* LA MOARTEA UNUI ACTOR *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com 

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

LA MOARTEA UNUI ACTOR

Ciprian Mihali

Într-o cheie cinică, am putea spune că moartea actorului Bogdan Stanoevici, coronasceptic și participant la protestele anti-mască, este răzbunarea unui virus care nu acceptă niciun fel de disidență și care nu iartă nicio rebeliune.

Într-o cheie etică, însă, cred că acest trist eveniment trebuie să ne pună, iar și iar, pe gânduri. Există crize și crize, există situații dramatice, situații-limită, care solicită din partea noastră anumite atitudini, credințe și inițiative. Și e important, e chiar vital ca noi să răspundem unor asemenea crize cu atitudinea cea mai adecvată, iar asta tocmai pentru a reduce suferințele și pentru a salva vieți omenești.

Mai concret, am avut în numeroase rânduri de-a lungul ultimului an senzația că mulți dintre noi s-au înșelat în privința valorii cu care trebuie să ne înarmăm în criza sanitară pe care o traversăm. Adică mulți au crezut că în aceste vremuri grele e important să fim curajoși, când, de fapt, nu de curaj individual aveau nevoie oamenii, ci de solidaritate și de grijă pentru celălalt. Sunt situații limită  în care e important să fim curajoși: salvarea cuiva de la înec sau din flăcări, ajutorarea celor prinși sub dărâmături etc. Dar în cazul unei pandemii, nu este deloc o dovadă de curaj și nu e nevoie nicidecum de un asemenea curaj să te răzvrătești împotriva măștii și a măsurilor care permit în primul rând protejarea celorlalți.

În crizele epidemice, ceea ce trebuie să prevaleze este precauția și grija față de ceilalți și, prin ea, grija față de tine însuți sau însăți. Nu e niciun miracol, nu e niciun blestem sau răzbunare a virusului: dacă accepți să îi protejezi pe ceilalți, ei bine, chiar prin asta te protejezi și pe tine. Gestul de o prostie rară al lui Viorel Cataramă care dorea să arate lumii cât este el de curajos îmbrățișând o persoană infectată demonstrează exact această confuzie teribilă între atitudini. Nu e nimic diferit între gestul lui și „curajul” unui șofer inconștient care depășește cu viteză mare în curbă periculoasă pentru a demonstra că lui nu i se poate întâmpla nimic.

În aceste vremuri, e bine să lăsăm curajul pe seama personalului medical: acei oameni merită cu adevărat prețuirea noastră pentru curaj. Dar noi nu avem a ne purta printre ceilalți ca niște curajoși fără mască, pentru că nu avem în față un inamic care cedează când ne vede cu mușchii umflați și răcnind la el.

În fine, mai cred că noi, cei care am înțeles de ce responsabilitatea și solidaritatea sunt mai importante azi decât curajul, trebuie să facem cumva să avem grijă și de inconștienții fără mască sau, în curând, de unii din cei care nu pot sau nu vor să se vaccineze. Trebuie să ne apărăm pe noi, dar trebuie să-i apărăm și pe ei. Unii merită amenzi, alții merită oprobiul nostru, dar nimeni nu merită să moară pentru niște convingeri manipulate de niște minți defecte sau pentru niște rătăciri de moment. Poate că va veni vremea când curajul lor cel bun ne va salva.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

* ASTA CU ADEVĂRAT NE VA AJUTA PE TOȚI! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com 

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ASTA CU ADEVĂRAT NE VA AJUTA PE TOȚI!

Laurențiu Ciocăzanu

”De ce vă pasă atât de mult de America, domnule Ciocăzanu? Avem noi atâtea probleme în România”.

Primesc des acest gen de întrebare în ultima vreme. Răspunsul meu e simplu: pentru că viața românului depinde enorm de SUA.

Certurile noastre mici de pe Dâmbovița nu valorează nici cât o ceapă degerată în raport cu efectele care vin de peste Ocean.

Dacă ar fi rămas Trump, România avea risc maxim de a reveni sub influența Rusiei pe termen mediu și lung, din cauză că Trump a fost pus de Putin la Casa Albă cu misiune clară: distrugerea Americii din interior și refacerea forței Rusiei pe cadavrul URSS.

