* PANDEMIA DE FRAUDĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PANDEMIA DE FRAUDĂ

 

Ciprian Mihali

 

Toată construcția politică a României de după 1990 se întemeiază pe simulacru, pe compromis și pe fraudă.

 

Simulacrul este calea cea mai rapidă de a transformă minciuna în adevăr și iluzia în realitate. S-a mimat democrația, s-au mimat alegerile libere, s-au mimat statul de drept și separația puterilor, s-a mimat dreptatea, s-a mimat educația, s-a mimat sănătatea. Și din când în când eșafodajul din carton al societății se prăbușește sub povara simulării, lăsând în urmă morți și tragedii. Din când în când mor oameni cu zecile, ca la Colectiv, pentru că toată lumea simulase respectarea legilor; zi de zi mor oameni pe străzi, pentru că Poliția simulează acordarea pe bune a permiselor de conducere, iar drumarii simulează că fac drumuri circulabile. Există o limită însă a simulacrului: moartea. Tot restul poate fi supus prefăcătoriei și minciunii, de la apa caldă și spitalele 3D în București până la diplomele de doctorat în toate domeniile în care oamenii pot fi omorâți mai ușor.

 

Compromisul este comportamentul ce decurge din absența oricăror principii sau valori morale. Anii 90 mai ales, dar și ce a venit după ei au așezat societatea românească într-o ierarhie nesfârșită a compromisurilor, care au extins spațiul legalului și moralului până la confuzia cu opusele lor. Legea nu e lege, e tocmeala. Binele nu e bine, dacă nu e bine pentru mine. Aranjamentul, înțelegerea, influența, tranzacționarea au sufocat orice posibilitate pentru majoritatea semenilor noștri de a mai distinge, chiar și azi, între ce e bine și ce e rău, între ce e drept și ce e nedrept.

 

Iar simulacrul și compromisul puse laolaltă dau ceea ce vedem zilnic în jurul nostru: o serie infinită de fraude. Gândurile mele de azi sunt inspirate de înregistrarea publicată de Vlad Voiculescu a fraudei obscene de la strângerea semnăturilor pentru candidații PSD la București. Toată lumea știe că așa se face dintotdeauna și toată lumea se bălăcărește în acest compromis în care se compromite democrația și în care se simulează adeziunea. La fiecare rând de alegeri se fraudează masiv aceste liste și nimeni, dintre cei care s-au perindat la putere vreme de 30 de ani, nu a avut dramul de onestitate să denunțe acest sistem mincinos și să-i pună capăt. Frauda a devenit un mod de a fi, nu e o acțiune nefericită printre acțiuni bune. Cei care fraudează, atât de numeroși încât imposibil de numărat în instituții și administrații, au făcut din fraudă comportamentul banal, nimeni nu se scandalizează, nimeni nu are procese de conștiință.

 

Simulacrul, compromisul și frauda sunt cele trei elemente non-chimice care compun aerul pe care îl respirăm. Poate că odată cu măștile împotriva COVID-19 vom reuși, în sfârșit și câtuși de puțin, să filtrăm puțin acest aer toxic cu care ne-am obișnuit dramatic de ușor.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Publicat și pe https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/297224178369017)

 

 

* 10 AUGUST 2018 – RĂSPUNDEREA POLITICĂ? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

10 AUGUST 2018 – RĂSPUNDEREA POLITICĂ?

 

Cristian Diaconescu

În 10 august 2018 am avut o demonstraţie de forţă împotriva românilor care cereau revenirea statului la valorile europene – democraţie, justiţie dreaptă şi egală pentru toţi.

În 10 august 2018 am văzut, în faţa clădirii Guvernului României, gaze lacrimogene, gloanţe de cauciuc, bătăi cu bastoane aplicate de forţele de ordine, agresarea zecilor de mii de cetăţeni care protestau paşnic. Nu a contat că erau femei, bărbaţi, copii, tineri sau bătrâni. Nu a contat că veniseră cu familiile să aducă baloane, flori sau simple pancarte cu mesaje de protest. Justiţia a condamnat câţiva provocatori care nu puteau răsturna un gard ce să mai vorbim de o “putere politică”.

Atât înainte dar mai ales după 10 august, politicienii aflaţi la putere i-au acuzat pe protestatari că au intenţionat “să schimbe guvernul, prin forţă “. “O tentativă de lovitură de stat” a anunţat, oficial, Prim ministrul de la aceea dată, printr-o scrisoare adresată Preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Junker dar şi în cadrul unei audieri, în sesiunea plenară a Parlamentului Uniunii Europene
Prin urmare, este de bun simţ să înţelegem că cineva din ierarhia politică care conducea ţară a analizat situaţia, s-a simţit în pericol şi a dat ordin structurilor de ordine publică să apere instituţiile statului şi să blocheze o “tentativă de lovitură de stat”.

DIICOT a constatat că nu a existat nici o tentativă de lovitură de stat, clasând dosarul sub acest aspect.

