* CE FEL DE POLITICĂ MAI ESTE ASTA? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

CE FEL DE POLITICĂ MAI ESTE ASTA?

Ciprian Mihali

În condițiile în care singurul argument pentru susținerea unui candidat la alegerile locale de către PNL este poziția acestuia în sondaje, mă întreb dacă nu cumva orice alianță este în același timp și posibilă, dar și pur oportunistă. Adică dacă pentru liberali e loc în aceeași oală și pentru Chirica, și pentru Nicușor Dan și pentru DC Popescu, dar și pentru zeci de primari trecuți miraculos de la PSD la PNL, mă întreb (retoric, desigur) dacă scopul ultim și unic al liberalilor nu este cumva acela de a obține cu orice preț cât mai multe primării, în indiferență totală (să nu spun chiar dispreț) pentru trecutul politic sau convingerile candidaților pe care îi susțin.

Asta înseamnă atunci că, pe de o parte, PNL nu se bate de fapt cu PSD și cu nimeni realmente. Pe de altă parte, înseamnă însă că PNL se bate cu toată lumea și nu va ezita să se alieze cu orice partid în teritoriu ori să le fure candidații ca să-și impună candidații „proprii”. Mai în glumă mai în serios, așteptăm primii candidați maghiari care vor candida sub dublul stindard UDMR-PNL.

Acest scenariu nu anunță însă nimic bun pentru parlamentare și pentru ce s-ar putea întâmpla după ele. Între locale și parlamentare vom asista cu siguranță la migrații masive dintre un partid spre celălalt, ștergând și mai tare iluzoriile granițe care le separă. Este posibilă oare situația în care PNL ar ajunge să se alieze cu PSD pentru a obține o majoritate parlamentară liniștitoare? Antecedente ale unei asemenea alianțe există, iar fidelitatea față de vreo ideologie nu a fost niciodată punctul tare al vreunuia din cele două partide.

În rezumat: câtă ostilitate există cu adevărat între PNL și PSD și cât de solid este de fapt acordul tacit între ele pentru a juca și a câștiga în cadrul stabilit exclusiv de cele două partide?

Mai general: ce fel de politică mai e asta?

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

* SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE!

Corina Băcanu

Când îi dau de mâncare copilului meu, mă gândesc de multe ori la mama. Mama, care trebuia să fie foarte creativă în bucătărie ca să găsească ce să îmi dea să mănânc în anii ‘80, când Ceaușescu a decis să înfometeze populația pentru a lichida toate datoriile externe.

Am fost hrănită cu formule de lapte deficitare, suc de orez fiert ca să completeze formulele de lapte, cu gheare de pui, oase de vită, salam de soia, organe, ulei de rapiță, pâine intermediară, cremvurști expirați, creveți, conserve, pâine prăjită cu zahăr deasupra, chec din 2 ouă, ardei umpluți 1% carne restul orez, lapte rar, carne rar, banane și portocale poate doar de Crăciun, pufuleți, pufarine, eugenii și cam atât. Iernile le petreceam îmbrăcată în fâș sub plapumă și mă spălam în chiuvetă cu apă încălzită.

Îi mai aud pe unii că aveau de toate în comunism. Eu am mâncat prima dată șuncă de praga în 1990. Ananas un an mai târziu. Ăia care aveau de toate erau membri de partid sau securiști. Dacă erai pielea pwlii comuniste, cum erau părinții mei, fără carnet, atunci făceai foamea.

Mama încropea niște “pilaf” cu oase de pui, ca să dea gust neghinei, bea o poșircă numită “inka”, pe post de cafea, făcea ciorbă dintr-un un cartof, o ceapă și 3 gheare și ne tremura sufletul în noi iarna, la coadă la pipote și inimi.

”O pilă în comunism este mai valoroasă decât o moşie în capitalism”, așa că bunică-mea, ca să ne accepte și pe noi la Casa de Comenzi, a vrut să devină membru de partid. De foame. N-a mai apucat, că a venit “Revoluția”.