Cu Biden însă, România are acum o alianță și mai puternică în SUA, ceea ce ne conferă pace și prosperitate, vorba Răposatului.  

În plus, Trump a prezentat semne clare de alienare mintală, nu întâmplător azi și-a încurajat fanii să atace Congresul care-l valida pe Biden, iar a doua zi, speriat de pușcărie, i-a lăsat în ofsaid pe talibanii săi, spunându-le că ”vor da socoteală” în justiție!

Un astfel de schizofren este un pericol și pentru România, dar mai ales pentru întreaga lume. Dacă a fost în stare să arunce în aer cea mai puternică democrație din lume, vă dați seama ce s-ar fi ales de România cu el la Casa Albă încă 4 ani?!

De asta mă interesează MULT ce se petrece peste Ocean. Ne place sau nu, de acolo ”luăm lumină” ca țară și bani.

Cât privește România, ce s-a petrecut important aici ca să ne ocupăm prea serios de ea, în afară de scandaluri ieftine, cancan circăresc, amantlâcuri stupide și bătălii fără miză la ordinea zilei?

Dacă vrem să înțelegem bine România și să știm ce vrem de la ea, să privim mai des în afară, spre SUA sau UE. Asta cu adevărat ne va ajuta pe toți!

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

 

 

 

* A FI. A AVEA. A PĂREA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com 

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

A FI. A AVEA. A PĂREA

Ciprian Mihali

Ieșim, de vreo două decenii încoace, ca societate, dintr-o istorie seculară a foamei și sărăciei. Anii 30 și apoi anii 60-70 au fost perioadele scurte în care modernizarea prin bunăstare relativ generalizată au fost curmate tragic de anii războiului și ai stalinismului, respectiv ai privațiunilor dramatice din anii 80. Societatea întreagă (sau majoritatea ei) nu a cunoscut, astfel, niciodată bunăstarea, îndestularea, nu a reușit să alunge niciodată spectrul lipsurilor (bani, mâncare, bunuri mobile, proprietăți) și, mai ales, spaima pierderii lor neașteptate, din cauze independente de voința lor (confiscări, jafuri, naționalizări, falimente etc.).

Așadar, abia de vreo douăzeci de ani încoace începem să posedăm, să avem ceva care e al nostru și numai al nostru. Explozia imobiliară, cumpărare de mașini, de orice fel de mașini, și mai ales mulțimea de garduri dau seama pentru această dobândire și împroprietărire pe termen lung și durabil.

Mental însă e nevoie de mai mult timp decât două decenii pentru a scoate din capetele noastre asemenea frici. Noi nu am terminat încă de dobândit, nu a venit încă momentul să împărțim, nici vorbă să avem în minte ideea că am putea împărți ceva agonisit cu atâta trudă. Bunicii noștri nu au avut nimic, părinții noștri au reușit să aibă un apartament sau o mașină după o viață de trudă, abia noi ce începem să avem.

Toate politicile publice din ultimii treizeci de ani au fost despre „a avea”, despre „buzunarul românilor”, cum spunea Liviu Dragnea. Gardul înalt și buzunarul plin sunt imaginile dominante ale unei lumi în care individualismul modern s-a repliat pe identitatea centripetă dintre „a fi”, „a avea” și „a părea”. Nu exiști dacă nu ai și nu ai dacă nu arăți că ai. Iar asta nu e neapărat un lucru rău câtă vreme împlinirea personală nu se reduce la gard și buzunar.