Din perspectiva justiţiei, acţiunile în forţă şi violenţele exercitate nediferenţiat împotriva tuturor manifestanţilor nu au avut nici o justificare, nici o legitimitate.

Dar cum rămâne cu decidenţii politici, care intenţionat sau din culpă - s-au considerat legitimaţi să ordone violenţele? Au invocat o “lovitură de stat” care judiciar s-a constatat că nu a existat, deci au acţionat în baza unei evaluări greşite sau “premeditate”, iar mii de oameni au fost afectaţi.

Există obligaţia morală dar şi legală să se spună adevărul, cu subiect şi predicat - nume, fapte, date, etc. Nimeni nu are dreptul să se ascundă în spatele cuvintelor “organele în drept să facă lumină”. Dacă va fi aşa vom mai aştepta cel puţin 30 de ani. S-a mai întâmplat!

Oricum vom rămâne, în istorie, ca fiind singurul stat membru al UE şi NATO care ar fi trecut printr-o tentativă de lovitură de stat. De aceea, ca urmare a hotărârilor justiţiei, este imperios necesară şi urgentă infirmarea acestei aberaţii în dialogul cu Comisia Europeană şi Parlamentul European.

Partenerii ne întreabă!

 

(J: Preluare de pe Facebook)

* DOAMNĂ FIREA, VI SE CLATINĂ TRONUL PRIMĂRIEI GENERALE? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DOAMNĂ FIREA, VI SE CLATINĂ TRONUL PRIMĂRIEI GENERALE?

 

Alexandru Ghillis

 

Pe vremea când încă mai eram truditor la stat (sună cam aiurea, nu?), bântuia o vorbă mucalită: ”timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”. Așa s-au scurs și pentru dumneata, cu chiu, cu vai, și cei patru ani de șezut pe fotoliul primăriei bucureștene. Așteptările votanților au fost multe, pe măsura promisiunilor electorale făcute, însă între timp - așa cum era și de așteptat – au apărut și deziluzii pe măsură. Mulți locuitori ai orașului le-au trăit și le trăiesc și în prezent. Ele fac parte din viața lor de zi cu zi și, desigur, ți le-au reproșat cum au putut sub diferite forme.

Așa-zise bomboane pe colivă sunt multe, dar una memorabilă a fost atunci când ți s-a năzărit să-l concurezi în megalomanie pe fostul întâi președinte al Republicii, cel obsedat de hardughia ”Casei poporului”, matale dăruind din bugetul primăriei, adică din banii noștri (contribuabili neîntrebați) milioane de euroi pentru o mega ”Catedrală a mântuirii neamului” (vis neaoș aproape centenar), în locul unui mega spital de top, mult mai util bucureștenilor, mai ales acum, pe timp de pandemie cu COVID-19. Așa că se pare că se apropie timpul să-ți iei ”la revedere”, deși - tot se pare - mai mult ca sigur, că ți-e greu să eliberezi fotoliul cu care te-ai obișnuit timp de patru ani și ești hotărâtă să faci aproape totul ca să-l păstrezi. Foarte bine. Este dreptul dumitale să te lupți pentru a-l avea.

Din păcate, mulți sunt cei ce și-au pierdut încrederea în cântecu-ți de sirenă!

Cu aproape patru ani în urmă, când tocmai preluaseși frâiele Capitalei, eu, ca vechi bucureștean, ți-am adresat o atenționare sau, mai repede, o rugăminte, având încă naivitatea să cred măcar câte ceva din noianul de promisiuni electorale cu care sunt de-obicei amețiți eventualii alegători. Cum, mai mult ca sigur, textul nu ți-a trecut niciodată prin fața ochilor, îmi cer permisiunea să recidivez. De ce? Fiindcă din tot ce am înșirat eu acolo nu s-a clintit nimic, pe nicăieri. Așadar, mă citez:

”Spre bucuria unora şi necazul altora, veţi rămâne – cu siguranţă – în istoria modernă a României, acum, la sfârşitul primului sfert al secolului XXI, ca prima femeie aleasă liber în funcţia de Primar General al Bucureştiului. Probabil că nu va trece multă vreme până ce, tot o femeie puternică, va putea ocupa, pe drept, râvnitul fotoliu prezidenţial al țării.

Veţi avea foarte mult de muncit, ca să realizaţi în mandatul acordat, ceea ce v-aţi propus în campanie. Însă, cred că nu trebuie să vă reamintesc că nu puteţi realiza nimic de una singură, dacă nu sunteţi onest ajutată de cei din subordine. Părerea mea – ca simplu bucureştean care, vă mărturisesc sincer, nu v-am votat, dar sper că veţi atinge măcar o parte din ceea ce v-aţi propus – este că, odată instalată în biroul din vechea clădire proaspăt restaurată a Primăriei Generale, întâiul lucru pe care ar trebui să-l faceţi, este o privire aruncată de la geam, vizavi, peste drum. Şi veţi vedea de sus, în toată splendoarea sa, întinderea celei mai vechi grădini publice din buricul oraşului lui Bucur, Parcul Cişmigiu, inaugurat iniţial în 1854. Apropo, doamnă, vă leagă vreo amintire plăcută de Cişmigiu?