Vorbeau ieri doi proști la coadă la supermarket -  care și-au pus în coș un Jack Daniels, avocado, mango, pui și pâine proaspătă, speranța tării, deci, care nu aveau mai mult de 20 de ani - că ce bine era dacă ar fi trăit în comunism. Că “după terminarea facultății ar fi avut casă și loc de muncă”, că așa le-a povestit lor mamaie. “Acuma e greu, acuma tre să dai interviuri și să te zbați ca să muncești”.

Bosulinilor, în primul rând că voi nu ați fi făcut facultate. Voi ați fi mers pe șantier imediat după liceu. Dar judecând după cum vorbeați, cred că nici liceul nu-l terminați, poate maxim o școală profesională. Pe vremea lui Ceaușescu jobul vostru ar fi constat în cărat baloți la uzină iar casa voastră ar fi fost o garsonierâ într-un bloc de nefamiliști. În loc de Jack ați fi tras o pufoaică prin pâine, iar în loc de avocado ați fi mâncat un colț de masă.

Dacă e să mă deranjeze ceva, mă seacă tâmpiții care romanțează anii siniștri ai copilăriei mele și tinerețea călcată în picioare a părinților mei.

Băi, puleți, ăia care o duceau bine atunci erau securiștii, membri de partid și turnătorii. Nu mă îndoiesc, la cât erați voi de inteligenți și dornici să vă ajungeți sugând o ceapă, sigur făceați parte din una dintre categoriile astea. Ca să fii om, atunci, primeai un nume de cod și turnai. O turnai pe mă-ta, pe tac-tu, pe oricine trebuia. Poveștile horror din comunism, inclusiv măcelul intelectualilor din pușcării sunt la un click distanță, dacă vrei să te informezi. Dar așa e când singura ta calitate este să transformi oxigenul în dioxid de carbon, vrei casă și job moca deși nu poți lega două cuvinte cu acord.

Atunci, ca și scum, singurii care râgâiau îndestulați erau târfele. Alea care își spionau vecinii, colegii, părinții și securiștii pe care îi vedeți și azi la televizor. Ăia care au molfăit și membru comunist și membru democrațist. Singura diferență este că acum, dacă ești deștept și talentat, dacă ai principii sau valori pe care vrei să ți le tatuezi pe piept, ai 1 șansă la 1000 să reușești. Atunci ajungeai direct la Râmnicu Sărat, să te calce Vișinescu pe cap cu ranga.

Atunci, dacă nu îți plăcea să sugi la partid, dacă nu voiai să mănânci kăkat si să cânți ode, zăceai terminat psihic, legat de un job odios, cu un șef analfabet, care te spiona să vadă dacă gândești. Azi poți măcar să zici “muie, bă!” cu țara voastră.

Așa că pentru toți romanticii epocii comuniste, fie tineri sau bătrâni, am un singur sfat: dacă nu mai aveti ce suge, acum se găsesc morcovi. Atunci nici măcar privilegiul de a suge un morcov nu-l aveați.

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

* DRUMUL INFUNDAT AL ROMANIEI SPRE INTEGRAREA IN UE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DRUMUL INFUNDAT AL ROMANIEI SPRE INTEGRAREA IN UE

Gelu Stefan Diaconu

Bulgaria si Croatia vor deveni in cateva zile membre ale mecanismului ratelor de schimb ERM-2, antecamera zonei euro.

Si in aceste state exista virusul Covid, coruptie la limita criminalitatii sau penali in functii publice. Din fericire pentru ei, au insa si oameni politici curajosi. Nu dementi egolatri precum gasca dragnista sau ciubucari liberali purtatori de masti anti-virus gratuite de import!!!

Pe mine, care am pus o picatura de sudoare in procesul de aderare, ma incearca un sentiment amestecat de rusine, revolta si neputinta.
Sa ramai la distanta de minim cinci ani de reforme de Bulgaria, este cu adevarat un esec istoric.

De aproape cinci ani, in pofida declaratiilor sforaitoare ale decidentilor politici, parte din ei chiar simbriasi pe la Bruxellex, România se departeaza constant de parcursul european, in principal din perspectiva echilibrelor economico -financiare. Pur si simplu (o spun cu durere), am ramas “de caruta“ Europei, plini de fudulie patriotarda si incremeniti in obsesia prosteasca a marilor noastre teme nationale: pensii, salarii si numarul de virusati Covid.

