Jurnalism independent. Scrie liber despre orice!

* DOAMNĂ FIREA, VI SE CLATINĂ TRONUL PRIMĂRIEI GENERALE? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DOAMNĂ FIREA, VI SE CLATINĂ TRONUL PRIMĂRIEI GENERALE?

 

Alexandru Ghillis

 

Pe vremea când încă mai eram truditor la stat (sună cam aiurea, nu?), bântuia o vorbă mucalită: ”timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”. Așa s-au scurs și pentru dumneata, cu chiu, cu vai, și cei patru ani de șezut pe fotoliul primăriei bucureștene. Așteptările votanților au fost multe, pe măsura promisiunilor electorale făcute, însă între timp - așa cum era și de așteptat – au apărut și deziluzii pe măsură. Mulți locuitori ai orașului le-au trăit și le trăiesc și în prezent. Ele fac parte din viața lor de zi cu zi și, desigur, ți le-au reproșat cum au putut sub diferite forme.

Așa-zise bomboane pe colivă sunt multe, dar una memorabilă a fost atunci când ți s-a năzărit să-l concurezi în megalomanie pe fostul întâi președinte al Republicii, cel obsedat de hardughia ”Casei poporului”, matale dăruind din bugetul primăriei, adică din banii noștri (contribuabili neîntrebați) milioane de euroi pentru o mega ”Catedrală a mântuirii neamului” (vis neaoș aproape centenar), în locul unui mega spital de top, mult mai util bucureștenilor, mai ales acum, pe timp de pandemie cu COVID-19. Așa că se pare că se apropie timpul să-ți iei ”la revedere”, deși - tot se pare - mai mult ca sigur, că ți-e greu să eliberezi fotoliul cu care te-ai obișnuit timp de patru ani și ești hotărâtă să faci aproape totul ca să-l păstrezi. Foarte bine. Este dreptul dumitale să te lupți pentru a-l avea.

Din păcate, mulți sunt cei ce și-au pierdut încrederea în cântecu-ți de sirenă!

Cu aproape patru ani în urmă, când tocmai preluaseși frâiele Capitalei, eu, ca vechi bucureștean, ți-am adresat o atenționare sau, mai repede, o rugăminte, având încă naivitatea să cred măcar câte ceva din noianul de promisiuni electorale cu care sunt de-obicei amețiți eventualii alegători. Cum, mai mult ca sigur, textul nu ți-a trecut niciodată prin fața ochilor, îmi cer permisiunea să recidivez. De ce? Fiindcă din tot ce am înșirat eu acolo nu s-a clintit nimic, pe nicăieri. Așadar, mă citez:

”Spre bucuria unora şi necazul altora, veţi rămâne – cu siguranţă – în istoria modernă a României, acum, la sfârşitul primului sfert al secolului XXI, ca prima femeie aleasă liber în funcţia de Primar General al Bucureştiului. Probabil că nu va trece multă vreme până ce, tot o femeie puternică, va putea ocupa, pe drept, râvnitul fotoliu prezidenţial al țării.

Veţi avea foarte mult de muncit, ca să realizaţi în mandatul acordat, ceea ce v-aţi propus în campanie. Însă, cred că nu trebuie să vă reamintesc că nu puteţi realiza nimic de una singură, dacă nu sunteţi onest ajutată de cei din subordine. Părerea mea – ca simplu bucureştean care, vă mărturisesc sincer, nu v-am votat, dar sper că veţi atinge măcar o parte din ceea ce v-aţi propus – este că, odată instalată în biroul din vechea clădire proaspăt restaurată a Primăriei Generale, întâiul lucru pe care ar trebui să-l faceţi, este o privire aruncată de la geam, vizavi, peste drum. Şi veţi vedea de sus, în toată splendoarea sa, întinderea celei mai vechi grădini publice din buricul oraşului lui Bucur, Parcul Cişmigiu, inaugurat iniţial în 1854. Apropo, doamnă, vă leagă vreo amintire plăcută de Cişmigiu?

Deşi Cişmigiul este plasat pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, pare să fi fost deliberat ignorat de către oamenii domnului doctor, care s-a mulţumit să administreze metropola în calitate de chiriaş temporar într-o clădire modernă impersonală, nouă şi scumpă, dintr-o altă parte a oraşului. O plimbare la pas pe aleile parcului – şi am făcut asta, indiferent de anotimp, de multe ori în ultimii câţiva ani – vă va convinge de vinovata lipsă de interes, care şi-a pus, până în prezent, amprenta de delăsare asupra acestei elegante oaze de verdeaţă, amenajată în stilul parcurilor englezeşti, aproape bicentenară şi emblematică pentru Bucureşti.

Numai lipsa de atenţie acordată de administratorul oraşului şi respectiv a gospodarilor grădinii, poate justifica majoritatea aleilor parcului rămasă murdară, rar măturată; gazonul neîngrijit, în unele părţi uscat, ars de soare sau chiar lipsă; alei cu asfaltul deteriorat de multă vreme şi la fel şi cele foste cândva pietruite; alei de pe care au dispărut scaunele sau băncile, care existau altădată şi nu au mai fost înlocuite cu nimic; o multime de scaune şi bănci care nu pot fi folosite din cauza dejecţiilor porumbeilor şi ciorilor; lacul necurăţat, pe care plutesc ici-colo frunze moarte, resturi de crengi şi alte gunoaie. În schimb, în ultimii ani, au apărut în multe zone ale Cişmigiului şi în alte parcuri mari ale Capitalei, nişte bănci elegante, cu un design ce sugerează un aer retro, însă deficitare din punct de vedere ergonomic, fiind destul de incomode, din cauza unghiului aproape drept între spătarele plate şi blaturile pentru şezut, dar şi din cauza decorării superioare a spătarelor cu înflorituri metalice. Cum or fi apărut aceste bănci în parcurile bucureştene?”

Nu s-a schimbat nimic în bine de atunci, nici măcar cu Cișmigiul. De ce ar trebui să ne așteptăm la surprize plăcute din partea dumitale în eventualii patru ani următori?

(Publicat și pe https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/288180879273347)