Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

SE ÎNÂMPLĂ UNEORI SĂ AUZI ȘI NOSTALGICI TINEREI NAIVI AI COMUNISMULUI. CĂ AȘA LE-A POVESTIT LOR MAMAIE!

Corina Băcanu

Când îi dau de mâncare copilului meu, mă gândesc de multe ori la mama. Mama, care trebuia să fie foarte creativă în bucătărie ca să găsească ce să îmi dea să mănânc în anii ‘80, când Ceaușescu a decis să înfometeze populația pentru a lichida toate datoriile externe.

Am fost hrănită cu formule de lapte deficitare, suc de orez fiert ca să completeze formulele de lapte, cu gheare de pui, oase de vită, salam de soia, organe, ulei de rapiță, pâine intermediară, cremvurști expirați, creveți, conserve, pâine prăjită cu zahăr deasupra, chec din 2 ouă, ardei umpluți 1% carne restul orez, lapte rar, carne rar, banane și portocale poate doar de Crăciun, pufuleți, pufarine, eugenii și cam atât. Iernile le petreceam îmbrăcată în fâș sub plapumă și mă spălam în chiuvetă cu apă încălzită.

Îi mai aud pe unii că aveau de toate în comunism. Eu am mâncat prima dată șuncă de praga în 1990. Ananas un an mai târziu. Ăia care aveau de toate erau membri de partid sau securiști. Dacă erai pielea pwlii comuniste, cum erau părinții mei, fără carnet, atunci făceai foamea.

Mama încropea niște “pilaf” cu oase de pui, ca să dea gust neghinei, bea o poșircă numită “inka”, pe post de cafea, făcea ciorbă dintr-un un cartof, o ceapă și 3 gheare și ne tremura sufletul în noi iarna, la coadă la pipote și inimi.

”O pilă în comunism este mai valoroasă decât o moşie în capitalism”, așa că bunică-mea, ca să ne accepte și pe noi la Casa de Comenzi, a vrut să devină membru de partid. De foame. N-a mai apucat, că a venit “Revoluția”.

Vorbeau ieri doi proști la coadă la supermarket -  care și-au pus în coș un Jack Daniels, avocado, mango, pui și pâine proaspătă, speranța tării, deci, care nu aveau mai mult de 20 de ani - că ce bine era dacă ar fi trăit în comunism. Că “după terminarea facultății ar fi avut casă și loc de muncă”, că așa le-a povestit lor mamaie. “Acuma e greu, acuma tre să dai interviuri și să te zbați ca să muncești”.

Bosulinilor, în primul rând că voi nu ați fi făcut facultate. Voi ați fi mers pe șantier imediat după liceu. Dar judecând după cum vorbeați, cred că nici liceul nu-l terminați, poate maxim o școală profesională. Pe vremea lui Ceaușescu jobul vostru ar fi constat în cărat baloți la uzină iar casa voastră ar fi fost o garsonierâ într-un bloc de nefamiliști. În loc de Jack ați fi tras o pufoaică prin pâine, iar în loc de avocado ați fi mâncat un colț de masă.

Dacă e să mă deranjeze ceva, mă seacă tâmpiții care romanțează anii siniștri ai copilăriei mele și tinerețea călcată în picioare a părinților mei.

Băi, puleți, ăia care o duceau bine atunci erau securiștii, membri de partid și turnătorii. Nu mă îndoiesc, la cât erați voi de inteligenți și dornici să vă ajungeți sugând o ceapă, sigur făceați parte din una dintre categoriile astea. Ca să fii om, atunci, primeai un nume de cod și turnai. O turnai pe mă-ta, pe tac-tu, pe oricine trebuia. Poveștile horror din comunism, inclusiv măcelul intelectualilor din pușcării sunt la un click distanță, dacă vrei să te informezi. Dar așa e când singura ta calitate este să transformi oxigenul în dioxid de carbon, vrei casă și job moca deși nu poți lega două cuvinte cu acord.

Atunci, ca și scum, singurii care râgâiau îndestulați erau târfele. Alea care își spionau vecinii, colegii, părinții și securiștii pe care îi vedeți și azi la televizor. Ăia care au molfăit și membru comunist și membru democrațist. Singura diferență este că acum, dacă ești deștept și talentat, dacă ai principii sau valori pe care vrei să ți le tatuezi pe piept, ai 1 șansă la 1000 să reușești. Atunci ajungeai direct la Râmnicu Sărat, să te calce Vișinescu pe cap cu ranga.

Atunci, dacă nu îți plăcea să sugi la partid, dacă nu voiai să mănânci kăkat si să cânți ode, zăceai terminat psihic, legat de un job odios, cu un șef analfabet, care te spiona să vadă dacă gândești. Azi poți măcar să zici “muie, bă!” cu țara voastră.

Așa că pentru toți romanticii epocii comuniste, fie tineri sau bătrâni, am un singur sfat: dacă nu mai aveti ce suge, acum se găsesc morcovi. Atunci nici măcar privilegiul de a suge un morcov nu-l aveați.

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)