se par mai jalnici decât Dragnea. Mă uitam la ei cum își scuturau mătreața în grup la acea conferință județeană PSD Buzău, cum se frecau unul pe altul cu buretele pe spate, cum se mângâiau cu “Sir”.

Probabil că sunt în sevraj de lins kur și s-au pus de acord că mai bine fac un trenuleț, până apare noul Dragnea, decât să sufere că li se lipește limba de clanță.

Revenind, pe slugile aplecate și murdare de sărumânușițele la bot, nu le mai crede nimeni că sunt “Sir”, prieteni!

Voi sunteți ca panaramele alea care, după ce au fost părăsite, zic de fostul că o avea mică.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/145805896844180)

* PENTRU UNII, BUBUITURILE SUNT CA MASAJUL TAILANDEZ CU FINALIZARE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PENTRU UNII, BUBUITURILE SUNT CA MASAJUL TAILANDEZ CU FINALIZARE

Corina Băcanu

Există și o parte bună în comercializarea petardelor, vă zic. Ele indică cu precizie nivelul de inteligență al celor care le folosesc. De la ăștia care aruncă cu pocnitori nu ai la ce să te aștepți, așa se distrează ei, la limita de 30 a iq-ului, sunetele puternice sunt o revelație chiar și la treij de ani. Îi încântă lucruri de bază, cum ar fi băgatul degetelor în kur pentru a fi mirosite, își mănâncă mucii pentru cunoașterea mai aprofundată a corpului uman și mai auzim de ei când citim în ziare că medicii s-au chinuit să scoată un tub de spray din anusul vreunui cercetător absolvent de școala ajutătoare a vieții.

Oamenii ăștia sunt simpli la cap, nu vor multe de la viață, pentru creierul lor, bubuiturile sunt ca masajul tailandez cu finalizare, expulzează unul dintre cei doi neuroni morți de la naștere.

Un exemplar elocvent în acest sens, reprezentantul pocnitorilor cărora le plac pocnitorile, este Cătălin Rădulescu. Cătălin Rădulescu e genul ăla de individ care are o singură calitate: umple canalizarea. Și lui îi plac pocnitorile pentru că a declarat cu mândrie cum trăgea el ca nebunu’ cu mitraliera la Revoluție, fără să știe în ce trage. Rădulescu se află într-o permanentă mirare în fața miracolelor firești ale vieții, de asta apasă pe toate butoanele de la lift, ca să vadă cum funcționează de sus în jos și invers. Rădulescu are acum un proiect în Parlament pentru a legaliza materialele pirotehnice pentru copii, fiindcă Rădulescu s-a plictisit sa scuipe în farfurie ca să slăbească și caută activități noi pentru creierul lui atrofiat.

Revenind, pentru ăștia care vă întrebați ce plăcere există în bubuitul pocnitorilor, e ca atunci când te kci pe tine și te bucuri de căldurică: durează cinci minute, dar toată lumea te miroase de prost o viață întreagă.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/143409313750505)

* A FI. A AVEA. A PĂREA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

A FI. A AVEA. A PĂREA

Ciprian Mihali

Ieșim, de vreo două decenii încoace, ca societate, dintr-o istorie seculară a foamei și sărăciei. Anii 30 și apoi anii 60-70 au fost perioadele scurte în care modernizarea prin bunăstare relativ generalizată au fost curmate tragic de anii războiului și ai stalinismului, respectiv ai privațiunilor dramatice din anii 80. Societatea întreagă (sau majoritatea ei) nu a cunoscut, astfel, niciodată bunăstarea, îndestularea, nu a reușit să alunge niciodată spectrul lipsurilor (bani, mâncare, bunuri mobile, proprietăți) și, mai ales, spaima pierderii lor neașteptate, din cauze independente de voința lor (confiscări, jafuri, naționalizări, falimente etc.).

Așadar, abia de vreo douăzeci de ani încoace începem să posedăm, să avem ceva care e al nostru și numai al nostru. Explozia imobiliară, cumpărare de mașini, de orice fel de mașini, și mai ales mulțimea de garduri dau seama pentru această dobândire și împroprietărire pe termen lung și durabil.

Mental însă e nevoie de mai mult timp decât două decenii pentru a scoate din capetele noastre asemenea frici. Noi nu am terminat încă de dobândit, nu a venit încă momentul să împărțim, nici vorbă să avem în minte ideea că am putea împărți ceva agonisit cu atâta trudă. Bunicii noștri nu au avut nimic, părinții noștri au reușit să aibă un apartament sau o mașină după o viață de trudă, abia noi ce începem să avem.

Toate politicile publice din ultimii treizeci de ani au fost despre „a avea”, despre „buzunarul românilor”, cum spunea Liviu Dragnea. Gardul înalt și buzunarul plin sunt imaginile dominante ale unei lumi în care individualismul modern s-a repliat pe identitatea centripetă dintre „a fi”, „a avea” și „a părea”. Nu exiști dacă nu ai și nu ai dacă nu arăți că ai. Iar asta nu e neapărat un lucru rău câtă vreme împlinirea personală nu se reduce la gard și buzunar.

Atunci când această societate va învăța, de la conducătorii ei vizionari, de la educatorii ei competenți, de la părinții ei împliniți, că a împărtăși nu înseamnă a ne întoarce la comunism, că a nu poseda totul în exces, a nu înmagazina, a nu risipi și a nu arunca totul și oriunde nu sunt rămășițe ale trecutului, ci provocări ale unui viitor apropiat cu alte mize și pericole decât comunismul tot mai îndepărtat, abia atunci vom putea imagina împreună o zi de mâine eliberată de fricile trecutului, deschisă spre un poimâine al nostru și nu spre un ieri din ce în ce mai fantasmatic și mai steril.

(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/143128523778584)