Atunci când această societate va învăța, de la conducătorii ei vizionari, de la educatorii ei competenți, de la părinții ei împliniți, că a împărtăși nu înseamnă a ne întoarce la comunism, că a nu poseda totul în exces, a nu înmagazina, a nu risipi și a nu arunca totul și oriunde nu sunt rămășițe ale trecutului, ci provocări ale unui viitor apropiat cu alte mize și pericole decât comunismul tot mai îndepărtat, abia atunci vom putea imagina împreună o zi de mâine eliberată de fricile trecutului, deschisă spre un poimâine al nostru și nu spre un ieri din ce în ce mai fantasmatic și mai steril.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* PARITATE ȘI MERITOCRAȚIE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com 

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

PARITATE ȘI MERITOCRAȚIE

Ciprian Mihali

Îmi îngădui să reiau, în rândurile de mai jos, gândurile Mihaelei Miroiu, care scrie încă o dată, atât de potrivit, despre nevoia de paritate în politica românească. Și o face pornind de la o statistică foarte tristă, care arată că în anul de grație 2020, reprezentarea femeilor în parlament atinge cu greu 20%. Cum ar veni, femeile din România, care reprezintă jumătate din populația țării, sunt subreprezentate politic, la o proporție de patru bărbați și o femeie.

Și cumva acest lucru e paradoxal, pentru că în toate fotografiile de campanie din ultimele luni, pe teren păreau a fi mereu mai multe femei decât bărbați. Ce s-a întâmplat cu ele, unde și de ce s-au pierdut, în procesul care duce de la strângerea de semnături și împărțirea de pliante până la prezența în posturi de reprezentare și de decizie? Cred că, înainte de a elabora o politică a parității, atât de necesară, e nevoie să deschidem cutia neagră a acestui proces de selecție negativă și discriminatorie și să studiem jocuri de putere, de dominație, mentalități, prejudecăți, stigmatizări etc. care fac ca femeile să dispară pur și simplu din ierarhii.

Două vorbe acum despre paritate și meritocrație în politică.

Decizia politică este un act de voință politică. Ca să poți să schimbi ceva, trebuie mai întâi să vrei să schimbi ceva. Paritatea ține de o voință politică proactivă, adică de voința de a schimba ceva în viitor. Prin urmare, dacă vom evalua de fiecare dată paritatea prin constatarea unei stări de fapt, vom rămâne mereu la 20% și la justificarea a ceea ce este și nu poate fi schimbat. Dar să imaginăm un scenariu: să spunem că în 2021, femeile senatoare și deputate din coaliția de guvernare susțin un proiect de lege care introduce paritatea pe listele de la alegerile din 2024 și în toate instituțiile unde este poate să existe reprezentare egală.

Dacă o asemenea lege este adoptată, întreaga strategie a partidelor, la nivel central și local, va trebui să se adapteze acestei exigențe și să înceapă să promoveze femei în posturi de răspundere și de decizie. Instituțiile, la rândul lor, ar fi mult mai atente cu pregătirea și promovarea femeilor pentru posturi de responsabilitate majoră. Altfel spus, încet-încet, de sus în jos, societatea întreagă poate ajunge să prețuiască egalitatea reală între bărbați și femei și paritatea ca principiu de reprezentare politică.

Ceea ce vreau să spun prin acest exemplu este că meritocrația și paritatea se construiesc, că ele nu sunt date de la natură. Și că ele se construiesc prin voință socială și politică, prin inițiative directe, prin campanii publice și prin luptă. Pentru că nu vor fi ușor de dislocat prejudecățile și confortul în care este învelită starea actuală de fapt, nu va fi ușor de dislocat o treime din parlamentari pentru a-i înlocui cu femei parlamentare, mai ales în partidele în care ei au făcut dintotdeauna legea. Și nu va fi ușor de scos din „bunul simț masculin” ideea că paritatea trebuie să depindă de meritocrație, care, nu-i așa, este în primul rând o calitate masculină și, excepțional, adică o dată din cinci, feminină.

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

* VIITOR DE ”AUR” ȚARA NOASTRĂ ARE? (Baltasiu, Popescu, Simion) *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com 

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

VIITOR DE ”AUR” ȚARA NOASTRĂ ARE? (Baltasiu, Popescu, Simion)

Ciprian Mihali

Dacă în continuare AUR pare o surpriză pentru mulți, trebuie să știm că rețeaua din spatele partidului lucrează de multă vreme. Și lucrează pe bani publici, printre altele pe banii culturii românești. Se pare că nici serviciile noastre nu sunt străine de aceste combinații.