Temele majore ale parcursului European au devenit insignifiante in dezbaterea publica de la noi. Mai nimic despre indeplinirea criteriilor de convergenta catre zona euro, despre nesfarsitul proces al aderarii la spatiul Schengen sau despre grava lipsa de competenta administrativa in promovarea de proiecte majore pentru finantare UE.

O echipa de zgomote zilnic rumega aceleasi teme tocite: penalii, coruptia, balaurul psd-ist si, mai nou, virusul ucigas.

Cei aflati la conducere, se lauda cu realizari de tot rasul. Vizite la Bruxelles cu rezultate zero, imprumuturi impovaratoare prezentate ca adevarate pomeni divine sau procesiuni de lansare de programe sforaitoare de recladire a dezastrului. Bla-blauri cu rezultate doar in spalarea pe creier a votanti lor.

O adunatura de ridicoli aflati la guvernare asista neputinciosi la marginalizarea europeana a Romaniei cauzata in primul rand de abaterea majora dpdv economic. Liberalii sunt cu gandul si fapta numai la alegeri si arata ca niste curci plouate in fata nevoii de a lua decizii majore (reorganizare ad-tiva, consolidare fiscala, reducerea poverii administrative, eliminarea privilegiilor nesimtite din bani publici, etc.)

(J: Preluare de pe Facebook)

* FRUMOȘI ȘI LIBERI, NI SE RUPE DE COVID...*

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

FRUMOȘI ȘI LIBERI, NI SE RUPE DE COVID...

Corina Băcanu

Acum câteva săptămâni, stând de vorbă cu un prieten, îmi zice că e revoltat pe guvern că îngrădește drepturile și libertățile persoanelor bolnave de covid, că pur și simplu aceste persoane fac pușcărie nevinovate în carantina impusă de guvern. Că oricum a zis CCR-ul că e neconstituțională carantina și foarte bine, suntem liberi pe pământ. Și că el nu poartă mască din principiu, că lui nu-i pune nimeni botniță.

Ieri, mă-sa, diabetică de tip 1, după 2 zile de febră și dureri musculare a fost confirmată pozitiv cu virusul. El nu mai e revoltat, e panicat.

Mă-sa n-a umblat decât pe la supermarket și în piață, că se știa femeia cu probleme, deci virusul l-o fi luat din supermarket sau din piață, de la un bolnav frumos și liber să se plimbe pe unde vrea pwla lui, conform deciziei CCR.

90% dintre români o bagă pe aia cu “libertatea”, că să fim tineri, frumoși și liberi, că drepturile noastre la libertate nu pot fi îngrădite de nimeni, apoi înjură autoritățile că nu ne protejează. Deci să fim liberi dar mwie Șică, că din cauza ta e acum bolnavă mama!

Cam asta e bula. Noi nu avem obligații, avem doar dreptul de a fi frumoși și liberi.

În ultimii 30 de ani s-a furat atât de mult, încât se poate spune că sistemul medical este o oroare. În ultimii 30 de ani au dispărut medicii din România cum dispar șaormele în burțile pesediștilor. Ne țâțâie curu dacă trebuie să ajungem vreodată la un spital de stat dar, pe de altă parte, suntem prea frumoși și liberi să ne protejăm și să luăm măsuri de precauție.

În ultimii ani, unii dintre noi am învățat doar poezia aia cu drepturile noastre dar habar n-avem că nu toată lumea duce o viață confortabilă în care poți merge cu Uberul sau poți comanda online sau poți cere mâncare prin Glovo ca să eviți expunerea la virus.

Se striga în gura mare că Șică a însingurat bătrânii, că a izolat o categorie de vârstă sensibilă, că ne mor părinții de singurătate. Eh, uite că acum sunt liberi să ia virusul, că bolnavii confirmați se pot plimba frumoși și liberi oriunde și îi pot da și lu mă-ta și lu tac-tu niște coronavirus, ca să rezolve și problema cu singurătatea.