Deşi Cişmigiul este plasat pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, pare să fi fost deliberat ignorat de către oamenii domnului doctor, care s-a mulţumit să administreze metropola în calitate de chiriaş temporar într-o clădire modernă impersonală, nouă şi scumpă, dintr-o altă parte a oraşului. O plimbare la pas pe aleile parcului – şi am făcut asta, indiferent de anotimp, de multe ori în ultimii câţiva ani – vă va convinge de vinovata lipsă de interes, care şi-a pus, până în prezent, amprenta de delăsare asupra acestei elegante oaze de verdeaţă, amenajată în stilul parcurilor englezeşti, aproape bicentenară şi emblematică pentru Bucureşti.

Numai lipsa de atenţie acordată de administratorul oraşului şi respectiv a gospodarilor grădinii, poate justifica majoritatea aleilor parcului rămasă murdară, rar măturată; gazonul neîngrijit, în unele părţi uscat, ars de soare sau chiar lipsă; alei cu asfaltul deteriorat de multă vreme şi la fel şi cele foste cândva pietruite; alei de pe care au dispărut scaunele sau băncile, care existau altădată şi nu au mai fost înlocuite cu nimic; o multime de scaune şi bănci care nu pot fi folosite din cauza dejecţiilor porumbeilor şi ciorilor; lacul necurăţat, pe care plutesc ici-colo frunze moarte, resturi de crengi şi alte gunoaie. În schimb, în ultimii ani, au apărut în multe zone ale Cişmigiului şi în alte parcuri mari ale Capitalei, nişte bănci elegante, cu un design ce sugerează un aer retro, însă deficitare din punct de vedere ergonomic, fiind destul de incomode, din cauza unghiului aproape drept între spătarele plate şi blaturile pentru şezut, dar şi din cauza decorării superioare a spătarelor cu înflorituri metalice. Cum or fi apărut aceste bănci în parcurile bucureştene?”

Nu s-a schimbat nimic în bine de atunci, nici măcar cu Cișmigiul. De ce ar trebui să ne așteptăm la surprize plăcute din partea dumitale în eventualii patru ani următori?

(Publicat și pe https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/288180879273347)

 

 

* DACĂ AM RATA O ASEMENEA ȘANSĂ, SUNTEM...*

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DACĂ AM RATA O ASEMENEA ȘANSĂ, SUNTEM...

Aly Elsiddig

Am lucrat aproape doi ani într-o bază militară americană în Germania. O bază militară care se întindea pe zeci de km pătrați și care cuprindea un cartier cu case pentru familiști, clădiri pentru nefamiliști, restaurante americane, sală de bowling, școală, grădiniță, cinematograf, terenuri de sport, baseball, zone de armament, terenuri de pregătire, păduri și lacuri. O arie vastă în care datorită faptului că era interzisă vânătoarea am avut ocazia să văd splendoarea vieții sălbatice. Era plin de căprioare, bursuci, vulpi, castori, iepuri, mistreți și culmea, nu era nevoie să fie împușcate ca să fie refăcut "echilibrul" ecosistemului, se descurcau foarte bine și singure.

La noi vânătorii ar fi spus că le fac un bine, dar nici germanii nu sunt mai breji din păcate, trag în tot ce mișcă. Revenind, i-am întrebat pe nemți ce părere au despre existența bazei militare americane. Părerile erau împărțite, unii spuneau că este bine economic, alții o considerau o formă de ocupație. Acum ziarele germane regretă decizia SUA de a reloca soldații americani în estul Europei, și sunt ipocrite pentru că nu aspectul siguranței îl plâng ci avantajele economice. Dincolo de aspectul militar, existența bazelor militare a însemnat locuri de muncă pentru zeci de mii de germani, direct sau indirect, a însemnat chiria pe care o plătea SUA pe teren. Multe firme germane erau contractoare direct și făceau diverse servicii pentru bazele militare. Indirect, baruri și cluburi, firme de traducere, ateliere de reparații auto, catering, etc. Clienți siguri care aveau bani când ieșeau din baza militară, soldații au susținut zeci de ani diverse afaceri locale.

Din acest punct de vedere, Romania ar trebui să facă tot posibilul să atragă un număr cât mai mare de soldați americani. Teren avem destul, nu este o problemă, iar economic reprezintă un mare avantaj local. Cât despre enervarea rușilor, nu ne-au dat niciodată nimic gratis, iar după WWII ne-au exploatat resursele în anii 50-60 ca pe vremea fanarioților. Iar de atacat oricum suntem aproape de ei, cu sau fără aceste baze militare, tot pe aici ar trece în caz de război cu vestul. Video cu vulpea care trece pe lângă un soldat american în comentarii.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)