Din meandrele concretului și din puțul gândirii auriste a mai răsărit o stea. Este vorba acum de Radu Baltasiu, profesor de sociologie la Universitatea din București, fost Director al Direcției pentru Românii din Afara Granițelor din cadrul Institutului Cultural Român și în continuare salariat al acestei instituții distruse de mafiile succesive și complice.

Dintr-un articol publicat de Vice România în 2016, înțelegem modul în care o rețea bine organizată a lucrat de fapt la pregătirea a ceea ce cunoaștem azi sub numele de AUR. Tot de acolo aflăm că Radu Baltasiu „a venit prin concurs, în ultimele luni ale lui Marga. Nici Baltasiu nu avea expertiză culturală. Primul lucru pe care l-a făcut, a venit cu un maldăr de cărți: trebuie să discutăm despre problematica „corectă" a românilor din afara granițelor. Orice derivă de la linia ultranaționalistă și protocronistă era taxată ca fiind ostilă intereselor naționale.”

Radu Baltasiu a lucrat cot la cot cu un anume Eugen Popescu, despre care se spune că „majoritatea celor care derulează proiecte prin Departamentul Românii din Afara Țării vin recomandați de el... În departamentul acela, nu se lucra așa. Erau aceiași clienți agreați de acest Eugen Popescu care au pus monopol pe relația culturală și financiară a ICR-ului cu comunitățile de români din afara granițelor.

Eugen Popescu este implicat într-o tabără de vară de la Izvorul Mureșului, pe care a fondat-o el pe vremea când lucra la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, din subordinea Guvernului, la începutul anilor 2000. Acolo se discută problematici de securitate și apărare, iar ICR este parte din proiect. Șefii SRI-ului și SIE sunt invitați periodic la edițiile acestei școli de vară, unde se prelucrează oameni din comunități cu care aveam de-a face ulterior în proiectele derulate prin Direcția Români din Afara Granițelor din cadrul ICR".

Iar unul dintre cei mai activi membri în aceste rețele este, evident, George Simion, „un individ coleric... care la ICR bătea cu pumnii în biroul lui Zamfiroiu, în momentul în care acesta interoga rațiunea unor proiecte derulate în Basarabia”.

Revenind în actualitate, să cităm dintr-o postare recentă a lui Radu Baltasiu, angajat al ICR:

„În România singura formațiune cu discurs național este Alianța pentru Unirea Românilor. Am cunoscuți, amici și chiar prieteni care au unele îndoieli. Eu le-aș propune să-și transforme îndoiala în nădejde... Nu suntem în stare să facem un ONG pentru învățarea mamelor să pună scutece, darămite o formațiune politică care să militeze pentru Dumnezeu, Patrie, Familie! Noica zicea că blestemul acestui neam e imposibilitatea de a-și da determinații, de împlânta un general în faptă, de a da formă credinței sale frumoase... Cu răbdare, Alianța va trebui ajutată să rămână ceea ce afirmă că este”.

 

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

 

* GAMBITUL GUVERNULUI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

GAMBITUL GUVERNULUI 

Mădălin Hodor

Sunt sigur că stiti ce este un gambit la sah. Macar din pricina serialului de succes de pe Netflix. Dacă nu, căutați.

Pentru ca exact asta se joacă acum. Disperați dupa funcții și presați de o serie neîntreruptă  de eșecuri, liderii USRPlus sunt gata să accepte gambitul. Sa se arunce. Cum au obiceiul.

Amuzant ca ei se cred pe poziții de forță. "Fara noi nu se poate!". Ba  bine ca nu. Se poate.

Liberalii nu sunt atât de strânși cu ușa pe cat ii cred "marii strategie pluseristi". Liberalii au oricand optiunea Ciolacu. Pot alcătui linistiti un guvern fără USRPlus cu susținere PSD in Parlament. Adică ce am avut pana acum.

Si in situatia asta mai exact ce anume o sa faca echipa Barna-Ciolos? Un meme? Se aliază cu PSD? Parca il vad pe ăla care îi citea ultimatumul lui Shrek: "You and what army?"