Hai liberare, vorba aia!

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

* De ce nu este România o societate a cunoașterii *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

De ce nu este România o societate a cunoașterii

Ciprian Mihali

Domnul Hari Bucur-Marcu face o serie de observații foarte pertinente despre irelevanța cunoașterii (cu deosebire a cunoașterii științifice) în societatea românească. Domnia-sa pleacă de la constatarea foarte simplă că deși ne aflăm în prima treime a lumii ca populație și în primul sfert al lumii ca venit anual brut, nicio universitate românească nu reușește de ani buni să intre în primele 500.

Împărtășesc concluzia domnului Bucur-Marcu, după care nici economia, nici cultura și nici civilizația românească nu se bazează pe cunoaștere teoretică și aș duce-o mai departe spunând că există chiar o ruptură între cunoașterea produsă de universități și instituțiile de cercetare, pe de o parte, și politicile publice, pe de altă parte.

Aș mai putea spune că politicile publice nu se elaborează și nu se aplică în conformitate cu o cunoaștere sau o expertiză produsă în locurile care produc tradițional cunoașterea. Că puterea politică își construiește deciziile pe cu totul alte surse decât cunoașterea academică: mass-media, servicii de informații, centre de reflecție, date instrumentate, statistici îndoielnice. În principiu, în fiecare domeniu major de intervenție guvernamentală ar trebui să existe o mobilizare a celor mai competenți dintre oamenii acelui domeniu, indiferent dacă ei sunt afiliați politic sau nu la vreun partid.

Societățile dezvoltate se dezvoltă tocmai pentru că știu să incorporeze în mod permanent și progresiv cele mai avansate cunoștințe pe care le produce mediul academic și științific din țara respectivă. În economie, energie, transporturi, mediu, educație, sănătate, finanțe, apărare, agricultură, inteligență artificială, digitalizare etc. se produce o cantitate uriașă de cunoaștere cu scopul de a contribui la îmbunătățirea vieții oamenilor și la dezvoltarea societății în ansamblul său. În toate aceste societăți e de la sine înțeles că nicio decizie majoră implicând viața oamenilor nu poate fi luată fără consultarea celor mai buni cercetători din domeniul respectiv.

De asemenea, în societatea cunoașterii, dezvoltarea economică are drept activitate principală producția și difuzarea de cunoaștere, fie prin investiții masive în domeniul cercetării, fie prin asocierea cercetătorilor la politicile publice.

În societățile cunoașterii misiunea permanentă a fiecărui cetățean și cu atât mai mult a guvernanților este învățarea. Învățarea formală și non-formală, curiozitatea, capacitatea de a-ți recunoaște limitele propriilor cunoștințe și de a le îmbogăți prin lectură sau studiu ori prin apelul la profesori și cercetători.

Nu ne putem însă imagina dezvoltarea societății românești câtă vreme cele mai multe dintre universitățile românești funcționează într-un regim de putere feudal și într-o mediocritate care nu le permite să participe la proiecte de mare impact societal. Voi vorbi într-un alt text despre slaba prezență a universităților românești în cooperarea internațională și în proiectele foarte importante care produc plusvaloare științifică și dezvoltare socială.

Dar pentru moment voi sublinia acest paradox românesc care face ca atunci când universitățile și puterea s-au aliat, au făcut-o pentru ca rectorii sau profesorii să devină oameni ai puterii și să folosească puterea politică pentru a-și întări poziția discreționară în universități și în societate, nicidecum pentru a stimula cercetarea și cunoașterea științifică. Alianța putere-cunoaștere a fost mereu folositoare celei dintâi și mereu dăunătoare cunoașterii și științei. Universitatea a devenit anexă a puterii politice și prea puțin spațiu de creație și de dezvoltare socială.

De aceea, dacă vreme să ne înscriem în rândul societăților cu pretenții la dezvoltare, o schimbare de proporții trebuie să se producă și în politicile construite pe ignoranță, dar și în universitățile cu conducere politică.

(J: Preluare de pe Facebook)