Nu. E un gambit. Fomistii pluseristi il vor înghiți cu totul pentru că sunt disperați. Iar liberalii vor parea din nou a sunt cei mai calculați și mai cerebrali.

Jocul a început cu retragerea strategică a lui Orban și cu avansarea propunerii lui Ciuca. Tocmai pentru că adevărata propunere sa para lumina lumii. Si pentru ca liberalii sunt pregătiți inclusiv pentru varinta in care prima formula de guvern nu va tine. Pluseristii sunt? Hahaha. Vezi sa nu. Dacă guvernul asta nu tine ce rezerve baga in teren pluseristii? Ca alții nu au. Ce fac dacă se epuizează crema cremelor? Ii mai pun încă o data?

Domnii din USRPlus nu stiu sah, deși mulți dintre ei isi iau expertiza politică din serialele de pe Netflix. Ca daca ar sti, ar fi mai ponderati.

 #Gambit

 

(J: Preluare de pe Facebook)

 

 

 

 

*IDEOLOGIC, ”AUR” ESTE O DUBLĂ FRAUDĂ*

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnalism.independent@gmail.com) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

IDEOLOGIC, ”AUR” ESTE O DUBLĂ FRAUDĂ 

Ciprian Mihali

Din punct de vedere strict ideologic, AUR este o uriașă, o dublă fraudă. Lumea descoperă în fiecare zi noi aberații din această formațiune radicală, alimentată ideologic de niște discursuri delirante ale unui filosof care și-a pierdut busola. Același mesianism de duzină, împrospătat acum de rețelele sociale și populat de niște personaje cel puțin pitorești.

Prima fraudă provine din aceea că se folosește de niște valori înalte în numele cărora pretinde că acționează și că, făcând asta, se înnobilează de la ele. Ca și cum noblețea valorilor pe care le strigă s-ar transfera automat asupra unor indivizi cu un trecut suspect, cu studii dubioase și cu comportamente la limita legii. De pildă, oricât ar clama iubirea de țară un participant la represiunea din 1989, el rămâne un criminal. Iubirea lui de țară nu-l disculpă de crimele comise.

Cealaltă fraudă majoră pe care trebuie să o denunțăm neobosit este următoarea: nicio iubire față de ceva sau cineva nu justifică ura sau intoleranța față de altceva sau de altcineva. În iubirea de familie nu e înscrisă nicidecum ura față de homosexuali. În iubirea de țară nu e înscrisă ura față de minoritățile etnice sau față de alte țări. În iubirea de Dumnezeu nu e presupusă fatalmente ura față de alte religii sau față de atei. Pe scurt: ca să iubești, nu trebuie să și urăști.

Minciuna care se vinde oamenilor vine din această înșelătorie: de fapt, ceea ce se vinde oamenilor e ura, de fiecare dată ura, care abia pe urmă e ambalată în diverse ambalaje strălucitoare și atrăgătoare. Cu alte cuvinte, nu pentru că iubim familia, țara, credința îi urâm pe ceilalți, ci exact invers: ești în primul rând capabil de multă ură, față de oricine ți se pare că nu e ca tine, dar pentru că ura e meschină, e josnică și degradantă, tu o împodobești în culorile rozalii sau galbene ale iubirii față de cei care ți se pare că sunt exact ca tine.

Rostul politicii nu este de a-i exclude pe cei care nu sunt ca noi, ci de a construi spații de conviețuire între cei care sunt diferiți. Esența politicii nu constă în a-i iubi pe unii și a-i urî pe ceilalți, de a-i urî de moarte sau până la moarte (a lor sau a noastră, cum spune tristul filosof-ideolog), ci a face în așa fel încât noi toți să putem trăi mai bine împreună. Oamenii au inventat politica tocmai pentru a nu trebui să-i omoare pe unii ca să trăiască alții.

De aceea, atunci când auziți vorbindu-se în politică de iubire, feriți-vă cât puteți: iubirea în politică nu e niciodată inocentă și nici atât de nobilă precum pare. Iar din istorie știm că în numele iubirii s-au comis și se pot comite oricând crime colective abominabile.

(J: Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)